ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6415/2009

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1040 din 23 noiembrie 20006 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, s-a admis în parte plângerea formulată de reclamanții D.B. și D.F. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca. A fost anulată în parte dispoziția nr. 1097 din 9 mai 2005 emisă de către pârât. A fost obligat pârâtul să modifice dispoziția atacată, în sensul restituirii în natură și a cotei de ½ parte din apartamentul nr. 1 situat în imobilul din Cluj Napoca, județul Cluj precum și în sensul acordării dreptului special de folosință și asupra terenului aferent cotei din apartamentul nr. 1. Prin aceeași sentință s-au menținut dispozițiile actului atacat cu privire la restituirea cotei de ½ din apartamentele nr. 6 și 8 din același imobil și cu privire la dreptul de folosință asupra terenului aferent.

S-a stabilit dreptul reclamanților de a beneficia de măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de ½ din celelalte 11 apartamente din imobil și pentru cota de ½ parte din terenul înscris în C.F. nr. 11280 Cluj, sub nr.top 4867 în suprafață de 627 stj.p. La soluționarea cauzei s-a avut în vedere actele dosarului față de care s-au reținut următoarele: Din întâmpinarea formulată în cauză de către pârât și din contractele de vânzare-cumpărare rezultă că la data soluționării notificării se mai găseau în patrimoniul statului doar apartamentele nr. 1, 6 și 8, apartamentul nr.1 fiind însă afectat unei utilități publice. În aceste condiții doar apartamentele nr. 6 și 8 puteau fi restituite în natură.

Celelalte apartamente au fost vândute foștilor chiriași în baza Legii nr. 112/1995, iar contractele de vânzare-cumpărare nu au fost anulate până la data soluționării notificării. Reclamanților le-a fost restituită în natură doar o cotă parte de ½ din apartamentele ce se puteau restitui în natură și dreptul de folosință aferent deoarece, potrivit Cărții funciare, antecesorul reclamanților a deținut în proprietate doar cota de ½ din imobil, cealaltă cotă de ½ fiind proprietatea unui terț.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, prin care s-a modificat Legea nr. 10/2001, pot fi restituite foștilor proprietari și imobilele în care se desfășoară activități de utilitate publică cu obligația proprietarilor de a menține afectațiunea imobilului, ceea ce înseamnă că le poate fi restituit și cota de ½ din apartamentul nr. 1. Întrucât contractele de vânzare-cu încheiate în baza Legii nr. 112/1995 cu privire la restul apartamentelor nu au fost desființate, acestea nu pot fi restituite în natură, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. În privința terenului solicitat s-a stabilit prin expertiză topografică că acesta nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat, astfel încât reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin decizia civilă nr. 328 din 1 octombrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, s-a admis apelul declarat de reclamanți și s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a dispus restituirea în natură și a cotei de ½ parte din apartamentul nr. 1 cu nr.top.4867/1/I, compus din 3 camere (birou) în suprafață utilă de 89,73 mp înscris în C.F. individuală 120122, cu părțile indivize comune de 8,40/100 înscrise în C.F. colectivă nr. 120.121 Cluj-Napoca, precum și cota de ½ parte din terenul rămas în proprietatea Statul Român de 1136/1197 parte, înscris sub A+3, cu nr.top 4867/2 în C.F. 11280 Cluj-Napoca, precum și cota de ½ din terenul aferent apartamentelor 6 și 8 înscris în C.F.

colectivă 120121 Cluj-Napoca. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței privind restituirea în natură a apartamentelor nr. 6 și 8 înscris în C.F. individuală 120122 Cluj-Napoca și stabilirea dreptului reclamanților de a beneficia de măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Prin aceeași decizie s-a respins ca nefondat apelul pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva aceleași sentințe. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a avut în vedre următoarele motive: În condițiile în care reclamanții au solicitat în fața instanței restituirea în natură, în mod greșit s-a dispus obligarea pârâtului să modifice dispoziția atacată în sensul restituirii în natură a cotei parte din apartamentul nr. 1 cu terenul aferent.

În condițiile în care pentru terenul în cotă de 1136/1197 parte s-a stabilit dreptul măsuri reparatorii în echivalent, deși autoritatea administrativă prin dispoziția emisă a considerat că acesta este susceptibil a fi restituit în natură reclamanților, acestora li s-a înrăutățit situația în propria contestație. Critica vizând restituirea în întregime a celor 3 apartamente în contul cotei ce li se cuvine reclamanților din toate apartamentele aflate în clădire în număr de 14, nu poate fi primită în condițiile în care și alți coproprietari sau moștenitori ai acestora au formulat notificări pentru același imobil, situație față de care sunt incidente dispozițiile art.4 alin.1 din lege privind restituirea pe cote părți ideale.

Eventuala nefuncționalitate temporară a Fondului „Proprietatea” nu poate justifica o altă modalitate de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent decât cele statuate de legiuitor prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005. În ceea ce privește apelul pârâtului, s-a reținut că deși în apartamentul nr. 1 din imobil funcționează Asociația pentru Protecția Handicapaților Motorii, aceasta nu desfășoară activități de interes public în sensul dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, neîncadrându-se astfel imobilul în categoriile enumerate în anexa nr. 2 din Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei de apel au formulat recurs apelanții-reclamanți criticând-o pentru următoarele motive: 1. Deși au formulat o completare a motivelor de apel referitoare la cheltuielile de judecată, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acesteia.

Astfel, au făcut cheltuieli cu efectuarea expertizelor tehnice, avute în vedere de prima instanță. 2. În mod greșit nu li s-au restituit în natură apartamentele nr. 1, 6 și 8 în contul cotei de imobil care trebuie restituită în natură; aceste apartamente sunt libere, sunt în posesia statului iar reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite. 3. Singura modalitate corectă de acordare a unor măsuri reparatorii este aceea de a li se achita suma constând în valoarea reală a imobilelor preluate în mod abuziv. Potrivit jurisprudenței C.E.D.O. o astfel de reparație nu este efectivă, întrucât Fondul „Proprietatea” nu funcționează de o manieră susceptibilă să asigure o indemnizație efectivă.

Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, care se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor ce succed. 1. În susținerea cererii de completare a motivelor de apel, referitoare la cheltuielile de judecată reprezentate din onorariile de experți, se arată că tribunalul a apreciat în mod greșit că expertizele nu au confirmat punctul de vedere al reclamanților. Or, după cum rezultă din sentința primei instanțe, situația apartamentului nr. 1 a fost constatată din întâmpinarea formulată de pârât și din contractele de vânzare-cumpărare, iar expertiza topografică a confirmat că terenul nu poate fi restituit în natură.

2. Legea nr. 10/2001 prevede ca măsură reparatorie și acordarea de alte bunuri sau servicii în compensare, însă această modalitate de reparație nu este posibilă în cauză, față de situația de fapt reținută. Și alți coproprietari sau moștenitori ai acestora au formulat notificări pentru același imobil, situație față de care pot fi incidente dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind restituirea pe cote părți. 3. Modalitatea de despăgubire solicitată de către reclamanți nu este reglementată de dispozițiile Legii nr. 10/2001. O analiză în sensul arătat, cu referire și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva României, nu poate fi făcută în cadrul procesual al litigiului de față, întrucât este vizată poziția Statului Român, acesta nefiind parte în prezentul litigiu, care se derulează în temeiul Legii nr. 10/2001.

Constatând că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 12 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții D.B. și D.F. împotriva deciziei nr. 328 A din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă, asigurări sociale, minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.