ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6380/2009

Deliberând

asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Cluj la data de 13 martie 2008 reclamantul B.I. a chemat în

judecată pe pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca solicitând anularea

parțială a dispoziției nr. 882 din 4 februarie 2008 emisă de pârât, în sensul

restituirii în natură a întregului imobil situat în Cluj-Napoca.

Prin sentința civilă nr. 232 din 24

aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, s-a respins cererea,

pentru următoarele motive:

Prin dispoziția nr. 882 din 4

februarie 2008 s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului a

apartamentului nr. 5, înscris în C.F. ind. 2340, precum și cota parte de 2/3

din terenul curte în suprafață de 689 mp din imobilul situat în Cluj-Napoca.

Pentru diferența de cotă parte de

2/3 (66,66%) și cota aferentă apartamentului restituit (3,42%), respectiv

pentru cota parte de 63,24% din construcția cu suprafața utilă totală de 272,93

mp și terenul construit în suprafață de 306 mp situat la aceeași adresă s-a

propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, respectiv Titlul

VII din Legea nr. 247/2005.

S-a reținut că reclamantul este fost

proprietar al imobilului și moștenitorul fostei proprietare, fiind îndreptățit

la cota parte de 2/3 din imobil iar din totalul de 5 apartamente, numai cel cu

nr. 5 este liber fiind în administrarea consiliului local împreună cu terenul

curte în suprafață de 689 mp, restul apartamentelor fiind înstrăinate în baza

Legii nr. 112/1995 foștilor chiriași.

Din actele de stare civilă depuse la

dosar rezultă că autoarea reclamantului, respectiv mama sa, a fost proprietara

unei cote părți de 3/6 din imobil iar reclamantul a fost proprietar asupra unei

cote părți de 1/6 din imobil.

În cererea de chemare în judecată

reclamantul s-a prevalat de calitatea sa de moștenitor al tatălui B.I., însă

acesta nu a avut calitatea de proprietar al imobilului la data preluării de

către stat. Pe de altă parte, atât în notificare cât și în cererea de chemare

în judecată reclamantul nu a invocat calitatea sa de moștenitor al

proprietarilor celeilalte cote părți din imobil de 2/6, pentru a putea

beneficia de măsuri reparatorii și pentru această cotă în condițiile art. 4 din

Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 304/A din 13

noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, s-a admis

apelul declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe, care a fost

schimbată în sensul că:

S-a admis în parte plângerea

formulată de reclamant și s-a modificat în parte dispoziția atacată, în sensul

că se dispune restituirea în natură în favoarea reclamantului B.I. a întregului

teren în cotă de 1/1, în suprafață de 993,6 mp (276 stj.p.) situat în

Cluj-Napoca, înscris în C.F. 8856 Cluj, nr.top.3544.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța de apel a avut în vedere următoarele motive:

Restituirea tuturor apartamentelor

din imobil nu este posibilă întrucât apartamentele 1-4 au fost înstrăinate în

condițiile Legii nr. 112/1995 chiriașilor, iar reclamantul nu a formulat un

petit prin care să se solicite anularea contractelor de vânzare-cumpărare.

În ceea ce privește situația

terenului, reclamantul are, prin prisma dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a)

și art. 4 alin. (2)-(4) din Legea nr. 10/2001, precum și a situației de C.F.,

cota de 1/1.

Împotriva deciziei de apel au

formulat cereri de recurs ambele părți:

pentru următoarele motive:

Atât construcția cât și terenul

formează imobilul preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950 și, fiind unicul

moștenitor, nu se justifică restituirea numai a terenului.

Nu s-a ținut cont de faptul că încă

din anul 1991 a făcut cerere de restituire și atunci Legea nr. 112/1995 este

aplicată în mod greșit.

Cluj a criticat decizia pentru următoarele motive:

Instanța de apel a făcut o greșită

aplicare a dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată.

S-au ignorat probele administrate în

cauză, respectiv acte de stare civilă, care sunt în sensul că reclamantul a

avut calitatea de proprietar asupra unei cote de 1/6 din imobil, fiind și

moștenitorul celuilalt coproprietar, mama sa, care a deținut 3/6 din imobil.

- Reclamantul s-a prevalat de

calitatea de moștenitor al tatălui său, care nu era însă proprietar al cotei de

2/6 la data preluării imobilului.

Asupra acestor cote sunt proprietari

B.A. și B.M., iar reclamantul nu a dovedit calitatea de moștenitor al acestora;

față de ei, reclamantul este colateral privilegiat și nu este rezervatar, având

nevoie astfel de certificat de moștenitor.

- În actele care au stat la baza

emiterii dispoziției contestate, reclamantul nu a invocat calitatea sa de

proprietar și asupra acestei cote.

Analizând decizia de apel în raport

de criticile formulate, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, în

considerarea celor ce succed:

În mod corect s-a reținut de

instanța de apel că, în ceea ce privește apartamentele înstrăinate, sunt pe

deplin aplicabile dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, care

exclud de la restituirea în natură imobilele înstrăinate cu respectarea

condițiilor legale.

Valabilitatea actelor prin care au

fost înstrăinate aceste apartamente excede cadrul procesual al litigiului de

față; instanța de apel a și reținut că reclamantul nu a formulat un petit în

acest sens.

După cum rezultă din notificarea

formulată de către reclamant, precum și din dispoziția contestată, acesta a

solicitat restituirea imobilului situat în Municipiul Cluj-Napoca, exprimându-și

astfel opțiunea de restituire pentru întreg imobilul.

În cauză s-a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001.

I s-a recunoscut calitatea de

proprietar pe o cotă parte de 1/6, de moștenitor pentru o cotă de 3/6 iar

pentru diferența de 2/6 s-a făcut aplicarea art. 4 alin. (2) și (3) din Legea

nr. 10/2001.

Coproprietarii cotei de 2/6 sunt

frații reclamantului, au decedat înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001

iar pârâtul-recurent nu a susținut că acesta ar fi îndepărtat de la succesiunea

acestora de alte rude, de grad mai apropiat, care și-au exprimat dreptul de

opțiune succesorală, îndepărtându-l astfel pe reclamant de succesiunea fraților

săi.

În calitate de succesibil,

aparținând clasei colateralilor privilegiați, reclamantul și-a manifestat

opțiunea de acceptare a întregului imobil în temeiul Legii nr. 10/2001; nu avea

astfel nevoie, contrar celor susținute de pârâtul-recurent, să facă dovada calității

numai prin certificat de moștenitor.

Constatând, prin urmare, că nu sunt

fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312

alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea ambelor recursuri ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de

reclamantul B.I. și pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva

deciziei nr. 304A din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă, asigurări sociale, minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 5 iunie 2009.