ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 518/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 518/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea penală adresată

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, înregistrată sub nr. 38/ P

din 16 ianuarie 2006, petiționarii I.M.M., I.L.A., P.I., C.P., M.A.C., I.C., C.S.I.,

I.A., Z.E., G.G. și B.I. au chemat în judecată pe P.D., procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.

– Biroul teritorial Hunedoara, B.G., procuror șef birou în cadrul aceleiași

direcții, precum și pe B.T., subcomisar în cadrul C.Z.C.C.O. - Biroul

teritorial Hunedoara, pentru săvârșirea infracțiunilor:

- abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută în art. 246 C. pen.;

- abuz în serviciu contra

intereselor publice prevăzută în art. 248 C. pen.;

- abuz în serviciu în forma

calificată prevăzută în art. 248

1

C. pen.;

- neglijență în serviciu

prevăzută în art. 249 alin. (2) C. pen.;

- denunțare calomnioasă

prevăzută în art. 259 alin. (2) C. pen.;

- încercare de a determina

mărturia mincinoasă prevăzută în art. 261 alin. (1) și (2) C. pen.;

- arestare nelegală și

cercetare abuzivă prevăzută în art. 266 alin. (1), (2) și (3) C. pen.;

- represiune nedreaptă

prevăzută în art. 268 C. pen.;

- fals material în

înscrisuri oficiale prevăzută în art. 268 C. pen.;

- fals intelectual prevăzută

în art. 289 C. pen.;

- uz de fals prevăzută în art.

290 C. pen.;

- lipsire de libertate în

mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. (2) și (5) C. pen.;

- violare de domiciliu

prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen.

S-a susținut în cuprinsul

plângerii că, în dimineața zilei de 15 iulie 2005, procurorii P.D. și B.I.,

precum și subcomisarul B.T., însoțiți de un număr de 10-12 persoane mascate,

fără acordul petiționarilor și fără a le aduce la cunoștință calitatea ce o

aveau sau a le prezenta înscrisuri în acest sens, au intrat în locuințele lor,

speriindu-i și timorându-le familiile formate și din minori.

S-a relevat în continuare de

către petiționari că, după ce au fost arestați, cei doi procurori și

subcomisarul de poliție au ticluit probe, profitând de faptul că numitul C.E. nu

cunoștea limba română, în care sens au învederat că, în lipsa unui interpret,

l-au obligat pe acesta să semneze declarații în calitate de parte vătămată.

S-a mai susținut, de către

petiționari, că aceiași procurori și subcomisarul de poliție au încercat să

influențeze martorii ascultați, în scopul de a obține probe cu conținut

acuzator, invocând, pentru dovedirea acestei susțineri, împrejurarea că atât pe

declarația dată ca parte vătămată, cât și pe aceea dată ca martor de C.E., nu

este făcută mențiune cu privire la prezența interpretului. S-a mai arătat că în

declarațiile ulterioare, date în fața instanței, în prezența interpretului, C.E.

a precizat că nu se constituie parte civilă, a negat că vreunul dintre

petiționari ar fi comis fapte de natura celor care li s-au imputat și a făcut

aprecieri favorabile referitor la conduita fiecăruia dintre cei despre care a

fost întrebat. Mai mult, s-a relevat că, prin declarațiile sale ulterioare, C.E.

a menționat că, în calitate de patron de local, a apelat în repetate rânduri la

unii dintre petiționari, solicitându-le să-l ajute la evacuarea unor

consumatori recalcitranți.

Procurorul căruia i s-a

repartizat plângerea, prin rezoluția din 2 februarie 2006, dată în dosarul nr. 38/P/2006

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a dispus neînceperea

urmăririi penale față de magistrații B.I., P.D. și de subcomisarul B.T., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 246, art. 248

1

, art. 249,

art. 259, art. 261, art. 289, art. 266, art. 268, art. 290, art. 189 și art. 192

alin. (2) C. pen.

S-a motivat că, din

verificările efectuate pe baza probelor ce s-au administrat în dosar, a reieșit

că percheziția domiciliară și celelalte măsuri la care s-au referit

petiționarii au fost dispuse de către instanța competență, cu respectarea

dispozițiilor legii, iar ascultarea martorului C.E. fără interpret s-a făcut la

cererea acestuia, care a precizat că ar cunoaște limba română.

S-a relevat că, în urma

examinării comparative a declarațiilor față de C.E. în cele două faze

procesuale, nu s-au constatat diferențe esențiale între relatările acestuia, ci

doar de nuanță, nesemnificative.

