ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2731/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 7 aprilie 2009, reclamantele C.I.S. și B.M.M. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâtul să fie obligat să emită în favoarea reclamantelor, titlurile de despăgubire în valoare de 543.500 lei, valoare actualizată pentru imobilul situat în Oradea, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că, au solicitat Ministerului Finanțelor Publice la data de 24 iulie 2005 emiterea titlurilor de valoare nominală în sumă de 543.500 RON conform referatului nr. 62877 din 01 iunie 2005 emis de către Municipiul Oradea prin primar și a dispoziției primarului nr. 3139 din 13 iulie 2005. S-a mai arătat că la data de 11 februarie 2009 a fost notificată și Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor care este obligată să actualizeze suma și să emită titlurile de despăgubire pentru valoarea actualizată conform Legii nr. 247/2005 însă demersurile lor au rămas fără rezultat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a arătat că dosarul reclamantelor a fost repartizat unui consilier în vederea verificării legalității cererii de restituire în natură și că în urma acestei verificări s-a constatat că dosarul este incomplet astfel că, au fost solicitate informațiile necesare Primărie Municipiului Oradea adresa fiind comunicată spre știință și reclamantelor. În urma completării dosarului, în următoarea ședință a comisiei central pentru stabilirea despăgubirilor, va fi desemnat un evaluator autorizat în vederea întocmirii raportului de evaluare. Referitor la solicitarea de actualizare a sumei pârâta a arătat că legea nu permite autorității publice să procedeze la o simplă actualizare a valorilor stabilite prin dispoziția primarului ci este necesară o reevaluare a imobilului pentru care urmează să se acorde despăgubiri.

Curtea de Apel Cluj prin încheierea civilă nr. 216 din 14 mai 2009, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamante în favoarea Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ. Prin întâmpinarea depusă la această instanță, pârâta a arătat că dosarul de despăgubiri al reclamantelor a fost trimis la evaluator astfel că în situația în care reclamantele nu-și vor formula obiecțiuni la raportul de evaluare, acesta urmează să fie supus spre aprobare într-o ședință a comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor, procedându-se ulterior la redactarea deciziei. Curtea de Apel Oradea, secția administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 214/CA/2009-PI din 2 noiembrie 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele C.I.S.

și B.M.M. în contradictoriu cu Statul Român – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantelor titlul de despăgubire în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Oradea, județul Bihor. A obligat autoritatea pârâtă să plătească reclamantelor suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele: Prin dispoziția nr. 3139 din 13 iulie 2005 emisă de Primarul Municipiului Oradea a fost stabilită valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit, valoare cuvenită reclamantelor C.I.S. și B.M.M. în sumă de 5.435.000.000 lei.

Reclamantele au notificat atât pârâta cât și Ministerul Finanțelor Publice în vederea emiterii titlurilor de despăgubire. Cu toate acestea nici până la data soluționării pe fond autoritatea pârâtă nu a procedat la emiterea titlului de despăgubire. Împrejurarea că norma specială nu a menționat un termen pentru rezolvarea cererilor de retrocedare nu poate însă încuraja autoritatea publică să tergiverseze soluționarea acestora, iar sesizările privitoare la retrocedarea imobilelor și acordarea de despăgubiri se impune a fi soluționate într-un termen rezonabil. În materie civilă, termenul rezonabil impus de art. 6 paragraf I din CEDO cuprinde și durata unor proceduri administrative preliminare atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, în mod obligatoriu, de parcurgerea unei asemenea proceduri, așa cum este cazul în speță.

Apărările pârâtei potrivit cărora soluționarea cererii a fost întârziată de faptul că nu a fost atașat la dosarul de despăgubiri de către Primăria municipiului Oradea înscrisuri care să descrie construcția demolată nu poate fi avută în vedere, pe de o parte că această lipsă nu poate fi imputată reclamantelor, iar pe de altă parte deoarece nu această lipsă a determinat amânarea soluționării cererii o perioadă mai mare de 3 ani. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul cheltuielilor de judecată, solicitând în principal exonerarea de plata acestora și în subsidiar reducerea cheltuielilor de judecată.

A arătat că în mod greșit prima instanță admițând cererea a obligat autoritatea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei întrucât nu se poate reține o culpă a Comisiei Centrale cu privire la soluționarea dosarului nr. 3365/CC. În urma transmiterii dosarului de către autoritatea locală s-a procedat la analizarea acestuia în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului situat în municipiul Oradea. Cu această ocazie s-a constatat că lipsesc acte esențiale în procesul de evaluare, acte care în mod obligatoriu ar fi trebuit să se regăsească la dosarul de despăgubire, iar lipsa acestora nu poate fi imputată autorității.

Pe de altă parte a mai susținut recurenta că nu se poate reține o culpă a Comisiei Centrale întrucât dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 stabilesc exact etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală, fără a exista alte alternative legale de soluționare a dosarelor privind acordarea de despăgubiri. De altfel, la data formulării motivelor de recurs, Comisia Centrală a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamantelor, respectiv Decizia nr. 6791 din 18 noiembrie 2009. Reducerea cheltuielilor de judecată a fost solicitată avându-se în vedere prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., precum și faptul că pricina la fond sa-a soluționat la primul termen de judecată.

A mai susținut recurenta, că un alt motiv al exonerării cheltuielilor de judecată sau reducerii cuantumului acesteia îl constituie împrejurarea, că autoritatea pârâtă nu beneficiază de un buget pentru plata acestor cheltuieli. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat. Prin sentința civilă nr. 214/CA/2009-PI din 2 noiembrie 2009 Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantelor C.I.S. și B.M.M. și a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamantelor titlul de despăgubire în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Oradea.

Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Față de această prevedere, instanța a procedat în mod legal obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că autoritatea pârâtă și-a îndeplinit obligațiile emițând titlul de despăgubire, după soluționarea pe fond a cererii reclamantelor. Această împrejurare face imposibilă aplicarea prevederilor art. 275 C. proc. civ. potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.” Motivele invocate de recurentă, lipsa culpei sau a fondurilor la dispoziția autorității, nu poate fi avută în vedere față de dispozițiile invocate mai sus.

Nici solicitarea reducerii cheltuielilor de judecată nu poate fi primită în prezenta cauză. Într-adevăr, dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. stipulează dreptul judecătorilor de a mări sau micșora onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Având în vedere însă valoarea litigiului dedus judecății precum și apărările întocmite de avocat, Înalta Curte reține că nu se poate face aplicarea acestor prevederi. Așa fiind, și constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 214 din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.