ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6380/2009

Deliberând asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 13 martie 2008 reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca solicitând anularea parțială a dispoziției nr. 882 din 4 februarie 2008 emisă de pârât, în sensul restituirii în natură a întregului imobil situat în Cluj-Napoca. Prin sentința civilă nr. 232 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, s-a respins cererea, pentru următoarele motive: Prin dispoziția nr. 882 din 4 februarie 2008 s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului a apartamentului nr. 5, înscris în C.F.

ind. 2340, precum și cota parte de 2/3 din terenul curte în suprafață de 689 mp din imobilul situat în Cluj-Napoca. Pentru diferența de cotă parte de 2/3 (66,66%) și cota aferentă apartamentului restituit (3,42%), respectiv pentru cota parte de 63,24% din construcția cu suprafața utilă totală de 272,93 mp și terenul construit în suprafață de 306 mp situat la aceeași adresă s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005. S-a reținut că reclamantul este fost proprietar al imobilului și moștenitorul fostei proprietare, fiind îndreptățit la cota parte de 2/3 din imobil iar din totalul de 5 apartamente, numai cel cu nr. 5 este liber fiind în administrarea consiliului local împreună cu terenul curte în suprafață de 689 mp, restul apartamentelor fiind înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 foștilor chiriași.

Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că autoarea reclamantului, respectiv mama sa, a fost proprietara unei cote părți de 3/6 din imobil iar reclamantul a fost proprietar asupra unei cote părți de 1/6 din imobil. În cererea de chemare în judecată reclamantul s-a prevalat de calitatea sa de moștenitor al tatălui B.I., însă acesta nu a avut calitatea de proprietar al imobilului la data preluării de către stat. Pe de altă parte, atât în notificare cât și în cererea de chemare în judecată reclamantul nu a invocat calitatea sa de moștenitor al proprietarilor celeilalte cote părți din imobil de 2/6, pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii și pentru această cotă în condițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 304/A din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, s-a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe, care a fost schimbată în sensul că: S-a admis în parte plângerea formulată de reclamant și s-a modificat în parte dispoziția atacată, în sensul că se dispune restituirea în natură în favoarea reclamantului B.I. a întregului teren în cotă de 1/1, în suprafață de 993,6 mp (276 stj.p.) situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 8856 Cluj, nr.top.3544. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a avut în vedere următoarele motive: Restituirea tuturor apartamentelor din imobil nu este posibilă întrucât apartamentele 1-4 au fost înstrăinate în condițiile Legii nr. 112/1995 chiriașilor, iar reclamantul nu a formulat un petit prin care să se solicite anularea contractelor de vânzare-cumpărare.

În ceea ce privește situația terenului, reclamantul are, prin prisma dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2)-(4) din Legea nr. 10/2001, precum și a situației de C.F., cota de 1/1. Împotriva deciziei de apel au formulat cereri de recurs ambele părți: 1. Reclamantul a criticat decizia pentru următoarele motive: Atât construcția cât și terenul formează imobilul preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950 și, fiind unicul moștenitor, nu se justifică restituirea numai a terenului. Nu s-a ținut cont de faptul că încă din anul 1991 a făcut cerere de restituire și atunci Legea nr. 112/1995 este aplicată în mod greșit. 2. Pârâtul Primarul Municipiului Cluj a criticat decizia pentru următoarele motive: Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată.

S-au ignorat probele administrate în cauză, respectiv acte de stare civilă, care sunt în sensul că reclamantul a avut calitatea de proprietar asupra unei cote de 1/6 din imobil, fiind și moștenitorul celuilalt coproprietar, mama sa, care a deținut 3/6 din imobil. - Reclamantul s-a prevalat de calitatea de moștenitor al tatălui său, care nu era însă proprietar al cotei de 2/6 la data preluării imobilului. Asupra acestor cote sunt proprietari B.A. și B.M., iar reclamantul nu a dovedit calitatea de moștenitor al acestora; față de ei, reclamantul este colateral privilegiat și nu este rezervatar, având nevoie astfel de certificat de moștenitor. - În actele care au stat la baza emiterii dispoziției contestate, reclamantul nu a invocat calitatea sa de proprietar și asupra acestei cote.

Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, în considerarea celor ce succed: 1. Recursul declarat de reclamant. În mod corect s-a reținut de instanța de apel că, în ceea ce privește apartamentele înstrăinate, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, care exclud de la restituirea în natură imobilele înstrăinate cu respectarea condițiilor legale. Valabilitatea actelor prin care au fost înstrăinate aceste apartamente excede cadrul procesual al litigiului de față; instanța de apel a și reținut că reclamantul nu a formulat un petit în acest sens.

2. Recursul declarat de pârât. După cum rezultă din notificarea formulată de către reclamant, precum și din dispoziția contestată, acesta a solicitat restituirea imobilului situat în Municipiul Cluj-Napoca, exprimându-și astfel opțiunea de restituire pentru întreg imobilul. În cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001. I s-a recunoscut calitatea de proprietar pe o cotă parte de 1/6, de moștenitor pentru o cotă de 3/6 iar pentru diferența de 2/6 s-a făcut aplicarea art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001. Coproprietarii cotei de 2/6 sunt frații reclamantului, au decedat înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 iar pârâtul-recurent nu a susținut că acesta ar fi îndepărtat de la succesiunea acestora de alte rude, de grad mai apropiat, care și-au exprimat dreptul de opțiune succesorală, îndepărtându-l astfel pe reclamant de succesiunea fraților săi.

În calitate de succesibil, aparținând clasei colateralilor privilegiați, reclamantul și-a manifestat opțiunea de acceptare a întregului imobil în temeiul Legii nr. 10/2001; nu avea astfel nevoie, contrar celor susținute de pârâtul-recurent, să facă dovada calității numai prin certificat de moștenitor. Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea ambelor recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul B.I. și pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 304A din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă, asigurări sociale, minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.