ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1198/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea

formulată reclamanta SC C. SRL Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Național al Audiovizualului București, suspendarea executării și

anularea Deciziei nr. 738 din 09 iulie 2009 emisă de pârât, decizie prin care

Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat postul de televiziune MIX 2,

aparținând

radiodifuzorului SC C. SRL, cu

amendă în cuantum de 10.000 lei pentru că în data de 18 iunie 2009, în

emisiunea informativă Știrile MIX TV difuzată la orele 20.00, 21.00 și 23.00 a

fost prezentat un reportaj despre care reprezentanții CNA susțin că este publicitate

pentru produsele cu destinație sexuală, publicitate care este interzisă de

prevederile Codului Audiovizual, fiind încălcate prevederile art. 23 alin. (1)

raportat la art. 18 lit. f) precum și art. 25 alin. (1) din Decizia nr.

187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu

modificările și completările ulterioare.

Prin Încheierea

nr. 12 august 2009 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins cererea reclamantei privind suspendarea deciziei contestate.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut

că

suspendarea executării unui act administrativ este o situație de

excepție, care poate interveni numai atunci când

sunt îndeplinite cumulativ condițiile cuprinse

in art. 14 din Legea nr. 554/2004

modificată, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, așa cum sunt ele definite în art. 2 lit. ș) și lit. t) din

aceeași lege.

Astfel, cazul bine

justificat reprezintă împrejurarea legată de starea de fapt și de drept,

care este de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ, în

timp ce paguba

iminentă reprezintă, în viziunea legii, prejudiciul material viitor și

previzibil

sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui

serviciu

public.

In cauza dedusă judecății, instanța

de fond a constatat că nu au fost făcute dovezi referitoare la îndeplinirea

condițiilor

cumulative cerute de art. 14

din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ.

Se

reține că din dosarul cauzei nu rezultă dovezi concludente de natură a crea o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat.

De

asemenea, referitor la paguba iminentă, se reține că legea nu permite instanței

să judece numai pe raționamente bazate pe situația generată de criză, fiind

necesare probe care să susțină cererea de suspendare ori, în cauză, acestea

lipsesc.

Împotriva acestei încheieri reclamanta SC

C. SRL Brașov a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304

1

și art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs se aduc critici

sentinței recurate în sensul că greșit s-a apreciat de prima instanță cu

privire la neîndeplinirea cerinței referitoare la „cazul bine justificat”

deoarece este suficientă îndoiala asupra legalității actului, astfel încât să

fie justificată suspendarea executării actului menționat.

În opinia recurentei – reclamante, în

contextul actual al recesiunii economice, executarea silită a amenzii de 10.000

lei îi creează dificultăți întrucât sumele de bani de care dispune îi sunt necesare

pentru acoperirea cheltuielilor pentru desfășurarea activității, astfel că

îndeplinirea condiției referitoare la „paguba iminentă” este evidentă.

Consiliul Național al Audiovizualului a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

arătând, în esență, că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii

cerințelor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

pentru a se dispune suspendarea Deciziei nr. 738/2009.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care

există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și prin prisma

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., constată că acesta este

nefondat.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

„în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a

autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, pentru a admite o cerere de

suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală,

executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze

îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin. (1)

menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură

excepțională.

Îndeplinirea condițiilor cazului bine

justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului,

care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor

de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de

răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii

unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Cazul bine justificat este definit

de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare

legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă

asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalității

actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări

sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării

executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este

permisă prejudecarea fondului litigiului.

Or, în speță, motivele invocate de

recurenta-reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne

prezumția de legalitate a actului administrativ , ci necesită o analiză pe fond

a raportului juridic dedus judecății. În lipsa unor dovezi în acest sens,

susținerile și argumentele societății comerciale recurente nu pot fi reținute.

Cât privește criticile referitoare

la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Înalta Curte constată, de asemenea,

că argumentele reținute în sentința atacată sunt corecte, pentru că paguba

iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe

concludente.

Recurenta-reclamantă nu a

administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în

sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior

în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie

caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ,

conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei

instituții juridice.

Mai mult, în cazul actelor administrative

prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate plata unei sume de bani,

îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită și

demonstrată prin simpla susținere că plata sumei respective conduce la

producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, întrucât astfel s-ar ajunge

la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea actelor

administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de

excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în

reglementarea Legii nr. 554/2004.

În concluzie, în raport de cele reținute

mai sus, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de

suspendare a actului administrativ în cauză.

Având în vedere toate considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II, C. proc. civ.

coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC C. SRL împotriva încheierii din 12

august 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3

martie 2010.