ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând asupra plângerii
formulate de petiționarul K.V.P. în baza actelor premergătoare urmăririi penale
efectuate în dosar nr. 1210/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, constată
următoarele:
Prin rezoluția nr. 1210/P/2006
din 12 noiembrie 2007 dată de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică
s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) raportat la art.
10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există”), față de:
a) intimații magistrați – procurori
S.V.V., M.F., F.M. și Z.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor
publice, împiedicarea participării la proces, nedenunțarea unor infracțiuni,
omisiunea de a încunoștiința organele judiciare și reținere/distrugere de
înscrisuri prevăzute în art. 246, art. 248, art. 262, art. 265 și art. 272 C.
pen.;
b) intimații magistrați –
procurori S.V.V. și F.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de a determina
mărturia mincinoasă, arestare nelegală și cercetare abuzivă și supunere la rele
tratamente prevăzute de art. 261, art. 266 și art. 267 C. pen. și respectiv;
c) intimații magistrați -
procurori S.V.V. și F.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare
abuzivă, prevăzută în art. 250 C. pen.
Dispunând rezolvarea
sesizării persoanei vătămate în condițiile amintite procurorul de caz a reținut
în esență, următoarele:
1.1. Prin plângerea
formulată în baza art. 222 C. proc. pen., la data de 26 octombrie 2006
înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr.
27122/2006 (devenită ulterior lucrare penală cu nr. 1210/P/2006), numitul K.V.P.
a solicitat efectuarea de cercetări față de magistrații-procurori S.V.V. și F.M.,
M.F. și Z.L.
, din
cadrul S.T. Timișoara al
D.N.A.
sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în
serviciu contra intereselor publice, împiedicarea participării în proces,
represiune nedreaptă și reținerea sau distrugerea de înscrisuri, prevăzute de art.
246, art. 248, art. 261
1
, art. 268 și art. 272, toate C. pen. Petentul
a mai solicitat cercetarea primilor trei procurori și pentru infracțiunile de
încercare de a determina mărturia mincinoasă, arestare nelegală și cercetare
abuzivă și supunerea la rele tratamente, prevăzute de art. 261, art. 266 și art.
267 C. pen. De asemenea, petentul a solicitat cercetarea primilor doi procurori
și pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen.
În fapt, petentul a susținut
că pe perioada reținerii, dispusă prin ordonanța din 11 septembrie 2006 emisa
în dosarul S.T. Timișoara al D.N.A. nr. 46/P/2006, nu a beneficiat de
tratamentul și regimul alimentar impuse de afecțiunile de care suferea, și
anume, diabet zaharat insulino-dependent, insuficiență renală și tensiune
arterială, această situație datorându-se procurorului șef al serviciului, S.V.V.,
care nu a trimis locului de deținere actele medicale pe care el le-a depus la
dosar.
În noaptea de 11 septembrie 2006, în
jurul orei 24,00, când a fost
adus la sediul parchetului, atât el cât și
apărătorii aleși L.I., P.A. și G.A. au fost obligați să semneze mai multe acte,
deși a invocat prevederile art. 70 C. proc. pen. Pe cele două procese-verbale
de aducere la cunoștință a învinuirii, singurele înscrisuri pe care le-a semnat,
a consemnat că suferă de boli incurabile și că, în cazul în care va fi reținut,
va intra în refuz de hrană și de medicamente. Expertiza efectuată de I.M.L.
Timișoara a concluzionat că, datorită afecțiunilor, împotriva sa nu se putea
dispune reținerea.
Petentul a mai susținut că
procurorul șef S.V.V. era „interesat”, deoarece într-un dosar privind pe
„prietenul și vecinul său, medicul N.T.” și lichidatorul judiciar A.I.,
împotriva cărora a fost formulată o plângere pentru comiterea infracțiunii de
abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, a dispus neînceperea urmăririi
penale. În fapt, în acest dosar s-a reținut că N.T., cu complicitatea
lichidatorului judiciar A.I., a achiziționat un
imobil proprietatea SC D. SA Timișoara, la
un preț subevaluat
„în cadrul unei licitații trucate” păgubind pe ceilalți licitatori. Petentul a
mai susținut că și lichidatorul A.I. era interesat, deoarece în anul 2003 a
fost operat de medicul N.T. pentru o hernie inghino-scrotală. Dintre
licitatori, cel mai nemulțumit a fost Ț.D., care a avut cea mai bună ofertă,
apreciată ca atare, numai de instanța de judecată. Întâlnindu-l întâmplător pe
procurorul șef S.V.V., acesta l-a amenințat „în mod direct în prezența unor
martori cu declanșarea unor anchete penale” împotriva sa, pentru a-l determina
pe Ț.D. să renunțe la plângerea penală formulată împotriva lichidatorului.
Fiindu-i teamă că amenințările vor fi materializate, l-a rugat pe Ț.D. să nu
exercite căile de atac împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale
emisă de procurorul șef S.V.V.
Începând cu data de 11
septembrie 2006, împotriva sa s-au săvârșit mai multe abuzuri de către
procurorul șef sau pe baza unor dispoziții date de acesta. Astfel, prin
netrimiterea actelor medicale pe care le-a depus la dosar Ia locul de deținere
și „sfidarea” situației stării sale de sănătate, procurorul șef și ceilalți
procurori nominalizați în plângere i-au vătămat „dreptul la sănătate, la viață,
la libertate și la un proces echitabil cu respectarea prezumției de nevinovăție”.
Această omisiune a avut ca urmare agravarea stării sale de sănătate, fiind,
astfel, nevoit ca ulterior să-și efectueze dialize peritoneale din 6 în 6 ore
și, în regim de urgență, un transplant renal.
Procurorii nominalizați în
plângere „nu au încetat manoperele dolosive și operațiunile dușmănoase” în
scopul „zădărnicirii apărărilor excepțiilor și posibilitatea de a ieși adevărul
Ia iveală”.
