ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1155/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1155/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamantul T.A., prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
Dolj, a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în
considerentele și dispozitivul sentinței nr. 1012 din 10 iunie 2009
pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în dosarul
nr. 3701/63/2009, în sensul de a se consemna în hotărâre faptul că
prin sentința nr. 15901/2000 a Judecătoriei Craiova, irevocabilă
prin decizia nr. 6469/2001 a Curții de Apel Craiova s-a constatat
nulitatea ordinului de repartiție din 1998 emis de C.L.M. Craiova și
a contractului de închiriere din 1998 încheiat în baza acestui ordin de
repartiție emis de același consiliu local. Prin cererea
formulată de reclamant la data de 5 iulie 2007 s-a solicitat sigilarea
spațiului comercial în loc de „instituirea sechestrului judiciar".
Tribunalul Dolj, prin încheierea din 14
octombrie 2009, a respins cererea formulată de reclamantul T.A.,
reținând, în esență, privitor la faptul că instanța
din eroare a consemnat ca și petit „instituirea sechestrului
judiciar" în loc de „sigilarea spațiului comercial", cum a
solicitat reclamantul, că instanța de control a calificat irevocabil
cererea reclamantului ca și „sechestru", întrucât în materie
comercială nu există dispoziții privitoare la aplicarea
sigiliului, acestea fiind specifice materiei penale.
Totodată s-a mai arătat că
ipoteza prevăzută de art. 281 C. proc. civ. nu include posibilitatea
îndreptării pentru considerente în fapt și în drept decât în
măsura în care acestea sunt reflectate în dispozitivul hotărârii
judecătorești, iar în speță, instanța de judecată
a stabilit starea de fapt în raport de probele administrate în dosar.
Apelul declarat împotriva acestei încheieri a
fost respins de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care prin
decizia nr. 280 din 14 decembrie 2009, a reținut că art. 281 C. proc.
civ. vizează îndreptarea unor greșeli de ordin formal, procedural,
care nu sunt de natură să afecteze în vreun fel considerentele
și dispozitivul pe care se sprijină hotărârea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
reclamantul T.A., care a procedat la relatarea situației de fapt într-un
limbaj inacceptabil fără indicarea motivelor de nelegalitate pentru
care înțelege să critice decizia recurată, cerință
impusă procedural de dispozițiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C.
proc. civ., raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare
excepția nulității cererii de recurs.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea
sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de
nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la pct.
1 - 9. Or, recurentul-reclamant nu numai că nu a invocat vreunul din
motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea
criticilor formulate de aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea
acestora într-unul din motivele prevăzute procedural de art. 304 pct. 1 - 9
C. proc. civ.
Recursul fiind un mijloc procedural prin care
se realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul
legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând
această cale de atac verifică dacă hotărârea atacată a
fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.
Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și
argumentării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile
mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea
nulității, titularului căii de atac promovate.
Nu în ultimul rând trebuie reținut
faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a
imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin.
(1) C. proc. civ., părțile sunt cele care au obligația să
îndeplinească actele de procedură în condițiile stabilite de
lege. Or, dispozițiile art. 304 alin. (1) și art. 3021 C. proc. civ.
nu numai că stabilesc condițiile promovării recursului
extraordinar, ci sancționează cu nulitatea nerespectarea lor.
Față de cele de mai sus, Înalta
Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc.
civ. și va constata nulitatea cererii de recurs formulată de
reclamantul T.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs
formulată de reclamantul T.A. împotriva deciziei nr. 280 din 14 decembrie 2009
a Curții de Apel Craiova, secția comercială, conform art. 3021
lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 19 martie 2010.