ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2577/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 323 din 4 iunie 2008, Tribunalul Neamț a admis acțiunea formulată de reclamantul C.G. împotriva pârâtei SC S.T. SRL Neamț și a dispus obligarea acesteia la repararea – pe cheltuiala sa – a motoscuterului Moped First Bike Sprinter QM 50 QT- 6 și restituirea acestuia în stare de funcționare, precum și la plata a 10 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea efectivă a obligației, cu titlu de daune cominatorii. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere că prin certificatul de garanție nr. F 1 71635 din 20 iulie 2006 s-a făcut dovada existenței obligației pârâtei de a remedia defecțiunea și de a restitui reclamantului bunul în stare de funcționare și, cum obiectul acțiunii îl constituie o obligație de a face, cererea de daune cominatorii este admisibilă.

Cu privire la cererea de chemare în garanție s-a constatat că SC S. SRL Brașov nu se află într-un raport obligațional cu reclamantul. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 100 din 28 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că apelanta a fost citată atât pentru termenul din 24 octombrie 2008, cât și pentru cel din 28 noiembrie 2008 cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și cum aceasta nu s-a conformat obligației stabilite s-a dat eficiență prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs SC S.T. SRL care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că, la data de 28 noiembrie 2008 taxele de timbru erau achitate așa încât, instanța de apel putea lua în discuție motivele de apel. În continuarea cererii de recurs, pârâta reiterează probele administrate la instanța de fond și expune situația de fapt pe larg după care conchide că nu există legătură de cauzalitate între defecțiunea produsă de reclamant și clauze ale contractului de garanție, motiv pentru care consideră că nu poate fi obligată să răspundă pentru delictul altuia. Cum în apel, cauza a fost soluționată pe excepția de netimbrare a cererii de apel, Înalta Curte nu va lua în considerare decât strict motivele de nelegalitate ce au legătură cu soluția dată prin decizia atacată, și care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recursul este nefondat. În mod corect, instanța apelului a dat eficiență prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1995 în condițiile în care, citată la două termene, pârâta nu s-a conformat obligației legale de a satisface taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar deși, legea prevede în mod expres obligația de plată anticipată a taxelor de timbru. Chiar dacă, în recurs, pârâta depune acte din care rezultă că la data soluționării apelului taxa de timbru era plătită nu are relevanță asupra soluției instanței de apel, în condițiile în care, culpa nedepunerii documentelor justificative în fața instanței anterioare îi aparține exclusiv. Cum nimeni nu-și poate invoca propria culpă în obținerea unui drept, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.T. SRL Târgu Neamț împotriva deciziei nr. 100 din 28 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009.