Petentul a mai susținut că
nu i se poate reține în sarcină complicitatea la trafic de influență, în sensul
că ar fi ajutat-o pe inculpata L.E. la comiterea acestei infracțiuni, deoarece
el
a împrumutat-o și aceasta, ca avocată,
avea relații contractuale cu SC T.L.L. SRL, al cărui
asociat a fost. De
asemenea, a mai susținut că, în condițiile în care „autorul și complicele
infracțiunii” sunt cercetați în stare de libertate, arestarea sa este
echivalentă cu o hărțuială pentru o faptă pe care nu a comis-o.
Deși,
la data de 13 septembrie 2006, a formulat o cerere prin care a
solicitat să fie supus unei
expertize medico-legale, ordonanța
prin
care s-a dispus acest act a fost emisă abia la 26 septembrie 2006. Prin
raportul
de expertiză medico-legală s-a propus suspendarea urmăririi penale pe o
perioadă de o lună, constatându-se că afecțiunile sale nu pot fi tratate în
rețeaua sanitară a penitenciarelor și necesită efectuarea unui transplant renal
în regim de urgență.
Atât el cât și apărătorii
săi au solicitat procurorilor să le comunice concluziile expertizei
medico-legale, aceștia refuzând să le facă cunoscute. A luat cunoștință de
concluziile expertizei
medico-legale abia
la data de 19 octombrie 2006, ceea ce înseamnă că
procurorii au comis un
abuz prin necomunicarea și nepunerea
acestora
Ia dispoziția instanței de judecată Ia datele de 29 septembrie 2006
și 5
octombrie 2006.
La
termenul din 29 septembrie 2006, Tribunalul Timiș s-a pronunțat
asupra cererii sale de
punere în libertate sub control judiciar, în condițiile în care la dosarul
trimis de parchet instanței nu era
atașat
raportul de expertiză medico-legală din 28 septembrie 2006.
Petentul a mai susținut că
nici procurorul L.Z., care a participat la judecarea cauzei, nu a făcut
cunoscut instanței existența în cauză a unui raport de expertiză medico-legală
și că o parte din actele medicale depuse de el la dosar sunt trimise I.M.L.
Timișoara. La
data de 4 octombrie 2006,
când dosarul a fost trimis aceleiași instanțe cu
propunere de prelungire
a arestării preventive, acestuia nu i-a
fost
atașat raportul de expertiză medico-legală din 28 septembrie 2006. în
cererea
de prelungire a arestării preventive, procurorul M.F. a consemnat că expertiza
medico-legală dispusa la data de 26 septembrie 2006 nu a fost efectuată,
procurorul de ședință
Z.L., în concluziile
sale, reluând această afirmație,
ceea ce înseamnă că cei doi magistrați
„au indus în eroare instanța”. Aceeași situație, a susținut petentul, s-a
petrecut la Curtea de Apel Timișoara la data de 11 octombrie 2006, când s-au
judecat recursurile declarate de el împotriva hotărârilor prin care i s-a
respins cererea de punere în libertate sub control judiciar și s-a dispus
prelungirea arestării sale preventive, cât și Ia
Tribunalul Timiș, la data de 20 octombrie 2004, când trebuia soluționată
cererea sa de punere în libertate pe cauțiune.
În
ziua de 20 octombrie 2006, în jurul orei 5,00, din dispoziția
procurorului șef S.V.V.,
dosarul a fost expediat prin poșta specială Tribunalului Bistrița Năsăud, deși,
până în
ziua anterioară, orele 17,00, nu
i-au fost prezentate toate actele de
urmărire penală și nu i s-au
soluționat cererile în probațiune, mai ales că formulase și o cerere de
recuzare a tuturor procurorilor S.T. Timișoara al D.N.A.
Procurorii aveau obligația
să trimită dosarul Tribunalului Timiș, deoarece această instanță dispusese
această măsura și numai după soluționarea cererilor sale se putea emite
rechizitoriul și sesiza Tribunalul Bistrița-Năsăud, instanță stabilită de Înalta
Curte de Casație și Justiție, ca urmare a cererii de strămutare a judecării
cauzei formulată de S.T. Timișoara al D.N.A.
Petentul a mai susținut că,
până la data formulării plângerii, nu a primit, potrivit prevederilor Codului
de procedură penală, un exemplar al rechizitoriului, ceea ce demonstrează,
alături de celelalte aspecte sesizate, „reaua-credință vendeta și abuzurile” la
care a fost supus de „persoane implicate subiectiv” împotriva sa.
Fiul
procurorului M.F., M.C., a fost
angajat ca jurist Ia firma sa T.L.L.J.
Timișoara și pentru că
lipsea frecvent de Ia serviciu, i-a cerut să se transfere la o altă societate
comercială, pentru a nu fi nevoit să-i desfacă contractul de muncă.
Pe fondul acestei situații,
între el și procurorul M.
F. „a intervenit o
răceală, mai bine-zis un conflict”.
Din aceste „motive
subiective (răzbunare)” procurorul M.F. a fost acela care a ridicat suma de
12.000 euro din contul trezoreriei, pe care a remis-o denunțătorului G.G.,
persoană pe care a determinat-o să săvârșească sau să continue comiterea unei
infracțiuni încălcând, astfel, prevederile art. 68 alin. (2) C. proc. pen.
Acest aspect a rezultat, a susținut petentul, din declarațiile contradictorii
ale denunțătorului precum și din expresiile „consacrate în mediile juridice”
utilizate de acesta și concubina sa P.O.L.
Același procuror a
participat la efectuarea unor acte de procedură, în condițiile în care era
incompatibil și avea obligația să se abțină, conform prevederilor art. 48, art.
