ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2731/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 7 aprilie 2009, reclamantele C.I.S. și B.M.M. au chemat

în judecată pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței pronunțarea unei

hotărâri prin care pârâtul să fie obligat să emită în

favoarea reclamantelor, titlurile de despăgubire în valoare de 543.500 lei,

valoare actualizată pentru imobilul situat în Oradea, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea cererii, reclamantele

au arătat că, au solicitat Ministerului Finanțelor Publice la

data de 24 iulie 2005 emiterea titlurilor de valoare nominală în sumă

de 543.500 RON conform referatului nr. 62877 din 01 iunie 2005 emis de

către Municipiul Oradea prin primar și a dispoziției primarului

nr. 3139 din 13 iulie 2005.

S-a mai arătat că la data

de 11 februarie 2009 a fost notificată și Comisia Centrală

pentru Stabilirea despăgubirilor care este obligată să

actualizeze suma și să emită titlurile de despăgubire

pentru valoarea actualizată conform Legii nr. 247/2005 însă

demersurile lor au rămas fără rezultat.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, pârâta a arătat că dosarul reclamantelor a fost repartizat

unui consilier în vederea verificării legalității cererii de

restituire în natură și că în urma acestei verificări s-a

constatat că dosarul este incomplet astfel că, au fost solicitate

informațiile necesare Primărie Municipiului Oradea adresa fiind

comunicată spre știință și reclamantelor. În urma completării

dosarului, în următoarea ședință a comisiei central pentru

stabilirea despăgubirilor, va fi desemnat un evaluator autorizat în

vederea întocmirii raportului de evaluare.

Referitor la solicitarea de

actualizare a sumei pârâta a arătat că legea nu permite

autorității publice să procedeze la o simplă actualizare a

valorilor stabilite prin dispoziția primarului ci este necesară o

reevaluare a imobilului pentru care urmează să se acorde

despăgubiri.

Curtea de Apel Cluj prin încheierea

civilă nr. 216 din 14 mai 2009, a declinat competența de soluționare

a acțiunii formulate de reclamante în favoarea Curții de Apel Oradea,

secția contencios administrativ.

Prin întâmpinarea depusă la

această instanță, pârâta a arătat că dosarul de

despăgubiri al reclamantelor a fost trimis la evaluator astfel că în

situația în care reclamantele nu-și vor formula obiecțiuni la

raportul de evaluare, acesta urmează să fie supus spre aprobare

într-o ședință a comisiei centrale pentru stabilirea

despăgubirilor, procedându-se ulterior la redactarea deciziei.

Curtea de Apel Oradea, secția

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 214/CA/2009-PI

din 2 noiembrie 2009 a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantele C.I.S. și B.M.M. în contradictoriu cu Statul Român – Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, a obligat

pârâtul să emită în favoarea reclamantelor titlul de despăgubire

în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005

pentru imobilul situat în Oradea, județul Bihor.

A obligat autoritatea pârâtă

să plătească reclamantelor suma de 1.500 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în esență următoarele:

Prin dispoziția nr. 3139 din 13

iulie 2005 emisă de Primarul Municipiului Oradea a fost stabilită

valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit, valoare

cuvenită reclamantelor C.I.S. și B.M.M. în sumă de 5.435.000.000

lei.

Reclamantele au notificat atât

pârâta cât și Ministerul Finanțelor Publice în vederea emiterii

titlurilor de despăgubire.

Cu toate acestea nici până la data

soluționării pe fond autoritatea pârâtă nu a procedat la

emiterea titlului de despăgubire.

Împrejurarea că norma

specială nu a menționat un termen pentru rezolvarea cererilor de

retrocedare nu poate însă încuraja autoritatea publică să

tergiverseze soluționarea acestora, iar sesizările privitoare la

retrocedarea imobilelor și acordarea de despăgubiri se impune a fi

soluționate într-un termen rezonabil.

În materie civilă, termenul

rezonabil impus de art. 6 paragraf I din CEDO cuprinde și durata unor proceduri

administrative preliminare atunci când posibilitatea sesizării unei

jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, în mod

obligatoriu, de parcurgerea unei asemenea proceduri, așa cum este cazul în

speță.