S-a subliniat, totodată, că

a fost respectată și competența de soluționare a plângerii, ajungându-se la

concluzia că, în raport cu funcțiile concrete ale celor doi procurori vizați de

petiționari, o astfel de plângere nu poate fi rezolvată decât de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Împotriva rezoluției

menționate, petiționarii I.M.M., P.I., C.P., C.S.I., I.A., Z.E. și G.G. s-au

adresat cu plângere procurorului ierarhic superior, fiind indicați și I.L.A., M.A.C.,

I.C. și B.I. între cei care au formulat-o, aceștia din urmă, însă, nesemnând-o.

Prin rezoluția din 27

februarie 2006, dată în dosarul nr. 217/II/2/2006, procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca neîntemeiată,

plângerea formulată de petiționarii I.M.M., I.L.A., P.I., C.P., M.A.C., I.C., C.S.I.,

I.A., Z.E., G.G. și B.I. împotriva rezoluției emise în dosarul nr. 38/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

S-a relevat, prin

considerentele acestei rezoluții, că din actele premergătoare efectuate în

cauză rezultă că faptele ce fac obiectul plângerii nu întrunesc elementele

constitutive ale vreunei infracțiuni. În acest sens, s-a subliniat că actele de

urmărire penală au fost întocmite de cei doi procurori și ofițerul de poliție

cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului

penal, iar cauza în care petiționarii au fost cercetați se află pe rolul

instanței de judecată, unde au posibilitate să-și exercite dreptul la apărare

prin supunerea cenzurii judecătorului orice încălcare a drepturilor lor

procesuale.

Printr-o plângere, în care

sunt menționați, ca petiționari, I.M.M., I.L.A., P.I., C.P., M.A.C., I.C., C.S.I.,

I.A., Z.E., G.G. și B.I., adresată Curții de Apel Alba Iulia, a fost contestată

ultima rezoluție, cerându-se începerea urmăririi penale față de procurorul P.D.

și subcomisarul B.T. pentru infracțiunile prevăzute în art. 246, art. 248

1

,

art. 249, art. 259, art. 261, art. 289, art. 266, art. 268, art. 290, art. 189

și art. 192 C. pen., săvârșite în legătură cu modul cum a fost întocmit dosarul

nr. 115/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Hunedoara, plângerea fiind

semnată doar de 6 dintre petiționarii menționați inițial, respectiv de: I.M.M.,

C.P., C.S.I., I.A., Z.E. și G.G.

S-a arătat, în esență, în

cuprinsul acestei plângeri, că prin ultima rezoluție s-a omis să se aibă în

vedere că procurorul și ofițerul de poliție pe care i-au vizat au încălcat

prevederile legale referitoare la desfășurarea procesului penal în care au

instrumentat, prin aceea că nu au administrat probe și în favoarea persoanelor

cercetate, iar martorii pe care i-au ascultat au fost influențați, prin

sugestii, presiune și șantaj, să facă relatări neconforme adevărului.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, prin sentința penală nr. 48 din 20 aprilie 2006, a respins plângerea

formulată de petiționarii I.M.M., P.I., C.P., C.S.I., I.A., Z.E., G.G., B.I., I.L.A.

și M.A.C. împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale față de P.D., B.I.

și B.T., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 246, art. 248

1

,

art. 249, art. 259, art. 261, art. 289, art. 266, art. 268, art. 290, art. 189

și art. 192 alin. (2) C. pen., dispusă în dosarul nr. 55/P/2006 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 2 februarie 2006,

menținându-se rezoluția atacată.

S-a motivat că soluția ce

s-a dat prin rezoluția atacată este temeinică și legală deoarece din materialul

probator administrat rezultă că procurorii și ofițerul de poliție vizați în cuprinsul

plângerii au avut autorizarea necesară, din partea instanței de judecată,

pentru a pătrunde în locuințele petiționarilor, iar prin ascultarea martorului

C.E., fără a fi asistat de interpret de limbă italiană, nu s-au încălcat

dispozițiile legii întrucât acest martor cunoaște îndeajuns de bine limba

română.

Conchizându-se, s-a relevat

că nu se poate reține că procurorii B.I., P.D. și subcomisarul de poliție B.T. ar

fi acționat cu vinovăție, cu ocazia efectuării urmăririi penale față de

petiționari, astfel că faptele lor nu întrunesc trăsăturile constitutive ale

infracțiunilor pentru care s-a cerut să fie cercetați.

Împotriva sentinței, au

declarat recurs, prin mandatar cu împuternicire avocațială din oficiu,

petiționarii Z.E., G.G., B.I., I.L.A., I.A., M.A.C., I.M.M., P.I., C.P. și C.S.I.

În sprijinul acestor

recursuri, fără să se formuleze motive întemeiate pe cazurile de casare

prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., s-a făcut referire la

susținerile din plângerile petiționarilor, cerându-se casarea sentinței,

desființarea rezoluției procurorului și începerea urmăririi penale față de

procurorii B.I., P.D. și față de subcomisarul de poliție B.T.