49 și art. 51 C. proc. pen. Procurorul M.F. se face vinovat de neprezentarea
Tribunalului Timiș a raportului de
expertiză
medico-legală la data de 29 septembrie 2006, când s-a judecat
cererea sa
de punere în libertate sub control judiciar și la data de 05 octombrie 2006,
când s-a judecat cererea de prelungire a arestării preventive. Acest fapt a
determinat instanța să rețină că prelungirea arestării preventive se impune,
printre altele, pentru finalizarea raportului de expertiză medico-legală. Acest
act era necesar instanței pentru a putea decide dacă față de el se putea lua
măsura punerii în libertate sub control judiciar având în vedere afecțiunile de
care suferă.
La data de 19 octombrie 2006,
când a studiat parțial dosarul, a observat existența unui al doilea raport de
expertiză, datat
18 octombrie 2006, ale
cărui concluzii, ca și în cazul primului, nu i-au fost
comunicate deși,
atât el cât și apărătorii, au depus cereri în acest sens.
Referindu-se
Ia magistratul F.M., petentul a
susținut că acesta a încălcat repetat prevederile Codului de
procedură penală cu ocazia percheziției biroului său situat în Timișoara, în
sensul că „a adus martori dinainte stabiliți” ale căror „reacții partinice au
fost sesizate și contestate” atât de el cât și de apărătorii săi. La data și
ora percheziției existau în apropierea biroului și alte persoane care puteau
participa, în mod neutru, la efectuarea acestui act, în calitate de martori
asistenți. Acești martori asistenți, cu ocazia
consemnării în procesul-verbal de percheziție a unor împrejurări,
„și-au
amintit numai variantele contradictorii cu privire la
sumele declarate ca existente asupra lui, pe care cei ce au efectuat
actul
încercau să le impună”.
Același procuror a autorizat
montarea unui dispozitiv audio-video pe corpul denunțătorului deși, potrivit
prevederilor Codului de procedură penală, această măsura nu putea fi dispusă
decât de o instanță.
Împreună cu procurorii S.V.V.
și M.
F., același procuror a încercat să
determine comisia formată
din trei medici legiști nominalizați să
efectueze nouă expertize,
să schimbe
rezultatele și concluziile formulate în primul raport și
care propunea
suspendarea urmăririi penale față de el.
Procurorul F.M. a făcut
presiuni asupra apărătorului său K.M. pentru ca acesta să semneze
procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală
sau să consemneze pe acesta că refuză să-l
semneze.
Cu privire la procurorul Z.L.,
petentul a susținut că acesta nu a făcut cunoscută instanței expertiza
medico-legală și a susținut în concluziile sale că este perfect sănătos, că
prezintă pericol social pentru ordinea publică și siguranța națională în noul
context de luptă împotriva corupției.
Petentul
a mai susținut că în ziua de 19 octombrie 2000, în jurul orei
10,00,
procurorul F.M. însoțită de doi polițiști, s-a prezentat la Secția dializă și
transplant renal a Spitalului județean Timișoara unde era internat, în vederea
prezentării materialului de urmărire penală. De Ia început le-a comunicat celor
trei că în ziua anterioară a formulat o cerere de probațiune și de suspendare a
urmăririi penale și, în consecință, așteaptă un răspuns la această solicitare.
I-au fost prezentate circa
120 de pagini din primul volum care conținea 346 pagini iar din cel de al
doilea, format din
aproximativ 120, nu i
s-a prezentat niciun act. Studierea celor 120
de pagini a avut loc între orele 10,00, și 12,00, și 13,00, și 17,00.
În
jurul orei 17,00, făcându-i-se rău, l-a rugat pe procuror să
amâne studierea restului de
acte pentru ziua următoare, iar
aceasta
refuzând, i-a adus la cunoștință că, în ziua de 18 octombrie 2006, a
depus
la poștă o cerere de recuzare a tuturor procurorilor S.T. Timișoara al D.N.
A. și a reiterat oral motivele acestei
solicitări.
Procurorul a oprit procedura
de prezentare a materialului de urmărire penală, apărătorul său refuzând să
semneze procesul-verbal încheiat în acest sens.
Procurorii nominalizați au
făcut abstracție de cererea sa de recuzare și au expediat dosarul Tribunalului
Bistrița-Năsăud, fără a-i fi prezentat întregul material de urmărire penală.
Ulterior, petentul a adresat
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o „completare a
plângerii penale” în care a reiterat aspectele referitoare la cererea de
recuzare a tuturor procurorilor S.T. Timișoara al D.
N.A. și sesizarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Procurorii au
procedat la emiterea rechizitoriului și Ia sesizarea instanței de judecată, a
susținut petentul, pentru ca cererea sa de recuzare să poată fi respinsă ca
rămasă fără obiect, așa cum, de altfel, i-a comunicat D.N.A. prin adresa nr. 146/C2/206
din 27 octombrie 2006.
În analiza cauzei, a
susținut petentul, trebuie avut în vedere că, la data de 18 octombrie 2006 a expediat
prin poștă cererea de recuzare a tuturor procurorilor, ceea ce impunea
soluționarea acesteia mai înainte de sesizarea instanței. De asemenea, trebuie
avut în vedere că, deși S.T. Timișoara al D.
N.A.
a confirmat, anterior datei de 20 octombrie 2006,
că a primit adresa
Tribunalului Timiș, prin care acesta solicita înaintarea dosarului în vederea
judecării cererii sale de punere în libertate pe cauțiune, nu s-a conformat
dispoziției instanței.
S.T. Timișoara nu a înaintat
raportul de expertiză medico-legală Tribunalului Timiș în dosarul nr.
3752/30/2006 la termenul din 5 octombrie 2006 și
nici Curții de Apel
Timișoara la termenul din 9 octombrie 2006 în
dosarul nr. 3326/P/30/2006. Raportat la aceste aspecte, petentul și-a extins
plângerea penală și cu privire la infracțiunea de omisiune de a încunoștința
organele judiciare, prevăzută de art. 265 C. pen.
Petentul a reiterat în
„completarea plângerii” și aspectul referitor la neprezentarea materialului de
urmărire penală și sesizarea Tribunalului Bistrița-Năsăud mai înainte de
soluționarea cererilor de recuzare, de punere în libertate pe cauțiune și de
administrare a noi probe.
