ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2525/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta D.G.F.P Dolj, a chemat în

judecată pe pârâta SC P.F.C. SA Craiova solicitând obligarea acesteia la plata

sumei de 4.970.882.096 lei cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a

terenului în suprafață de 99 ha aparținând domeniului public al statului.

Prin sentința civilă nr. 1409 din 21

septembrie 2005, Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins acțiunea considerând

că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

nr. 107 din 2 februarie 2006, a admis apelul reclamantei a desființat sentința

și a trimis cauza spre rejudecare întrucât greșit tribunalul a rezolvat

procesul fără a intra în cercetarea fondului, fără a stărui la aflarea

adevărului pe baza stabilirii faptelor și fără a analiza actul emis de Direcția

pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Dolj.

În rejudecare secția civilă a

tribunalului prin încheierea din 29 ianuarie 2008 a scos cauza de pe rol și a trimis-o secției comerciale.

Prin sentința nr. 128 din 23

februarie 2009, Tribunalul Dolj a respins excepția lipsei calității procesuale

active, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C.P.P., a admis

în parte acțiunea împotriva pârâtei SC P.F.C. SA Craiova reprezentată de

lichidator P.L. I.P.R.U.L. și a obligat-o la 147408,11 lei contravaloarea

lipsei de folosință a suprafeței de teren 88,5 ha teren și la 1500 lei cheltuieli de judecată, respingând acțiunea împotriva S.C.P.P.

Instanța de fond a reținut că

suprafața de teren în litigiu constituie domeniul public al statului și a fost

atribuită în administrare Stațiunii de Dezvoltare Pomicolă Dolj prin H.G. nr. 1326/2001

iar pârâta prin faptul ocupării abuzive a suprafețelor de teren menționate în

sentința nr. 668 din 7 februarie 2005 a Judecătoriei Craiova, a adus un

prejudiciu reclamantei pe care raportul de expertiză al expertului Avram Traian

l-a stabilit la suma de 147408,11 lei.

În privința excepției prematurității

acțiunii, față de caracterul relativ al acesteia, neinvocată până la prima zi

de înfățișare, instanța de fond a respins-o.

Prin decizia nr. 99 din 5 mai 2009,

Curtea de Apel Craiova, a anulat ca netimbrat apelul pârâtei SC P.F.C. SA, prin

lichidator și a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Instanța de apel a reținut că pârâta

nu a satisfăcut cerința legii de achitare a taxei de timbru judiciar, iar

critica formulată asupra raportului de expertiză este nefondată, expertul

actualizând în raport și răspunsul la obiecțiuni atât cuantumul pierderilor cât

și al veniturilor, iar instanța pronunțându-se în limita cererii introductive

fără a putea actualiza proba cu indicele de inflație întrucât nu s-a cerut.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta susține că decizia atacată

este nelegală întrucât în raportul de expertiză în mod greșit expertul a

actualizat numai sumele cu titlu de cheltuieli fără a actualiza și cuantumul veniturilor

iar pe de altă parte nu s-a pronunțat pe actualizarea despăgubirilor cu

coeficientul de devalorizare al monedei naționale până la data stingerii

debitului.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Criticile aduse deciziei atacate au

în vedere aspecte legate de administrarea probei cu expertiză care exced cadrului

procesual actual în care recursul se desfășoară. Prin abrogarea pct. 10 al art.

304 C. proc. civ., instanța de recurs nu mai este abilitată să analizeze

temeinicia hotărârii atacate prin această cale extraordinară de atac, astfel

încât sub acest aspect recursul nu este admisibil.

În ce privește actualizarea

prejudiciului cu coeficientul de devalorizare al monedei naționale, recursul

apare neîntemeiat, interesul reclamantei recurente, chiar în condițiile

sesizării instanței prin cererile din 2 aprilie și 7 mai 2008, realizându-se în

faza executării silite.

Prevederile art. 371

2

C.

proc. civ. oferă organului de executare competența de actualizare a valorii

obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei în cazul în

care titlul executoriu conține suficiente criterii. Astfel față de perioada

stabilită pentru sumele de bani ce le datorează (2002-2006) organul de

executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației calculată de

la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a

obligației cuprinse în titlu.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca

nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 99 din 5 mai 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D.G.F.P. DOLJ împotriva deciziei

nr. 99 din 5 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21

octombrie 2009.