ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6415/2009

Deliberând

asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1040 din 23

noiembrie 20006 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, s-a admis în

parte plângerea formulată de reclamanții D.B. și D.F. în contradictoriu cu

pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca. A fost anulată în parte dispoziția

nr. 1097 din 9 mai 2005 emisă de către pârât. A fost obligat pârâtul să

modifice dispoziția atacată, în sensul restituirii în natură și a cotei de

½ parte din apartamentul nr. 1 situat în imobilul din Cluj Napoca, județul

Cluj precum și în sensul acordării dreptului special de folosință și asupra

terenului aferent cotei din apartamentul nr. 1.

Prin aceeași sentință s-au menținut

dispozițiile actului atacat cu privire la restituirea cotei de ½ din

apartamentele nr. 6 și 8 din același imobil și cu privire la dreptul de

folosință asupra terenului aferent. S-a stabilit dreptul reclamanților de a

beneficia de măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

pentru cota de ½ din celelalte 11 apartamente din imobil și pentru cota

de ½ parte din terenul înscris în C.F. nr. 11280 Cluj, sub nr.top 4867

în suprafață de 627 stj.p.

La soluționarea cauzei s-a avut în

vedere actele dosarului față de care s-au reținut următoarele:

Din întâmpinarea formulată în cauză

de către pârât și din contractele de vânzare-cumpărare rezultă că la data

soluționării notificării se mai găseau în patrimoniul statului doar

apartamentele nr. 1, 6 și 8, apartamentul nr.1 fiind însă afectat unei

utilități publice.

În aceste condiții doar

apartamentele nr. 6 și 8 puteau fi restituite în natură. Celelalte apartamente

au fost vândute foștilor chiriași în baza Legii nr. 112/1995, iar contractele

de vânzare-cumpărare nu au fost anulate până la data soluționării notificării.

Reclamanților le-a fost restituită

în natură doar o cotă parte de ½ din apartamentele ce se puteau restitui

în natură și dreptul de folosință aferent deoarece, potrivit Cărții funciare,

antecesorul reclamanților a deținut în proprietate doar cota de ½ din imobil,

cealaltă cotă de ½ fiind proprietatea unui terț.

După intrarea în vigoare a Legii nr.

247/2005, prin care s-a modificat Legea nr. 10/2001, pot fi restituite foștilor

proprietari și imobilele în care se desfășoară activități de utilitate publică

cu obligația proprietarilor de a menține afectațiunea imobilului, ceea ce

înseamnă că le poate fi restituit și cota de ½ din apartamentul nr. 1.

Întrucât contractele de vânzare-cu

încheiate în baza Legii nr. 112/1995 cu privire la restul apartamentelor nu au

fost desființate, acestea nu pot fi restituite în natură, reclamanții fiind

îndreptățiți la măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În privința terenului solicitat s-a

stabilit prin expertiză topografică că acesta nu poate fi restituit în natură,

fiind ocupat, astfel încât reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin decizia civilă nr. 328 din 1

octombrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale pentru minori și familie, s-a admis apelul declarat de reclamanți și

s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a dispus restituirea în

natură și a cotei de ½ parte din apartamentul nr. 1 cu nr.top.4867/1/I,

compus din 3 camere (birou) în suprafață utilă de 89,73 mp înscris în C.F. individuală

120122, cu părțile indivize comune de 8,40/100 înscrise în C.F. colectivă nr. 120.121

Cluj-Napoca, precum și cota de ½ parte din terenul rămas în proprietatea

Statul Român de 1136/1197 parte, înscris sub A+3, cu nr.top 4867/2 în C.F. 11280

Cluj-Napoca, precum și cota de ½ din terenul aferent apartamentelor 6 și

8 înscris în C.F. colectivă 120121 Cluj-Napoca.