Apărările pârâtei potrivit

cărora soluționarea cererii a fost întârziată de faptul că

nu a fost atașat la dosarul de despăgubiri de către

Primăria municipiului Oradea înscrisuri care să descrie

construcția demolată nu poate fi avută în vedere, pe de o parte

că această lipsă nu poate fi imputată reclamantelor, iar pe

de altă parte deoarece nu această lipsă a determinat amânarea

soluționării cererii o perioadă mai mare de 3 ani.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

care a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul

cheltuielilor de judecată, solicitând în principal exonerarea de plata acestora

și în subsidiar reducerea cheltuielilor de judecată.

A arătat că în mod

greșit prima instanță admițând cererea a obligat

autoritatea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei

întrucât nu se poate reține o culpă a Comisiei Centrale cu privire la

soluționarea dosarului nr. 3365/CC.

În urma transmiterii dosarului de

către autoritatea locală s-a procedat la analizarea acestuia în

privința legalității respingerii cererii de restituire în

natură a imobilului situat în municipiul Oradea.

Cu această ocazie s-a constatat

că lipsesc acte esențiale în procesul de evaluare, acte care în mod

obligatoriu ar fi trebuit să se regăsească la dosarul de

despăgubire, iar lipsa acestora nu poate fi imputată

autorității.

Pe de altă parte a mai

susținut recurenta că nu se poate reține o culpă a Comisiei

Centrale întrucât dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

stabilesc exact etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei

reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală,

fără a exista alte alternative legale de soluționare a dosarelor

privind acordarea de despăgubiri.

De altfel, la data formulării

motivelor de recurs, Comisia Centrală a emis titlul de despăgubire în

favoarea reclamantelor, respectiv Decizia nr. 6791 din 18 noiembrie 2009.

Reducerea cheltuielilor de

judecată a fost solicitată avându-se în vedere prevederile art. 274

alin. (3) C. proc. civ., precum și faptul că pricina la fond sa-a

soluționat la primul termen de judecată.

A mai susținut recurenta,

că un alt motiv al exonerării cheltuielilor de judecată sau

reducerii cuantumului acesteia îl constituie împrejurarea, că autoritatea

pârâtă nu beneficiază de un buget pentru plata acestor cheltuieli.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și

dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este

nefondat.

Prin sentința civilă nr. 214/CA/2009-PI

din 2 noiembrie 2009 Curtea de Apel Oradea, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantelor C.I.S.

și B.M.M. și a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să emită în favoarea reclamantelor titlul de

despăgubire în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Oradea.

Potrivit dispozițiilor art. 274

alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată

la cerere să plătească cheltuielile de judecată.

Față de această

prevedere, instanța a procedat în mod legal obligând pârâta la plata

cheltuielilor de judecată având în vedere că autoritatea pârâtă

și-a îndeplinit obligațiile emițând titlul de despăgubire,

după soluționarea pe fond a cererii reclamantelor.

Această împrejurare face

imposibilă aplicarea prevederilor art. 275 C. proc. civ. potrivit

cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare

pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de

judecată. Afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de

chemarea în judecată.”

Motivele invocate de recurentă,

lipsa culpei sau a fondurilor la dispoziția autorității, nu

poate fi avută în vedere față de dispozițiile invocate mai

sus.

Nici solicitarea reducerii

cheltuielilor de judecată nu poate fi primită în prezenta cauză.

Într-adevăr, dispozițiile

art. 274 alin. (3) C. proc. civ. stipulează dreptul judecătorilor de

a mări sau micșora onorariile avocaților, potrivit cu cele

prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata

motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea

pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Având în vedere însă valoarea

litigiului dedus judecății precum și apărările

întocmite de avocat, Înalta Curte reține că nu se poate face

aplicarea acestor prevederi.

Așa fiind, și constatând

că prima instanță a pronunțat o hotărâre

temeinică și legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței

civile nr. 214 din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 mai 2010.