ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 518/2007

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, înregistrată sub nr. 38/ P din 16 ianuarie 2006, petiționarii I.M.M., I.L.A., P.I., C.P., M.A.C., I.C., C.S.I., I.A., Z.E., G.G. și B.I. au chemat în judecată pe P.D., procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Hunedoara, B.G., procuror șef birou în cadrul aceleiași direcții, precum și pe B.T., subcomisar în cadrul C.Z.C.C.O.

- Biroul teritorial Hunedoara, pentru săvârșirea infracțiunilor: - abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută în art. 246 C. pen.; - abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 C. pen.; - abuz în serviciu în forma calificată prevăzută în art. 248 1 C. pen.; - neglijență în serviciu prevăzută în art. 249 alin. (2) C. pen.; - denunțare calomnioasă prevăzută în art. 259 alin. (2) C. pen.; - încercare de a determina mărturia mincinoasă prevăzută în art. 261 alin. (1) și (2) C. pen.; - arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzută în art. 266 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; - represiune nedreaptă prevăzută în art. 268 C. pen.; - fals material în înscrisuri oficiale prevăzută în art. 268 C. pen.; - fals intelectual prevăzută în art. 289 C. pen.; - uz de fals prevăzută în art. 290 C. pen.; - lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. (2) și (5) C. pen.; - violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen.

S-a susținut în cuprinsul plângerii că, în dimineața zilei de 15 iulie 2005, procurorii P.D. și B.I., precum și subcomisarul B.T., însoțiți de un număr de 10-12 persoane mascate, fără acordul petiționarilor și fără a le aduce la cunoștință calitatea ce o aveau sau a le prezenta înscrisuri în acest sens, au intrat în locuințele lor, speriindu-i și timorându-le familiile formate și din minori. S-a relevat în continuare de către petiționari că, după ce au fost arestați, cei doi procurori și subcomisarul de poliție au ticluit probe, profitând de faptul că numitul C.E. nu cunoștea limba română, în care sens au învederat că, în lipsa unui interpret, l-au obligat pe acesta să semneze declarații în calitate de parte vătămată.

S-a mai susținut, de către petiționari, că aceiași procurori și subcomisarul de poliție au încercat să influențeze martorii ascultați, în scopul de a obține probe cu conținut acuzator, invocând, pentru dovedirea acestei susțineri, împrejurarea că atât pe declarația dată ca parte vătămată, cât și pe aceea dată ca martor de C.E., nu este făcută mențiune cu privire la prezența interpretului. S-a mai arătat că în declarațiile ulterioare, date în fața instanței, în prezența interpretului, C.E. a precizat că nu se constituie parte civilă, a negat că vreunul dintre petiționari ar fi comis fapte de natura celor care li s-au imputat și a făcut aprecieri favorabile referitor la conduita fiecăruia dintre cei despre care a fost întrebat.

Mai mult, s-a relevat că, prin declarațiile sale ulterioare, C.E. a menționat că, în calitate de patron de local, a apelat în repetate rânduri la unii dintre petiționari, solicitându-le să-l ajute la evacuarea unor consumatori recalcitranți. Procurorul căruia i s-a repartizat plângerea, prin rezoluția din 2 februarie 2006, dată în dosarul nr. 38/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații B.I., P.D. și de subcomisarul B.T., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 246, art. 248 1 , art. 249, art. 259, art. 261, art. 289, art. 266, art. 268, art. 290, art. 189 și art. 192 alin. (2) C. pen. S-a motivat că, din verificările efectuate pe baza probelor ce s-au administrat în dosar, a reieșit că percheziția domiciliară și celelalte măsuri la care s-au referit petiționarii au fost dispuse de către instanța competență, cu respectarea dispozițiilor legii, iar ascultarea martorului C.E.

fără interpret s-a făcut la cererea acestuia, care a precizat că ar cunoaște limba română. S-a relevat că, în urma examinării comparative a declarațiilor față de C.E. în cele două faze procesuale, nu s-au constatat diferențe esențiale între relatările acestuia, ci doar de nuanță, nesemnificative. S-a subliniat, totodată, că a fost respectată și competența de soluționare a plângerii, ajungându-se la concluzia că, în raport cu funcțiile concrete ale celor doi procurori vizați de petiționari, o astfel de plângere nu poate fi rezolvată decât de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Împotriva rezoluției menționate, petiționarii I.M.M., P.I., C.P., C.S.I., I.A., Z.E. și G.G. s-au adresat cu plângere procurorului ierarhic superior, fiind indicați și I.L.A., M.A.C., I.C.