1.2. Verificările efectuate
privind existența faptelor ilicite sesizate de către petiționar au evidențiat
următoarele constatări:
În legătură cu înrăutățirea
stării sale de sănătate, s-a reținut că prin declarația dată, în noaptea de 11
septembrie 2006, în intervalul orar 23,55, - 00,15, petentul a precizat că
intră „în refuz de hrană și medicamente”, apreciind că măsura reținerii preventive
dispusă împotriva sa este abuzivă. De asemenea, petentul a precizat că
tratamentul afecțiunilor sale constă în administrarea zilnică, dimineața, a
trei medicamente sub formă de pastile, și anume, furosemid, betaloc și norvasc.
În noaptea de 12 septembrie
2006 petentul a fost transportat la
Spitalul
clinic municipal de urgență Timișoara, la ora 23,20, fiind
supus unui
control medical iar la ora 00,37, a fost internat în Spitalul clinic județean
de urgență Timișoara, Clinica de diabet zaharat, nutriție și boli metabolice.
Din cele expuse a rezultat
că înrăutățirea stării de sănătate a fost consecința unei acțiuni voluntare a
petentului și atunci când agravarea acesteia a devenit evidentă, a fost
transportat la un spital și, apoi, internat.
1.2.2. Prin referatul din 2
octombrie 2006 precitat de procurorii M.F. și F.M. s-a propus prelungirea
arestării preventive a petentului și coinculpaților L.E. și C.C.
Referatul și dosarul format
din două volume cuprinzând 230 file și, respectiv, 51 file au fost înaintate
Tribunalului Timiș cu adresa din 3 octombrie 2006. Instanța sesizată a
înregistrat adresa de înaintare la data emiterii acesteia, fixându-se termen de
judecată
a cererii de prelungire a arestării
preventive la 05 octombrie 2006.
În condițiile în care raportul
de expertiză medico-legală nr.
2285 din 28
septembrie 2006 a fost primit de S.T. al D.
N.A. Ia data de 4 octombrie 2006
acest act, în mod obiectiv, nu putea fi atașat la cele două volume ale
dosarului și prezentat Tribunalului Timiș la data de 29 septembrie 2006 când a
fost judecată cererea petentului de punere în libertate provizorie sub control
judiciar.
Din același motiv,
concluziile raportului de expertiză medico-legală nu puteau fi menționate în
referatul prin care s-a propus prelungirea arestării preventive, redactat de
procurorii
M.F. și F.M. la data de 2
octombrie 2006.
Aceeași situație explică și
conținutul
concluziilor
procurorului Z.L. care a participat
Ia judecată la
termenul din 05 octombrie 2006,
când Tribunalul Timiș s-a pronunțat în
privința cererii de prelungire a
arestării preventive ca și la termenul din 11 octombrie 2006 când Curtea de
Apel Timișoara s-a pronunțat asupra recursului declarat de petent împotriva
încheierii prin care s-a admis cererea de prelungire și a sentinței penale prin
care i s-a respins cererea de punere în libertate provizorie sub control
judiciar.
1.2.3. Referitor la
soluționarea dosarului nr. 46/P/2006 al S.T. Timișoara – D.N.A. s-a constatat
că prin sentința penală nr. 431 din 22 septembrie 2005 pronunțată în dosarul
Judecătoriei Reșița nr. 4374/2004
, G.G. a
fost
condamnat pentru comiterea cinci infracțiuni de ultraj, toate
prevăzute de art. 239 alin. (2) și (4) C. pen., la pedeapsa rezultantă de 4 ani
închisoare.
Tribunalul Caraș-Severin,
prin decizia penală nr. 58 din 21 martie 2006 pronunțată în dosarul nr. 481/P/2006,
a admis apelul declarat de G.G. și l-a achitat pentru toate cele cinci
infracțiuni de ultraj.
Parchetul de pe lângă
Tribunalul Caraș-Severin a declarat recurs împotriva acestei decizii penale pentru
greșita achitare, calea de atac făcând obiectul dosarului Curții de Apel
Timișoara nr. 2907/59/2006. Această cauză a avut primul termen în luna
august 2006, când judecata s-a amânat pentru 4
septembrie 2006. La acest
termen au avut loc dezbaterile, pronunțarea
fiind amânată la data de 11 septembrie 2006.
La data de 01 septembrie 2006
avocata L.E. angajată de
G.G. să-l apere în
dosarul Curții de Apel Timișoara,
i-a pretins clientului său suma de
15.000 euro pentru a-i determina pe membrii completului de judecată să mențină
soluția de achitare pronunțată în apel sau să-i aplice pedeapsa amenzii,
dându-i de înțeles că are influență, prin relațiile sale, asupra acestora.
La data de 05 septembrie 2006
G.G. s-a prezentat la sediul S.T. Timișoara al D.N.A. și a denunțat-o pe
apărătoarea sa. După formularea denunțului, audierea denunțătorului și a
concubinei acestuia, martora P.O.L., s-a autorizat provizoriu interceptarea și
înregistrarea audio-video ambientală a convorbirilor purtate de cel dintâi. De
asemenea, s-a dispus interceptarea convorbirilor efectuate de denunțător și de
apărătoarea sa. Prin ordonanța din 09 septembrie 2006 s-a autorizat, cu titlu
provizoriu, interceptarea convorbirilor efectuate de petent
de la postul telefonic nr. 0720.664.616 pe o perioadă
de 48 de ore,
măsură care a fost
confirmată prin autorizația Tribunalului Timiș
nr. 237 din 11 septembrie
2006.
Din probele administrate mai
rezultă că denunțătorul i-a dat apărătoarei sale L.E. 5.000 euro la data de 09
septembrie 2006, această sumă fiind remisă petentului în aceeași zi prin
intermediul nepotului avocatei, inculpatul C.C. De asemenea, rezultă că la data
de 11 septembrie 2006 denunțătorul i-a mai dat avocatei sale 7.000 euro din
care aceasta i-a remis petentului suma de 6.500 euro.
