ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1198/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată reclamanta SC C. SRL Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului București, suspendarea executării și anularea Deciziei nr. 738 din 09 iulie 2009 emisă de pârât, decizie prin care Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat postul de televiziune MIX 2, aparținând radiodifuzorului SC C. SRL, cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru că în data de 18 iunie 2009, în emisiunea informativă Știrile MIX TV difuzată la orele 20.00, 21.00 și 23.00 a fost prezentat un reportaj despre care reprezentanții CNA susțin că este publicitate pentru produsele cu destinație sexuală, publicitate care este interzisă de prevederile Codului Audiovizual, fiind încălcate prevederile art. 23 alin. (1) raportat la art. 18 lit. f) precum și art. 25 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Încheierea nr. 12 august 2009 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantei privind suspendarea deciziei contestate. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că suspendarea executării unui act administrativ este o situație de excepție, care poate interveni numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ condițiile cuprinse in art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, așa cum sunt ele definite în art. 2 lit. ș) și lit. t) din aceeași lege.

Astfel, cazul bine justificat reprezintă împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, în timp ce paguba iminentă reprezintă, în viziunea legii, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. In cauza dedusă judecății, instanța de fond a constatat că nu au fost făcute dovezi referitoare la îndeplinirea condițiilor cumulative cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ. Se reține că din dosarul cauzei nu rezultă dovezi concludente de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat.

De asemenea, referitor la paguba iminentă, se reține că legea nu permite instanței să judece numai pe raționamente bazate pe situația generată de criză, fiind necesare probe care să susțină cererea de suspendare ori, în cauză, acestea lipsesc. Împotriva acestei încheieri reclamanta SC C. SRL Brașov a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin cererea de recurs se aduc critici sentinței recurate în sensul că greșit s-a apreciat de prima instanță cu privire la neîndeplinirea cerinței referitoare la „cazul bine justificat” deoarece este suficientă îndoiala asupra legalității actului, astfel încât să fie justificată suspendarea executării actului menționat.

În opinia recurentei – reclamante, în contextul actual al recesiunii economice, executarea silită a amenzii de 10.000 lei îi creează dificultăți întrucât sumele de bani de care dispune îi sunt necesare pentru acoperirea cheltuielilor pentru desfășurarea activității, astfel că îndeplinirea condiției referitoare la „paguba iminentă” este evidentă. Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea Deciziei nr. 738/2009. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și prin prisma dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., constată că acesta este nefondat. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”. Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin. (1) menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării. Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Or, în speță, motivele invocate de recurenta-reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ , ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății. În lipsa unor dovezi în acest sens, susținerile și argumentele societății comerciale recurente nu pot fi reținute. Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Înalta Curte constată, de asemenea, că argumentele reținute în sentința atacată sunt corecte, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente.

Recurenta-reclamantă nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.

Mai mult, în cazul actelor administrative prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită și demonstrată prin simpla susținere că plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004. În concluzie, în raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare a actului administrativ în cauză.

Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II, C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C. SRL împotriva încheierii din 12 august 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.