ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 1574/P/2007 din 15 ianuarie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.C., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. și art. 250 alin. (1) C. pen. În fapt s-a reținut că persoanele vătămate R.A.T. și B.P. au formulat plângeri împotriva procurorului S.C., sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu și prestare abuzivă întrucât în activitatea de urmărire penală împotriva petiționarilor, desfășurată în Dosarele nr. 284/P/2007 și nr. 315/P/2007, acesta a folosit, față de cei doi, „cuvinte și expresii jignitoare, urlete și amenințări și cu scopul de a obține probe în sprijinul acuzării”, încălcând și mai multe dispoziții ale Codului de procedură penală.

Urmare actelor premergătoare efectuate s-a constatat că în Dosarul nr. 284/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, R.A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. iar B.P.T. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. În ce privește criticile la adresa procurorului S.C. referitoare la încălcarea legii în efectuarea unor acte de urmărire penală în Dosarul nr. 284/P/2007, s-a reținut prin rezoluția de neurmărire că analiza acestora nu poate fi făcută pe calea plângerii penale contra procurorului, atâta vreme cât în cauză a fost sesizată instanța de judecată.

Cât privește aspectul relevat cu privire la comportamentul abuziv al procurorului S.C. în timpul urmăririi penale, au fost ascultate în cursul actelor premergătoare mai multe persoane, respectiv autorii sesizărilor și persoanele indicate de aceștia ca având cunoștință de faptele reclamate, fiind depus la dosar și valorificat și un CD cu înregistrări audio. Din materialul judiciar astfel administrat a rezultat că procurorul S.C.

a efectuat audierile în Dosarul nr. 284/P/2007 într-o formă descrisă ca tensionată, comportamentul acestuia fiind prezentat prin exprimări de genul: „a vorbit cu voce tare”; „discuții aprinse ... pe un ton mai ridicat”; „urlete, țipete, amenințări ... vorbea într-un mod jignitor și revoltător cu colegii mei”; „a ridicat tonul la mine … a ridicat tonul în timpul ascultării”; „a avut o nouă criză de isterie … începea să urle la mine”; „am asistat la urletele, amenințările, tânguielile și insistențele procurorului” etc. Momentele tensionate sunt constatate și prin două înregistrări audio prin CD depus la dosar, din care rezultă modul tranșant și vehement de exprimare al procurorului în anumite momente ale anchetei, dar și lipsa aspectelor de natură penală reclamate în cauză.

Autorii plângerilor penale și unii colegi de serviciu ai acestora, prin declarațiile date în prezenta cauză au relevat aspecte ale conduitei procurorului S.C. - jigniri, amenințări - cu conotații penale, în timp ce alte persoane ascultate, respectiv C.F.J. și O.K. au descris atmosfera creată de susnumitul procuror în timpul anchetei ca încordată, prin „discuții aprinse”, „voce tare” etc. În motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de S.C., procurorul a apreciat că relatările persoanelor vătămate și a colegilor lor sunt marcate de o doză de subiectivism, determinat de maniera lipsită de menajamente în care a fost efectuată ancheta și de calitatea de polițiști a acestor persoane, dintre care autorii plângerilor se aflau în postura de învinuiți și apoi de inculpați, fiind trimiși în judecată.

Cu privire la subiectivismul acestor persoane, s-a relevat cazul numitei B.R.F., care, explicând „amenințările la care a recurs procurorul”, a arătat că „amenințările au constat în faptul că aceasta mi-a spus că mărturia mincinoasă se pedepsește și că dacă nu spus adevărul mă va pune sub învinuire”. La rândul său, persoana vătămată B.P.T. a susținut că „fumând țigară din țigară și suflându-mi fumul direct în față, procurorul S.C. mi-a precizat că ..”. În considerarea acestor constatări, procurorul a concluzionat că nu se poate reține săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală de către procurorul S.C. prin adoptarea unei maniere incisive de efectuare a anchetei, motiv pentru care în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. b) din același cod, a dispus neînceperea urmăririi penale. Împotriva acestei soluții de neurmărire petiționarii R.A.T. și B.P.T. au formulat plângere, în temeiul art. 278 C. proc. pen., la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin rezoluția nr. 1691/933/II/2/2009 din 4 martie 2009 le-a respins ca neîntemeiate. În motivarea acestei soluții s-a reținut că în Dosarul nr. 284/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin rechizitoriul din 6 martie 2008 procurorul S.C. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R.A.T., comisar de poliție, adjunct al șefului Poliției municipiului Salonta pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen., art. 25 C. pen.