În
ceea ce privește probele de vinovăție a petentului, este de
evidențiat,
în primul rând, că la data de 11 septembrie 2006, la percheziția
efectuată, asupra sau sa
fost găsită suma de 11.450 euro din cei
12.000
pe care denunțătorul i-a remis avocatei L.E.
Deosebit de acest aspect,
sunt de evidențiat conținutul proceselor-verbale de redare a unor convorbiri
telefonice și a înregistrărilor audio-video ambientale.
Astfel, în convorbirea pe
care a avut-o la locuința sa din Lugoj, cu denunțătorul G.G. și cu concubina
acestuia, martora P.O.L., în ziua de 07 septembrie 2006, inculpata L.E. le-a comunicat
celor doi că preferă ca remiterea sumei să aibă loc în Timișoara și că acolo în
două minute scapă de bani.
În aceeași zi, inculpatul C.C.
a contactat-o telefonic pe coinculpata L.E. căreia i-a comunicat că în zona
locuinței sale se află „o Dacie albă”, aspect pe care îl caracterizează „tare
suspect”
.
Într-o
convorbire telefonică pe care a avut-o cu L.E., în
ziua de 08
septembrie 2006, petentul i-a sugerat să-l trimită a doua zi pe
nepotul său, C.C.
Într-o
convorbire telefonică pe care a avut-o cu L.E. în
ziua de 08
septembrie 2006, petentul i-a sugerat să-l trimită a doua zi pe
nepotul său, C.C.
În
ziua de 09 septembrie 2006, într-un limbaj cifrat, petentul, aflat la
biroul său situat în
Timișoara, i-a comunicat că vizavi se află un autoturism Opel de culoare
albastră, care i-a atras atenția. În cursul acestei convorbiri inculpata L.E. i-a
comunicat petentului că denunțătorul poate veni cu un autoturism de culoare
roșie sau unul gri metalizat. După ce și-a dat seama ce vrea să-i comunice, L.E.
i-a spus petentului că este vorba de un autoturism Dacia de culoare albă, așa
cum îi făcuse cunoscut coinculpatul C.C. în ziua anterioară. Petentul i-a mai
comunicat că el se află la birou și o așteaptă.
Ulterior, acestei
convorbiri, în aceeași zi, denunțătorul i-a comunicat inculpatei că a ajuns la
Timișoara, că a venit cu un autoturism Ford cu număr de înmatriculare în Genova
și că se află pe terasa H.
După
această convorbire, inculpata l-a contactat telefonic pe
petent, căruia i-a comunicat locul
în care se află denunțătorul și
marca
autoturismului cu care acesta venise și i-a cerut să verifice
dacă în
zonă este ceva suspect. Petentul i-a comunicat inculpatei că va verifica zona
(„Na, hai că-ți fac o tură”).
Într-o convorbire
ulterioară, petentul i-a comunicat inculpatei că a verificat zona, că a văzut
autoturismul cu care a venit denunțătorul și i-a cerut să se uite la cel aflat
vizavi de
biroul său, situat în parcarea
tribunalului, care îi atrăsese atenția.
În aceeași zi, L.E. însoțită
de c
oinculpatul
C.C., s-a deplasat la Timișoara și
s-a întâlnit cu denunțătorul, pe care l-a invitat în autoturismul său.
Denunțătorul a lăsat cei
5.000 euro aflați într-o pungă portocalie în spațiul dintre scaunele din față
ale autoturismului. C.C. a luat această pungă și, după ce a coborât s-a
îndreptat spre biroul în care se afla petentul. Semnificativă în sensul acesta
este convorbirea telefonică dintre C.C. și petent de la ora 18 iunie 55, în
care primul îi face cunoscut celui de al doilea că el este „nepotu” și o să
sosească într-un minut”. Petentul i-a răspuns coinculpatului „Na hai, intră
înăuntru direct”.
În ziua de 11 septembrie 2006
în sediul Judecătoriei Lugoj denunțătorul i-a remis avocatei, în prezența
concubinei sale, cea de a doua tranșă de 7.000 euro. în aceeași dată, între L.E.,
pe de o parte și petent și C.C., pe de altă parte, pe de altă parte, s-au
purtat mai multe convorbiri telefonice.
Astfel, într-o convorbire
care a început la ora 10.56:54, petentul i-a spus avocatei L.E. care, între
timp ajunsese în
Timișoara, că se află în
oraș și să-l aștepte la biroul său, că vine și
el în 20 de minute.
Ulterior, și anume, într-o convorbire care a debutat la ora 11 ianuarie 41, la
întrebarea lui C.C. „De ăia te-ai scăpat?”, L.E. a răspuns „...Aproape nu că e
plecat omul și se întoarce imediat”.
Din cele expuse rezultă că
la datele reținerii petentului, propunerii de arestare preventivă, de
prelungire a măsurii arestării preventive și a trimiterii acestuia în judecată,
existau probe că se face vinovat de complicitate la infracțiunea de trafic de
influență, comisă de avocata L.E.
1.2.4. În ceea ce privește
celelalte fapte ilicite arătate în plângere s-a constatat că, în ziua de 18
octombrie 2006, ora 9,00
, procurorul F.M.,
însoțită
de doi ofițeri de poliție judiciară, s-a deplasat la Spitalul clinic județean
de urgență Timișoara unde se afla internat petentul, în vederea prezentării
conținutului proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de
acesta. Din procesul-verbal încheiat rezulta că petentul a fost asistat de
apărătorul ales, P.A. și că acesta a precizat că
intenționează să recuze procurorii S.T. Timișoara
al D.N.A. De
asemenea, rezultă că, după ce procurorul i-a cerut să prezinte cererea în acest
sens, petentul a declarat că renunță „momentan” la recuzare și este de acord să
i se prezinte procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice. În
procesul-verbal din 19 octombrie 2006 s-a mai consemnat că, după ce i s-a
prezentat redarea convorbirilor telefonice la solicitarea petentului și a
apărătorului ales s-a procedat și la audierea benzilor pe care acestea erau
înregistrate. S-a mai consemnat că în finalul activităților s-a prezentat și
avocatul H.T., apărător ales al petentului.
