ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 1574/P/2007 din 15

ianuarie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

dispus neînceperea urmăririi penale față de S.C., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

și pedepsite de art. 246 C. pen. și art. 250 alin. (1) C. pen.

În fapt s-a reținut

că persoanele vătămate R.A.T. și B.P. au formulat plângeri împotriva

procurorului S.C., sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu și prestare

abuzivă întrucât în activitatea de urmărire penală împotriva petiționarilor,

desfășurată în Dosarele nr. 284/P/2007 și nr. 315/P/2007, acesta a folosit,

față de cei doi, „cuvinte și expresii jignitoare, urlete și amenințări și cu

scopul de a obține probe în sprijinul acuzării”, încălcând și mai multe

dispoziții ale Codului de procedură penală.

Urmare actelor

premergătoare efectuate s-a constatat că în Dosarul nr. 284/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, R.A. a fost trimis în judecată

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen., art. 25

C. pen. raportat la art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. iar B.P.T. a fost

trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă,

prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.

În ce privește

criticile la adresa procurorului S.C. referitoare la încălcarea legii în

efectuarea unor acte de urmărire penală în Dosarul nr. 284/P/2007, s-a reținut

prin rezoluția de neurmărire că analiza acestora nu poate fi făcută pe calea

plângerii penale contra procurorului, atâta vreme cât în cauză a fost sesizată

instanța de judecată.

Cât privește aspectul

relevat cu privire la comportamentul abuziv al procurorului S.C. în timpul

urmăririi penale, au fost ascultate în cursul actelor premergătoare mai multe

persoane, respectiv autorii sesizărilor și persoanele indicate de aceștia ca

având cunoștință de faptele reclamate, fiind depus la dosar și valorificat și

un CD cu înregistrări audio.

Din materialul

judiciar astfel administrat a rezultat că procurorul S.C. a efectuat audierile

în Dosarul nr. 284/P/2007 într-o formă descrisă ca tensionată, comportamentul

acestuia fiind prezentat prin exprimări de genul: „a vorbit cu voce tare”;

„discuții aprinse ... pe un ton mai ridicat”; „urlete, țipete, amenințări ...

vorbea într-un mod jignitor și revoltător cu colegii mei”; „a ridicat tonul la

mine … a ridicat tonul în timpul ascultării”; „a avut o nouă criză de isterie …

începea să urle la mine”; „am asistat la urletele, amenințările, tânguielile și

insistențele procurorului” etc.

Momentele tensionate

sunt constatate și prin două înregistrări audio prin CD depus la dosar, din

care rezultă modul tranșant și vehement de exprimare al procurorului în anumite

momente ale anchetei, dar și lipsa aspectelor de natură penală reclamate în

cauză.

Autorii plângerilor

penale și unii colegi de serviciu ai acestora, prin declarațiile date în

prezenta cauză au relevat aspecte ale conduitei procurorului S.C. - jigniri,

amenințări - cu conotații penale, în timp ce alte persoane ascultate, respectiv

C.F.J. și O.K. au descris atmosfera creată de susnumitul procuror în timpul

anchetei ca încordată, prin „discuții aprinse”, „voce tare” etc.

În motivarea soluției

de neîncepere a urmăririi penale față de S.C., procurorul a apreciat că

relatările persoanelor vătămate și a colegilor lor sunt marcate de o doză de

subiectivism, determinat de maniera lipsită de menajamente în care a fost

efectuată ancheta și de calitatea de polițiști a acestor persoane, dintre care

autorii plângerilor se aflau în postura de învinuiți și apoi de inculpați,

fiind trimiși în judecată.

Cu privire la

subiectivismul acestor persoane, s-a relevat cazul numitei B.R.F., care,

explicând „amenințările la care a recurs procurorul”, a arătat că „amenințările

au constat în faptul că aceasta mi-a spus că mărturia mincinoasă se pedepsește

și că dacă nu spus adevărul mă va pune sub învinuire”.

La rândul său,

persoana vătămată B.P.T. a susținut că „fumând țigară din țigară și suflându-mi

fumul direct în față, procurorul S.C. mi-a precizat că ..”.

În considerarea

acestor constatări, procurorul a concluzionat că nu se poate reține săvârșirea

unor fapte prevăzute de legea penală de către procurorul S.C. prin adoptarea

unei maniere incisive de efectuare a anchetei, motiv pentru care în temeiul art.

228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) din același cod, a

dispus neînceperea urmăririi penale.