raportat la art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., precum și a inculpatului B.P.T., agent de poliție la Poliția municipiului Salonta, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. S-a apreciat că soluția de neurmărire adoptată față de procurorul S.C. este legală și temeinică, neexistând indicii în sensul săvârșirii de către magistrat a infracțiunilor sesizate, acesta îndeplinindu-și corect atribuțiile de serviciu, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale unei persoane.

În referire la infracțiunea prevăzută de art. 250 C. pen., s-a reținut că Serviciul Inspecție Judiciară pentru Procurorii din Consiliul Superior al Magistraturii a făcut cercetarea disciplinară, la memoriul petentului R.A.T., față de procurorul S.C., comunicând prin adresa nr. 2489/IJ/985/SIP/2007 din 14 februarie 2008 că nu au fost constatate nerespectări ale normelor de procedură pe parcursul instrumentării Dosarelor nr. 284/P/2007 și nr. 315/P/2007, cu mențiunea că anterior, prin rezoluția nr. 5/CDP/2007 din 23 ianuarie 2008 Comisia de disciplină pentru procurori a dispus clasarea lucrării întrucât nu sunt întrunite condițiile pentru existența abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004 privind Statul judecătorilor și procurorilor.

În temeiul art. 278 1 C. proc. pen. petiționarul B.P.T. a formulat plângere împotriva rezoluției de netrimitere în judecată a procurorului S.C. la Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform cererii depuse la dosar, prin aceea că: - s-a antepronunțat în cauza în care a fost învinuit de mărturie mincinoasă, comentând răspunsul petiționarului, de confirmare a deținerii în continuare de către comisarul R.A. a funcției de adjunct al șefului Poliției municipiului Salonta, prin precizarea „Da. Bine.

Nu pentru mult timp”; - procurorul l-a insultat, l-a supus unor presiuni psihice și l-a amenințat cu trimitere în judecată; - l-a amendat abuziv cu suma de 5.000 lei pentru a-l intimida; - l-a pus sub învinuire abuziv, înainte de a exista o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la vinovăția inculpatului R.A., în favoarea căruia se pretinde că a făcut mărturia mincinoasă; - a efectuat cercetări împotriva sa pentru mărturie mincinoasă în aceeași cauză în care era cercetat și R.A. în mod nelegal, fără temei de conexitate ori indivizibilitate și prin încălcarea competenței materiale. Fapta de care era învinuit - mărturie mincinoasă - în raport de gradul său profesional de agent de poliție trebuia cercetată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

Pentru toate aceste motive petiționarul a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale. Verificând rezoluția atacată pe baza actelor și lucrărilor de la Dosarul nr. 1574/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea constată că plângerea petiționarului B.P.T. nu este fondată. În Dosarul nr. 1574/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inițiat la plângerile persoanelor vătămate R.A.T. și B.P.T. împotriva procurorului S.C. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în legătură cu conduita acestuia în efectuarea urmăririi penale, îndeosebi administrarea probelor constând în audierea unor martori și realizarea altor proceduri judiciare, cum ar fi recunoașterile din grup, procurorul a efectuat acte premergătoare în sensul dispozițiilor art. 224 C. proc.

pen., în vederea începerii urmăririi penale. Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 din același cod. Atunci când se constată existența vreunui astfel de caz de împiedicare, procurorul dispune, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale prin rezoluție motivată. Această situație, de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, se regăsește și în cauza de față, procurorul dispunând, cu referire la cazul prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorul S.C. În cursul actelor premergătoare au fost atașate dosarului numeroase memorii ale petiționarilor, extrase din presa locală a vremii referitoare la anchete jurnalistice cu același obiect, copii ale unor declarații precum și declarații ale unor martori autentificate la notari publici, au fost solicitate relații și depuse răspunsuri și înscrisuri de la Consiliul Superior al Magistraturii și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a realizat transcrierea unor înregistrări audio de pe CD depus și au fost ascultate în mod nemijlocit - deși aceasta excede conținutului actelor premergătoare - mai multe persoane, inclusiv dintre cele propuse în susținerea plângerilor, care au cunoștință despre faptele reclamate.