În aceeași zi, la ora 11,15,
procurorul și cei doi ofițeri de poliție judiciară le-a cerut celor doi
apărători aleși să se prezinte a doua zi la ora 9,00, Ia același spital pentru
efectuarea unor activități de urmărire penala și le-a cerut să semneze
procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de citare.
În procesul-verbal s-a mai
consemnat că cei doi avocați au refuzat să semneze și au declarat că nu se vor
prezenta la spital a doua zi.
Tot în
ziua de 18 octombrie 2006, între orele 10,30, - 10,35, în prezența
apărătorului ales P.A.,
petentul a declarat că nu are de propus probe în apărarea sa în faza respectivă
a procesului penal.
La aceeași dată Ia ora 20,00,
ofițerul de poliție judiciară N.V. i-a făcut cunoscut telefonic celui de-al
treilea
apărător ales al petentului K.M. că
a doua zi, începând cu
ora 9,00, la spital se vor efectua acte de
urmărire penală care îl vizează pe clientul său.
A doua
zi la ora 9,30 constatând că avocații P.A. și
H.T. nu s-au prezentat la spital
același ofițer de poliție judiciară i-a contactat telefonic și le-a cerut să se
prezinte pentru a-l asista pe petent. Cei doi apărători i-au comunicat
ofițerului că nu se vor prezenta.
În
aceeași zi între orele 10,00 – 12,00 și 13,05 – 15,00 procurorul
F.M. în prezența
apărătorului ales K.M. i-a pus la dispoziție petentului dosarul, acesta
exprimându-și dorința să ia cunoștință în mod direct de actele de urmărire
penală existente în acesta.
Din procesul-verbal
încheiat, pe care petentul și apărătorul său au refuzat să-l semneze, rezultă
că primul a precizat că prezentarea materialului de urmărire penală este
prematură și a reiterat cererea de administrare a unor probe formulată în ziua
anterioară.
Din analiza
proceselor-verbale, încheiate în zilele de 18 și
19 octombrie 2006, rezultă că activitățile desfășurate au fost efectuate
cu
respectarea prevederilor legale referitoare la prezentarea
materialului de urmărire penală.
Din
examinarea datelor existente în cauză rezultă că cererea
de probațiune a fost respinsă ca
neîntemeiată prin ordonanța din 19 octombrie 2006 emisă de procurorul F.M. De
asemenea, rezultă că cererea de suspendare a urmăririi penale formulată de
apărătorul petentului avocatul K.M. înregistrată la S.T. al D.N.
A. în ziua de 18 octombrie 2006 a fost respinsă
prin ordonanța
din aceeași dată emisă de procurorul F.M.
Analiza acestor două
ordonanțe a evidențiat că acestea sunt temeinice și legale iar cu referire la
emiterea acestora nu se poate reține încălcarea vreunei prevederi legale.
Din
analiza prevederilor legale în materie rezultă că potrivit
art. 91
2
alin. (2)
raportat la art. 91
4
C. proc. pen., procurorul putea dispune
înregistrarea cu titlu provizoriu a
convorbirilor
în mediu ambiental pe o perioadă de 48 de ore. Așa
fiind, susținerea că
măsura dispusă la data de 5 septembrie 2006 în dosarul S.T. al D.N.
A. nr. 46/P/2006 a fost contrară prevederilor
legale este
neîntemeiată.
1.2.5. Din examinarea
lucrărilor și materialului aflat în dosar nr. 45/P/2005 al
S.T. Timișoara
al D.N.A., nr. 45/P/2005
rezultă că prin
plângerea înregistrată la
data de 9 martie 2005 SC
T.T.Ț. SRL cu sediul social în Timișoara, prin
administratorul acesteia Ț.L.D. a solicitat cercetarea administratorului SC C.L.
SRL Timișoara, A.I. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit
de grave și neglijență în serviciu, prevăzute de art. 246 și 248 raportat la
art. 248
1
și art. 249 alin. (2), toate
C. pen., cu aplicarea art. 11
alin. (l),
art. 12 lit. b), art. 13
2
și art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000
și a lui
N.T. pentru complicitate la primele două fapte.
În
fapt, petenta a susținut că, Ia data de 3 noiembrie 2003, a participat
la negocierea directă
organizată de A.I. pentru vânzarea
activului
firmei D. SA aflată în lichidare denumit „Clădire
corp 5 atelier de proiectare poziția 27”
ea fiind declarată câștigătoare
a
procedurii așa cum rezultă din nota de negociere redactată în aceeași zi. La
această negociere a participat și persoana fizică S.R. deși nu avea, conform
Regulamentului
nr. 449 din 24 octombrie 2000,
oferta depusă în plic închis. După ce în ziua de
4 noiembrie 2003 cei
doi ofertanți au depus supraofertele la data de
5 noiembrie 2003 a fost declarată câștigătoare a negocierilor.
Ca urmare s-a încheiat un
proces-verbal de finalizare a
negocierilor,
o situație cu privire la rezultatul negocierilor directe
pentru mai
multe active ale firmei aflate în lichidare și un raport adresat Tribunalului
Timiș datat 6 noiembrie 2003 în dosarul nr. l4/S/2003 precum și un alt raport
datat 4 decembrie 2003 prin care A.I. solicita instanței aprobarea vânzării
unor imobile printre care se afla și atelierul de proiectare. Cu adresa
nr. 478 din 07 noiembrie 2003 a făcut cunoscut
firmei lichidatoare intenția de
a îmbunătăți oferta, până la data
formulării plângerii neprimind nici un răspuns.