Împotriva acestei

soluții de neurmărire petiționarii R.A.T. și B.P.T. au formulat plângere, în

temeiul art. 278 C. proc. pen., la procurorul șef al Secției de urmărire penală

și criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, care prin rezoluția nr. 1691/933/II/2/2009 din 4 martie 2009 le-a

respins ca neîntemeiate.

În motivarea acestei

soluții s-a reținut că în Dosarul nr. 284/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Oradea prin rechizitoriul din 6 martie 2008 procurorul S.C. a

dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a

inculpatului R.A.T., comisar de poliție, adjunct al șefului Poliției municipiului

Salonta pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 250 alin. (3) C.

pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., precum

și a inculpatului B.P.T., agent de poliție la Poliția municipiului Salonta, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă,

prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.

S-a apreciat că

soluția de neurmărire adoptată față de procurorul S.C. este legală și

temeinică, neexistând indicii în sensul săvârșirii de către magistrat a

infracțiunilor sesizate, acesta îndeplinindu-și corect atribuțiile de serviciu,

fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale unei persoane.

În referire la

infracțiunea prevăzută de art. 250 C. pen., s-a reținut că Serviciul Inspecție

Judiciară pentru Procurorii din Consiliul Superior al Magistraturii a făcut

cercetarea disciplinară, la memoriul petentului R.A.T., față de procurorul S.C.,

comunicând prin adresa nr. 2489/IJ/985/SIP/2007 din 14 februarie 2008 că nu au

fost constatate nerespectări ale normelor de procedură pe parcursul

instrumentării Dosarelor nr. 284/P/2007 și nr. 315/P/2007, cu mențiunea că

anterior, prin rezoluția nr. 5/CDP/2007 din 23 ianuarie 2008 Comisia de

disciplină pentru procurori a dispus clasarea lucrării întrucât nu sunt

întrunite condițiile pentru existența abaterii disciplinare prevăzută de art. 99

lit. k) din Legea nr. 303/2004 privind Statul judecătorilor și procurorilor.

În temeiul art. 278

1

C. proc. pen. petiționarul B.P.T. a formulat plângere împotriva rezoluției de

netrimitere în judecată a procurorului S.C. la Înalta Curte de Casație și

Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform cererii depuse

la dosar, prin aceea că:

- s-a antepronunțat

în cauza în care a fost învinuit de mărturie mincinoasă, comentând răspunsul petiționarului,

de confirmare a deținerii în continuare de către comisarul R.A. a funcției de

adjunct al șefului Poliției municipiului Salonta, prin precizarea „Da. Bine. Nu

pentru mult timp”;

- procurorul l-a

insultat, l-a supus unor presiuni psihice și l-a amenințat cu trimitere în

judecată;

- l-a amendat abuziv

cu suma de 5.000 lei pentru a-l intimida;

- l-a pus sub

învinuire abuziv, înainte de a exista o hotărâre judecătorească definitivă cu privire

la vinovăția inculpatului R.A., în favoarea căruia se pretinde că a făcut

mărturia mincinoasă;

- a efectuat

cercetări împotriva sa pentru mărturie mincinoasă în aceeași cauză în care era

cercetat și R.A. în mod nelegal, fără temei de conexitate ori indivizibilitate

și prin încălcarea competenței materiale.

Fapta de care era

învinuit - mărturie mincinoasă - în raport de gradul său profesional de agent

de poliție trebuia cercetată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

Pentru toate aceste

motive petiționarul a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției

atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi

penale.

Verificând rezoluția

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la Dosarul nr. 1574/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea constată că

plângerea petiționarului B.P.T. nu este fondată.

În Dosarul nr. 1574/P/2007

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inițiat la

plângerile persoanelor vătămate R.A.T. și B.P.T. împotriva procurorului S.C. de

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în legătură cu conduita

acestuia în efectuarea urmăririi penale, îndeosebi administrarea probelor

constând în audierea unor martori și realizarea altor proceduri judiciare, cum

ar fi recunoașterile din grup, procurorul a efectuat acte premergătoare în

sensul dispozițiilor art. 224 C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi

penale.

Potrivit art. 228 alin.

(1) C. proc. pen., organul de urmărire penală dispune prin rezoluție începerea

urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor

premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a

punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 din același cod.

Atunci când se constată

existența vreunui astfel de caz de împiedicare, procurorul dispune, în baza art.

228 alin. (6) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale prin rezoluție

motivată.

Această situație, de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, se regăsește și în cauza de

față, procurorul dispunând, cu referire la cazul prevăzut de art. 10 lit. b) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorul S.C.