S-au menținut restul dispozițiilor

sentinței privind restituirea în natură a apartamentelor nr. 6 și 8 înscris în C.F.

individuală 120122 Cluj-Napoca și stabilirea dreptului reclamanților de a

beneficia de măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin aceeași decizie s-a respins ca

nefondat apelul pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva aceleași

sentințe.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța de apel a avut în vedre următoarele motive:

În condițiile în care reclamanții au

solicitat în fața instanței restituirea în natură, în mod greșit s-a dispus

obligarea pârâtului să modifice dispoziția atacată în sensul restituirii în

natură a cotei parte din apartamentul nr. 1 cu terenul aferent.

În condițiile în care pentru terenul

în cotă de 1136/1197 parte s-a stabilit dreptul măsuri reparatorii în

echivalent, deși autoritatea administrativă prin dispoziția emisă a considerat

că acesta este susceptibil a fi restituit în natură reclamanților, acestora li

s-a înrăutățit situația în propria contestație.

Critica vizând restituirea în

întregime a celor 3 apartamente în contul cotei ce li se cuvine reclamanților

din toate apartamentele aflate în clădire în număr de 14, nu poate fi primită

în condițiile în care și alți coproprietari sau moștenitori ai acestora au

formulat notificări pentru același imobil, situație față de care sunt incidente

dispozițiile art.4 alin.1 din lege privind restituirea pe cote părți ideale.

Eventuala nefuncționalitate

temporară a Fondului „Proprietatea” nu poate justifica o altă modalitate de

acordare a măsurilor reparatorii în echivalent decât cele statuate de legiuitor

prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În ceea ce privește apelul pârâtului,

s-a reținut că deși în apartamentul nr. 1 din imobil funcționează Asociația

pentru Protecția Handicapaților Motorii, aceasta nu desfășoară activități de

interes public în sensul dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001,

neîncadrându-se astfel imobilul în categoriile enumerate în anexa nr. 2 din

Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei de apel au

formulat recurs apelanții-reclamanți criticând-o pentru următoarele motive:

motivelor de apel referitoare la cheltuielile de judecată, instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra acesteia. Astfel, au făcut cheltuieli cu efectuarea

expertizelor tehnice, avute în vedere de prima instanță.

restituit în natură apartamentele nr. 1, 6 și 8 în contul cotei de imobil care

trebuie restituită în natură; aceste apartamente sunt libere, sunt în posesia

statului iar reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite.

acordare a unor măsuri reparatorii este aceea de a li se achita suma constând

în valoarea reală a imobilelor preluate în mod abuziv.

Potrivit jurisprudenței C.E.D.O. o

astfel de reparație nu este efectivă, întrucât Fondul „Proprietatea” nu

funcționează de o manieră susceptibilă să asigure o indemnizație efectivă.

Analizând decizia de apel în raport

de criticile formulate, care se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat în considerarea celor ce succed.

a motivelor de apel, referitoare la cheltuielile de judecată reprezentate din

onorariile de experți, se arată că tribunalul a apreciat în mod greșit că

expertizele nu au confirmat punctul de vedere al reclamanților.

Or, după cum rezultă din sentința

primei instanțe, situația apartamentului nr. 1 a fost constatată din

întâmpinarea formulată de pârât și din contractele de vânzare-cumpărare, iar

expertiza topografică a confirmat că terenul nu poate fi restituit în natură.

măsură reparatorie și acordarea de alte bunuri sau servicii în compensare, însă

această modalitate de reparație nu este posibilă în cauză, față de situația de

fapt reținută. Și alți coproprietari sau moștenitori ai acestora au formulat

notificări pentru același imobil, situație față de care pot fi incidente

dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind restituirea pe cote

părți.

solicitată de către reclamanți nu este reglementată de dispozițiile Legii nr. 10/2001.

O analiză în sensul arătat, cu

referire și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva

României, nu poate fi făcută în cadrul procesual al litigiului de față,

întrucât este vizată poziția Statului Român, acesta nefiind parte în prezentul litigiu,

care se derulează în temeiul Legii nr. 10/2001.

Constatând că nu sunt fondate

criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 12 alin. (1) C.

proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanții D.B. și D.F. împotriva deciziei nr. 328 A din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă, asigurări sociale, minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 5 iunie 2009.