Fiind chemat la sediul
societății lichidatoare a aflat de la A.I. că prin Regulamentul nr. 6 din 14
ianuarie 2004, atelierul de proiectare a fost scos din nou la vânzare.
Petenta
a mai susținut că încheierea de ședință din 4 decembrie 2003
pronunțată în dosarul
Tribunalului Timiș nr. l4/S/2001 prin care i
se
aprobase cumpărarea obiectivului a fost „anulată în mod
nelegal”.
A depus din nou oferta
pentru același imobil, iar la
23 ianuarie 2004,
orele 12,00, a participat alături de persoana fizică
N.T. la „negocierea directă care a fost de fapt o
licitație”.
La
deschiderea plicurilor conținând ofertele s-a constatat că cea a ei de 1,8 mld.
lei era mai bună decât cea a lui T.I.
care era de 1,5 mld. lei. După deschiderea plicurilor
a urmat o
licitație fără respectarea
rigorilor legislative în materie, imobilul
fiind adjudecat de N.T.
Petenta
a susținut că A.I. facilitându-i lui N.T.
cumpărarea obiectivului a comis infracțiunile
de abuz în serviciu contra intereselor sale și contra intereselor publice. A
mai susținut că N.T., medic, l-a operat pe A.I. în perioada 7,10 - 13 octombrie
2003, ceea ce înseamnă că aceștia se cunoșteau.
Prin
rezoluția din 9 august 2005 emisă de procurorul Z.
L. s-a dispus, în baza art. 10 lit. a)
C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de A.I. și N.T.
Pentru a dispune astfel,
procurorul a reținut că suma
ofertată de
petenta inițial, fiind inferioară valorii reale a activului
creditorii firmei aflate în lichidare s-au opus
vânzării acesteia. Ca
urmare în luna ianuarie 2004 firma lichidatoare a
organizat nouă negociere, câștigată de N.T. ca urmare a supraofertei orale. De
asemenea, s-a reținut că nu există nici o probă sau indiciu că între A.I. și N.T.
a existat o înțelegere în sensul ca primul să-i faciliteze celui de-al doilea
cumpărarea imobilului.
Deosebit de considerentele
amintite au fost evidențiate și următoarele aspecte:
Prin
Regulamentul nr. 449 din 24 octombrie 2003 s-a fixat ca preț al
atelierului de proiectare,
cuprinzând valoarea clădirii, a terenului aferent, cota parte din părțile
comune și T.V.A. suma de 2.956.266.661 lei. Potrivit aceluiași regulament,
negocierea directă urma să aibă loc, în ziua de 3 noiembrie 2003, iar până a
doua zi, orele 15,00, ofertanții aveau posibilitatea să-și îmbunătățească
ofertele. În ziua de 5 noiembrie 2003, orele 12,00,
lichidatorul în prezența
ofertanților și comitetul creditorilor urma să
deschidă plicurile cu oferte. De asemenea, s-a prevăzut că declararea
ofertantului câștigător se va face cu acordul comitetului de creditori și dacă
acesta nu este de acord se va proceda scoaterea la licitație a activului
respectiv.
Din
nota de negociere din 3 noiembrie 2003 activitate la care au
participat reprezentanții
creditorilor – A.F. Timișoara, C.J.A.S. Timiș și B.C.R., rezulta că oferta
depusă de petentă
în plicul sigilat a fost
de 650 mii. lei inclusiv T.V.A. Din procesul-
verbal din 5 noiembrie 2003
rezultă că petenta și-a îmbunătățit oferta la 900 mii. lei.
Prin raportul din 6
noiembrie 2003 adresat Tribunalului Timiș lichidatorul a supus aprobării
judecătorului sindic și comitetului creditorilor vânzarea activului la prețul
de 900 mii. Iei oferta îmbunătățită a petentei.
Prin încheierea din 4 decembrie
2003, pronunțată în dosarul Tribunalului Timiș nr. l4/S/2001, judecătorul
sindic a aprobat vânzarea mai multor imobile proprietatea firmei aflate în
lichidare. În dispozitivul acestei încheieri s-a precizat că se aprobă și
vânzarea clădirii corp 5 atelier poziția 26 SC
T.T.T.Ț. SRL cu
suma de 1,988 mld. lei.
Din situația întocmită de
lichidator rezultă că petenta a
depus
oferta în plic sigilat de 450 mii. lei și pentru activul clădire
corp 5
atelier poziția 26, nemaiparticipând la celelalte faze ale procedurii. Pentru
acest obiectiv la procedura de vânzare directă a participat și SC T.C. SRL care
în final a oferit un preț de 1,988 mld. lei.
Prin raportul din 8 ianuarie
2004, lichidatorul a sesizat judecătorului sindic eroarea strecurată în
încheierea din
4 decembrie 2003, în sensul
că firma câștigătoare pentru acest activ a fost
SC T.C. SRL. Prin încheierea din aceeași dată
eroarea materială
a fost înlăturată.
Soluția în această privință
este în acord în poziția creditorilor care în proporție de 57,60 % au fost de
acord cu
vânzarea imobilului poziția 26 și
nu au fost de acord cu vânzarea
imobilului de la poziția 27.
Din
cele expuse a rezultat că susținerile firmei T.T.Ț. SRL în privința
rezultatelor negocierilor din
luna noiembrie 2003 și „anularea nelegală” a încheierii din
4 decembrie 2003 nu au nici un temei și că soluția emisă față de A.I. și N.T.
este întemeiată.
În consecință, susținerile
petentului K.V.P. potrivit cărora măsurile dispuse împotriva sa de S.T.
Timișoara al D.N.A. sunt consecința adoptării unei soluții ilegale în dosarul
privind pe A.I. și N.T. și a relațiilor dintre el și procurorii S.V.V. și M.F.
nu au nici un temei de fapt.
Pe baza constatărilor în
fapt și în drept amintite s-a concluzionat că toți cei patru procurori din
cadrul S.T. Timișoara – D.N.A. și-au îndeplinit în mod corespunzător
atribuțiile legale de serviciu în ceea ce privește măsurile dispuse față de
petiționar, și ca atare faptele ilicite imputate acestora de către petiționar
nu exista.