Examinându-se cauza, în

raport cu susținerile formulate în sprijinul recursurilor, precum și

dispozițiile legale aplicabile, se constată următoarele:

împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, adresată în temeiul art.

278

1

C. proc. pen., Curții de Apel Alba Iulia, reiese că această

plângere este semnată doar de 6 petiționari dintre cei menționați în cuprinsul

ei, respectiv numai de către I.M.M., C.P., C.S.I., I.A., Z.E. și G.G.

Ca urmare, se impune să se

constate că petiționarii P.I., B.I., I.L.A. și M.A.C., pentru care s-a declarat

recurs de către apărătorul desemnat din oficiu, nu au calitate procesuală.

Așa fiind, din moment ce

acești patru petiționari nu au calitate de părți în proces și nici de persoane

interesate în sensul dispozițiilor art. 385

2

, cu referire la art. 362

C. proc. pen., prin care se reglementează cine poate face recurs, astfel că

sunt lipsiți de atributul de a exercita o atare cale de atac, urmează ca

recursurile declarate pentru ei să fie respinse ca inadmisibile.

criticile formulate în sprijinul recursurilor declarate de petiționarii I.M.M.,

C.P., C.S.I., I.A., Z.E. și G.G., este de observat că acestea constau doar în

referiri la susținerile formulate prin plângerile adresate Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Curții de Apel Alba Iulia.

Or, așa cum s-a arătat, toate

aspectele relevate în cadrul acestor susțineri au fost examinate în cuprinsul

sentinței, ajungându-se la concluzia întemeiată că procurorii și subcomisarul

de poliție vizați de petiționari nu au încălcat nici o dispoziție legală prin

măsurile ce le-au luat și prin actele procedurale îndeplinite în cauza pe care

au fost abilitați s-o instrumenteze.

Mai mult, examinarea

comparativă a declarațiilor date de cetățeanul italian C.E. nu relevă diferențe

semnificative între relatările pe care le-a făcut, succesiv, la procuror și în

fața instanței, iar prin ultima declarație, din 2 noiembrie 2005, a precizat că

înțelege îndeajuns de bine limba română.

Pe de altă parte, este de

reținut că situațiile pe care petiționarii le vizează prin plângerile

îndreptate împotriva celor doi procurori și a subcomisarului de poliție privesc

aspecte având legătură cu faptele pentru care ei au fost cercetați și judecați

în cauza ce face obiectul dosarului nr. 55/97/2005 (4806/2005) în care au fost

condamnați prin sentința penală nr. 402 din 14 noiembrie 2006 a Tribunalului

Hunedoara, secția penală.

Or, în aceste condiții,

plângerile petiționarilor menționați, prin care cer efectuarea de acte de

urmărire penală față de procurorii și ofițerul de poliție implicați în

instrumentarea cauzei finalizată cu condamnarea lor, depășesc cadrul firesc de

exercitare a drepturilor lor cetățenești, inclusiv a celui de apărare în

procesul respectiv, pentru atari drepturi existând reglementare specifică în

normele de drept procesual penal, potrivit cărora puteau prezenta nemulțumirile

lor privind urmărirea penală în plângeri formulate cu privire la actele de

urmărire penală, precum și în căile de atac împotriva măsurilor luate sau a

hotărârilor pronunțate.

De aceea, recurgând fără

temei justificat la calea plângerii prin care impută un număr impresionant de

fapte penale procurorilor și ofițerului de poliție implicați în instrumentarea

cauzei penale în care au fost trimiși în judecată, petiționarii au depășit

limitele unei folosiri normale a posibilităților reglementate în cuprinsul art.

278

1

C. proc. pen., astfel că în mod corect s-a dispus respingerea,

de către prima instanță, a plângerii adresate în baza acestui text de lege.

În consecință, după

verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., urmează ca recursurile declarate de petiționarii I.M.M., C.P., C.S.I.,

I.A., Z.E. și G.G. să fie respinse, ca nefondate, și, ca inadmisibile,

recursurile declarate de petiționarii P.I., B.I., I.L.A. și M.A.C., cu

obligarea petiționarilor să plătească statului cheltuielile judiciare

efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarii I.M.M., C.P., C.S.I., I.A., Z.E. și G.G.

împotriva sentinței penale nr. 48 din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Alba

Iulia.

Respinge, ca inadmisibile,

recursurile declarate de petiționarii P.I., B.I., I.L.A. și M.A.C. împotriva

sentinței penale nr. 48 din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurenții

petiționari P.I. și C.P. la plata sumei de câte 140 lei, cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru

apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenții

petiționari I.M.M., C.S.I., I.A., Z.E., G.G., B.I., I.L.A. și M.A.C. la plata

sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 ianuarie 2007.