și B.I. între cei care au formulat-o, aceștia din urmă, însă, nesemnând-o. Prin rezoluția din 27 februarie 2006, dată în dosarul nr. 217/II/2/2006, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarii I.M.M., I.L.A., P.I., C.P., M.A.C., I.C., C.S.I., I.A., Z.E., G.G. și B.I. împotriva rezoluției emise în dosarul nr. 38/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. S-a relevat, prin considerentele acestei rezoluții, că din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptele ce fac obiectul plângerii nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracțiuni.

În acest sens, s-a subliniat că actele de urmărire penală au fost întocmite de cei doi procurori și ofițerul de poliție cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal, iar cauza în care petiționarii au fost cercetați se află pe rolul instanței de judecată, unde au posibilitate să-și exercite dreptul la apărare prin supunerea cenzurii judecătorului orice încălcare a drepturilor lor procesuale. Printr-o plângere, în care sunt menționați, ca petiționari, I.M.M., I.L.A., P.I., C.P., M.A.C., I.C., C.S.I., I.A., Z.E., G.G. și B.I., adresată Curții de Apel Alba Iulia, a fost contestată ultima rezoluție, cerându-se începerea urmăririi penale față de procurorul P.D.

și subcomisarul B.T. pentru infracțiunile prevăzute în art. 246, art. 248 1 , art. 249, art. 259, art. 261, art. 289, art. 266, art. 268, art. 290, art. 189 și art. 192 C. pen., săvârșite în legătură cu modul cum a fost întocmit dosarul nr. 115/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Hunedoara, plângerea fiind semnată doar de 6 dintre petiționarii menționați inițial, respectiv de: I.M.M., C.P., C.S.I., I.A., Z.E. și G.G. S-a arătat, în esență, în cuprinsul acestei plângeri, că prin ultima rezoluție s-a omis să se aibă în vedere că procurorul și ofițerul de poliție pe care i-au vizat au încălcat prevederile legale referitoare la desfășurarea procesului penal în care au instrumentat, prin aceea că nu au administrat probe și în favoarea persoanelor cercetate, iar martorii pe care i-au ascultat au fost influențați, prin sugestii, presiune și șantaj, să facă relatări neconforme adevărului.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin sentința penală nr. 48 din 20 aprilie 2006, a respins plângerea formulată de petiționarii I.M.M., P.I., C.P., C.S.I., I.A., Z.E., G.G., B.I., I.L.A. și M.A.C. împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale față de P.D., B.I. și B.T., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 246, art. 248 1 , art. 249, art. 259, art. 261, art. 289, art. 266, art. 268, art. 290, art. 189 și art. 192 alin. (2) C. pen., dispusă în dosarul nr. 55/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 2 februarie 2006, menținându-se rezoluția atacată.

S-a motivat că soluția ce s-a dat prin rezoluția atacată este temeinică și legală deoarece din materialul probator administrat rezultă că procurorii și ofițerul de poliție vizați în cuprinsul plângerii au avut autorizarea necesară, din partea instanței de judecată, pentru a pătrunde în locuințele petiționarilor, iar prin ascultarea martorului C.E., fără a fi asistat de interpret de limbă italiană, nu s-au încălcat dispozițiile legii întrucât acest martor cunoaște îndeajuns de bine limba română. Conchizându-se, s-a relevat că nu se poate reține că procurorii B.I., P.D. și subcomisarul de poliție B.T. ar fi acționat cu vinovăție, cu ocazia efectuării urmăririi penale față de petiționari, astfel că faptele lor nu întrunesc trăsăturile constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a cerut să fie cercetați.

