ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1346/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a

înaintat spre soluționare Judecătoriei Timișoara, referatul nr. 1373/III/6 din

15 ianuarie 2007 ce privește cererea de revizuire a sentinței penale nr. 2299

din 16 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Timișoara, formulată de numitul

B.G. cu privire la sentința penală nr. 2299 din 16 februarie 2004 a

Judecătoriei Timișoara.

Prin sentința penală nr. 631

din 21 martie 2007 Judecătoria Timișoara, în baza art. 403 alin. (3) C. proc.

pen., a respins, cererea de revizuire a condamnatului B.G. privitoare la

sentința penală nr. 2299 din 16 februarie 2004 a Judecătoriei Timișoara de

condamnare a sa la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 181 C. pen. (vătămare corporală) față de partea vătămată M.I.

Sentința penală nr. 2299/2004 de condamnare a revizuientului, a rămas

definitivă prin neapelare.

Executarea pedepsei a

început la 6 noiembrie 2004 și urma să expire la 5 noiembrie 2005 însă la 26

octombrie 2005, revizuientul a fost liberat condiționat.

Condamnatul nemulțumit, de

faptul că prin sentința penală nr. 631 din 21 martie 2007 a Judecătoriei

Timișoara, i s-a respins, cererea de revizuire a declarat recurs la Curtea de

Apel Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara a

trimis cererea de recurs, greșit îndreptată la această instanță, la Tribunalul

Timiș competent să soluționeze și, acesta prin Decizia penală nr. 824/R din 17

decembrie 2008 a respins recursul revizuientului ca tardiv și, a menținut

sentința penală nr. 631 din 21 martie 2007 a Judecătoriei Timișoara.

Nemulțumit și de Decizia nr.

824/R din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Timiș, revizuientul introduce un nou

recurs, la Curtea de Apel Timișoara, la data de 27 ianuarie 2009.

La termenul din 19 februarie

2009, Curtea de Apel Timișoara, a luat petentului B..G. o declarație scrisă,

atașată la dosar și prin care precizează că prin acest recurs, de fapt,

înțelege să atace sentința penală nr. 2299 din 17 septembrie 2004 a

Judecătoriei Timișoara de condamnare a sa pe nedrept, la pedeapsa de 1 an

închisoare deși la data la care a avut acest drept, nu a exercitat calea de

atac a apelului.

Față de aceste precizări ale

numitului B.G. Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia penală nr. 164/R din 19

februarie 2009, ce e definitivă de la lege, a declinat competența de soluționare

a cauzei, la instanța competentă Tribunalul Timiș, acesta fiind instanța

imediat superioară, Judecătoriei Timișoara, care a pronunțat sentința penală nr.

2299 din 17 septembrie 2004 în Dosarul nr. 2512/2004 de condamnarea petentului

B.G.

Butucel Gheorghe nemulțumit

și de această soluție pronunțată prin Decizia penală nr. 164/R din 19 februarie

2009, a introdus prezentul recurs.

Curtea, verificând din

oficiu, constată că decizia atacată, fiind de declinare, este definitivă de la

lege și în consecință, recursul formulat de petentul B.G., nu este prevăzut în

legea procesual penală în vigoare și, ca atare urmează a fi respins, ca

inadmisibil, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de revizuientul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 164/R din

19 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul revizuient

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2009.