Analizând întregul material judiciar administrat, se constată că soluția de neurmărire adoptată în cauză - și criticată de petiționarul B.P.T. - este legală și temeinică. În general și mai cu seamă în cauzele în care probațiunea se întemeiază în principal pe declarații contradictorii ale unor martori, organul de urmărire penală trebuie să manifeste rol activ, să sesizeze în momentul oportun inadvertențele și să insiste pentru stabilirea adevărului. Faptul de a pune în vedere martorului, ca și în cauza în care procurorul S.C. a efectuat urmărirea penală față de petiționar, că mărturia mincinoasă se pedepsește, nu constituie o amenințare, ci o atenționau în conformitate cu dispozițiile art. 85 alin. (7) C. proc.

pen. Este, însă, fără îndoială stabilit că procurorul S.C. în cauza care a format obiectul Dosarului nr. 284/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în care a fost învinuit și apoi inculpat și petiționarul B.P.T. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, a creat momente tensionate prin stilul agresiv de efectuare a urmăririi penale, ton ridicat în replici, cuvinte ori expresii susceptibile de interpretare ori insistențe pentru răspunsuri punctuale. Cu toate acestea, însă, nu se poate reține că procurorul a avut în timpul anchetei prestare abuzivă în modalitățile cerute de elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 250 C. pen. și, în egală măsură, că și-ar fi îndeplinit defectuos îndatoririle de serviciu, cu știință, în condițiile art. 246 C. pen.

În analiza datelor cauzei nu poate fi ignorat specificul acesteia, dat de efectuarea urmăririi penale față de un ofițer de poliție cu funcție de comandă în Poliția municipiului Salonta și de un agent de poliție din aceeași unitate, în care mare parte dintre martori sunt chiar subordonații celui învinuit, ceea ce - cum, corect, s-a motivat prin rezoluția de neurmărire - impune observarea unei anumite doze de subiectivism în acele declarații, comparate cu declarațiile altor martori din afara poliției. Nici celelalte critici, punctuale, făcute prin plângeri de către B.P.T., nu sunt întemeiate. Printre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 49 C. proc. pen., care se aplică procurorului, nu se află și cel prevăzut de art. 47 din același cod, respectiv de a se fi pronunțat anterior ori de a-și fi exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză.

Așa cum s-a arătat, nu este dovedit că procurorul a adus insulte petiționarului iar amenințarea cu trimiterea sa în judecată, în circumstanțele cauzei - petiționarul fiind inițial ascultat ca martor - reprezintă, în fapt, punerea în vedere a consecințelor mărturiei mincinoase. Amendarea petiționarului de către procuror pentru săvârșirea abaterii judiciare prevăzute de art. 198 alin. (4) lit. h) C. proc. pen. (comportament ireverențios în raport cu procurorul) are suport în lege iar temeinicia măsurii a fost examinată de procurorul general, la plângerea petiționarului, care a fost admisă iar susnumitul scutit de plata amenzii. În sfârșit, efectuarea urmăririi penale față de petiționar în aceeași cauză în care se pretinde că a făcut mărturia mincinoasă, reprezintă o chestiune ce se află în competența instanței sesizate cu soluționarea cauzei.

Față de cele sus-arătate, Curtea constată că rezoluția de neurmărire din 15 ianuarie 2009 adoptată în Dosarul nr. 1574/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este legală și temeinică și, de urmare, plângerea petiționarului B.P.T. va fi respinsă, ca nefondată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.P.T. împotriva rezoluției nr. 1574/P/2007 din 15 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2009.