Împotriva sentinței, au declarat recurs, prin mandatar cu împuternicire avocațială din oficiu, petiționarii Z.E., G.G., B.I., I.L.A., I.A., M.A.C., I.M.M., P.I., C.P. și C.S.I. În sprijinul acestor recursuri, fără să se formuleze motive întemeiate pe cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., s-a făcut referire la susținerile din plângerile petiționarilor, cerându-se casarea sentinței, desființarea rezoluției procurorului și începerea urmăririi penale față de procurorii B.I., P.D. și față de subcomisarul de poliție B.T. Examinându-se cauza, în raport cu susținerile formulate în sprijinul recursurilor, precum și dispozițiile legale aplicabile, se constată următoarele: 1. Din verificarea plângerii împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, adresată în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., Curții de Apel Alba Iulia, reiese că această plângere este semnată doar de 6 petiționari dintre cei menționați în cuprinsul ei, respectiv numai de către I.M.M., C.P., C.S.I., I.A., Z.E. și G.G. Ca urmare, se impune să se constate că petiționarii P.I., B.I., I.L.A. și M.A.C., pentru care s-a declarat recurs de către apărătorul desemnat din oficiu, nu au calitate procesuală. Așa fiind, din moment ce acești patru petiționari nu au calitate de părți în proces și nici de persoane interesate în sensul dispozițiilor art. 385 2 , cu referire la art. 362 C. proc. pen., prin care se reglementează cine poate face recurs, astfel că sunt lipsiți de atributul de a exercita o atare cale de atac, urmează ca recursurile declarate pentru ei să fie respinse ca inadmisibile.

2. În ceea ce privește criticile formulate în sprijinul recursurilor declarate de petiționarii I.M.M., C.P., C.S.I., I.A., Z.E. și G.G., este de observat că acestea constau doar în referiri la susținerile formulate prin plângerile adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Curții de Apel Alba Iulia. Or, așa cum s-a arătat, toate aspectele relevate în cadrul acestor susțineri au fost examinate în cuprinsul sentinței, ajungându-se la concluzia întemeiată că procurorii și subcomisarul de poliție vizați de petiționari nu au încălcat nici o dispoziție legală prin măsurile ce le-au luat și prin actele procedurale îndeplinite în cauza pe care au fost abilitați s-o instrumenteze. Mai mult, examinarea comparativă a declarațiilor date de cetățeanul italian C.E.

nu relevă diferențe semnificative între relatările pe care le-a făcut, succesiv, la procuror și în fața instanței, iar prin ultima declarație, din 2 noiembrie 2005, a precizat că înțelege îndeajuns de bine limba română. Pe de altă parte, este de reținut că situațiile pe care petiționarii le vizează prin plângerile îndreptate împotriva celor doi procurori și a subcomisarului de poliție privesc aspecte având legătură cu faptele pentru care ei au fost cercetați și judecați în cauza ce face obiectul dosarului nr. 55/97/2005 (4806/2005) în care au fost condamnați prin sentința penală nr. 402 din 14 noiembrie 2006 a Tribunalului Hunedoara, secția penală.

Or, în aceste condiții, plângerile petiționarilor menționați, prin care cer efectuarea de acte de urmărire penală față de procurorii și ofițerul de poliție implicați în instrumentarea cauzei finalizată cu condamnarea lor, depășesc cadrul firesc de exercitare a drepturilor lor cetățenești, inclusiv a celui de apărare în procesul respectiv, pentru atari drepturi existând reglementare specifică în normele de drept procesual penal, potrivit cărora puteau prezenta nemulțumirile lor privind urmărirea penală în plângeri formulate cu privire la actele de urmărire penală, precum și în căile de atac împotriva măsurilor luate sau a hotărârilor pronunțate.

De aceea, recurgând fără temei justificat la calea plângerii prin care impută un număr impresionant de fapte penale procurorilor și ofițerului de poliție implicați în instrumentarea cauzei penale în care au fost trimiși în judecată, petiționarii au depășit limitele unei folosiri normale a posibilităților reglementate în cuprinsul art. 278 1 C. proc. pen., astfel că în mod corect s-a dispus respingerea, de către prima instanță, a plângerii adresate în baza acestui text de lege. În consecință, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de petiționarii I.M.M., C.P., C.S.I., I.A., Z.E. și G.G. să fie respinse, ca nefondate, și, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii P.I., B.I., I.L.A.

și M.A.C., cu obligarea petiționarilor să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii I.M.M., C.P., C.S.I., I.A., Z.E. și G.G. împotriva sentinței penale nr. 48 din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia. Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii P.I., B.I., I.L.A. și M.A.C. împotriva sentinței penale nr. 48 din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurenții petiționari P.I. și C.P. la plata sumei de câte 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurenții petiționari I.M.M., C.S.I., I.A., Z.E., G.G., B.I., I.L.A. și M.A.C.

la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2007.