În cursul actelor

premergătoare au fost atașate dosarului numeroase memorii ale petiționarilor,

extrase din presa locală a vremii referitoare la anchete jurnalistice cu

același obiect, copii ale unor declarații precum și declarații ale unor martori

autentificate la notari publici, au fost solicitate relații și depuse

răspunsuri și înscrisuri de la Consiliul Superior al Magistraturii și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a

realizat transcrierea unor înregistrări audio de pe CD depus și au fost

ascultate în mod nemijlocit - deși aceasta excede conținutului actelor

premergătoare - mai multe persoane, inclusiv dintre cele propuse în susținerea

plângerilor, care au cunoștință despre faptele reclamate.

Analizând întregul

material judiciar administrat, se constată că soluția de neurmărire adoptată în

cauză - și criticată de petiționarul B.P.T. - este legală și temeinică.

În general și mai cu

seamă în cauzele în care probațiunea se întemeiază în principal pe declarații

contradictorii ale unor martori, organul de urmărire penală trebuie să

manifeste rol activ, să sesizeze în momentul oportun inadvertențele și să

insiste pentru stabilirea adevărului.

Faptul de a pune în

vedere martorului, ca și în cauza în care procurorul S.C. a efectuat urmărirea

penală față de petiționar, că mărturia mincinoasă se pedepsește, nu constituie

o amenințare, ci o atenționau în conformitate cu dispozițiile art. 85 alin. (7)

C. proc. pen.

Este, însă, fără

îndoială stabilit că procurorul S.C. în cauza care a format obiectul Dosarului nr.

284/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în care a fost

învinuit și apoi inculpat și petiționarul B.P.T. pentru săvârșirea infracțiunii

de mărturie mincinoasă, a creat momente tensionate prin stilul agresiv de

efectuare a urmăririi penale, ton ridicat în replici, cuvinte ori expresii

susceptibile de interpretare ori insistențe pentru răspunsuri punctuale.

Cu toate acestea,

însă, nu se poate reține că procurorul a avut în timpul anchetei prestare

abuzivă în modalitățile cerute de elementul material al infracțiunii prevăzută

de art. 250 C. pen. și, în egală măsură, că și-ar fi îndeplinit defectuos

îndatoririle de serviciu, cu știință, în condițiile art. 246 C. pen.

În analiza datelor

cauzei nu poate fi ignorat specificul acesteia, dat de efectuarea urmăririi

penale față de un ofițer de poliție cu funcție de comandă în Poliția municipiului

Salonta și de un agent de poliție din aceeași unitate, în care mare parte

dintre martori sunt chiar subordonații celui învinuit, ceea ce - cum, corect,

s-a motivat prin rezoluția de neurmărire - impune observarea unei anumite doze

de subiectivism în acele declarații, comparate cu declarațiile altor martori

din afara poliției.

Nici celelalte

critici, punctuale, făcute prin plângeri de către B.P.T., nu sunt întemeiate.

Printre cazurile de

incompatibilitate prevăzute de art. 49 C. proc. pen., care se aplică

procurorului, nu se află și cel prevăzut de art. 47 din același cod, respectiv

de a se fi pronunțat anterior ori de a-și fi exprimat anterior părerea cu

privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză.

Așa cum s-a arătat,

nu este dovedit că procurorul a adus insulte petiționarului iar amenințarea cu

trimiterea sa în judecată, în circumstanțele cauzei - petiționarul fiind

inițial ascultat ca martor - reprezintă, în fapt, punerea în vedere a consecințelor

mărturiei mincinoase.

Amendarea petiționarului

de către procuror pentru săvârșirea abaterii judiciare prevăzute de art. 198 alin.

(4) lit. h) C. proc. pen. (comportament ireverențios în raport cu procurorul)

are suport în lege iar temeinicia măsurii a fost examinată de procurorul

general, la plângerea petiționarului, care a fost admisă iar susnumitul scutit

de plata amenzii.

În sfârșit,

efectuarea urmăririi penale față de petiționar în aceeași cauză în care se

pretinde că a făcut mărturia mincinoasă, reprezintă o chestiune ce se află în

competența instanței sesizate cu soluționarea cauzei.

Față de cele

sus-arătate, Curtea constată că rezoluția de neurmărire din 15 ianuarie 2009

adoptată în Dosarul nr. 1574/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție este legală și temeinică și, de urmare, plângerea

petiționarului B.P.T. va fi respinsă, ca nefondată, cu obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.P.T. împotriva rezoluției nr. 1574/P/2007

din 15 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 iunie 2009.