2.1. Controlul administrativ
ierarhic efectuat în cauză la cererea petiționarului, în baza art. 278 C. proc.
pen., a confirmat în totalitate legalitatea și temeinicia rezolvărilor juridice
adoptate de procurorul de caz dispunându-se respingerea plângerii, ca nefondată,
prin rezoluția nr. 15047/6145/2007 din 13 februarie 2007 a procurorului șef al
secției urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
3.1. Nemulțumit de soluțiile
defavorabile amintite petiționarul K.V.P. a formulat plângere la instanța de
judecată în baza art. 278
1
C. proc. pen., cu solicitarea de a se
infirma rezoluția nr. 1210/P/2006 din 12 noiembrie 2007 și a se trimite cauza
procurorului în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunile
sesizate și față de toate persoanele arătate în plângere, în conformitate cu art.
278
1
alin. (8) lit. b) C. proc. pen., în care sens a invocat
următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- procurorul nu a
identificat și audiat persoanele din cadrul I.P.J. Timiș care i-au asigurat
paza în noaptea de 11 septembrie 2006; nu s-a pronunțat asupra faptului că,
deși recuzați, procurorii D.N.A. Timișoara au continuat să efectueze acte de
urmărire penală; nu a fost analizat temeinic Raportul de expertiză medico –
legală din 26 octombrie 2006;
- problema așa zisei
prezentări a materialului de urmărire penală nu a fost analizată judicios;
- nu s-a cercetat
împrejurarea că procurorul șef S.V., era interesat într-o cauză a prietenului
și vecinului său dr. N.T.;
- procurorul nu a analizat împrejurarea
că între petent și procurorul M.F. erau relații de dușmănie și acesta trebuia
să se abțină în cauză; nu s-a pronunțat cu privire la respingerea abuzivă a
cererii de suspendare a urmăririi penale formulată de petent; nu a avut în
vedere împrejurarea că petiționarului nu i-au fost comunicate actele de
urmărire penală pentru a se putea apăra și formula plângere împotriva acestora.
Verificând rezoluția atacată
în raport cu motivele invocate pe baza lucrărilor și materialului aflat în
dosarul cauzei, potrivit dispozițiilor art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen.,
se constată următoarele:
Pretinsele fapte ilicite
sesizate în plângere se referă la acte de urmărire penală și măsuri procesuale
dispuse de magistrații procurori în exercitarea atribuțiilor judiciare de
serviciu în cauze penale în care a fost implicat și petiționarul K.V.P.
În acest sens dispozițiile art.
64 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară statuează că „în
soluțiile dispuse procurorul este independent în condițiile prevăzute de lege” [(alin.
(2)] iar „soluțiile adoptate (...) pot fi infirmate motivat de către
conducătorul parchetului, când sunt apreciate ca nelegale” [(alin. (3)].
Câtă vreme rechizitoriul
întocmit urmează a fi supus cercetării judecătorești, unde petiționarul, în
virtutea principiului instituit prin art. 289 C. proc. pen., are posibilitatea
să invoce eventualele vicii procedurale și să-și formuleze apărările, nu se
poate spune că procurorii care au instrumentat cauza sa au săvârșit
infracțiunile cu privire la care s-a formulat plângerea penală.
Orice măsură întreprinsă de
procuror este supusă autorizării judecătorului și cenzurii acestuia, nefiind un
act unilateral al procurorului, așa încât aceste măsuri nu ar fi fost
autorizate dacă erau nelegale.
Potrivit art. 63 alin. (2)
C. proc. pen., soluția pronunțată de magistrat, pe baza probelor administrate,
reflectă modul în care acesta le-a apreciat în urma examinării lor și nu
trebuie să conducă obligatoriu la concluzia săvârșirii vreunei fapte prevăzute
de legea penală.
În privința existenței față
de procurorii D.N.A. a unor cazuri de incompatibilitate care nu au fost avute
în vedere la soluționarea cauzei, acestea nu sunt elemente care să probeze
săvârșirea unei infracțiuni de către procurorii incompatibili.
Legiuitorul a reglementat în
art. 51 – art. 53 C. proc. pen., recuzarea și modul de soluționare a unei
astfel de cereri de care petiționarul putea să se prevaleze în cursul urmăririi
penale, o astfel de procedură la acest moment fiind tardivă, câtă vreme s-a
declanșat faza cercetării judecătorești.
Faptul că petentul, în
pofida atâtor căi de control ierarhic, prevăzute de lege, nu a reușit să
convingă organele de urmărire penală de temeinicia susținerilor sale, nu-l
îndrituiește să presupună că magistrații care au pronunțat o soluție
nefavorabilă, nu au făcut aceasta potrivit convingerii formate de probatoriul
administrat și în slujirea actului de justiție, ci urmare săvârșirii unor
infracțiuni.
Așa fiind, soluția
pronunțată de magistrații-procurori, pe baza probelor administrate de organul
de cercetare penală, reflectă modul în care aceștia le-au apreciat în urma
examinării lor și nu trebuie să conducă obligatoriu la concluzia săvârșirii
vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Nefiind reținută nici o
încălcare a dispozițiilor legale și, în urma verificării probatoriului
administrat, constatându-se că faptele penale cu privire la care s-a solicitat
a fi cercetați magistrații reclamați nu există, rezoluția criticată este legală
și temeinică, neexistând temeiuri pentru infirmarea acesteia.
În consecință, în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondată, plângerea
formulată de petiționarul K.V.P. împotriva rezoluției din 12 noiembrie 2007
dispusă în dosarul nr. 1210/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată,
plângerea formulată de petiționarul K.V.P. împotriva rezoluției din 12
noiembrie 2007 dispusă în dosarul nr. 1210/P/2006 al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
Cu recurs în termen de 10
zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință
publică, azi 11 martie 2008.