ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3976/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantele G.F.S., ș.a., au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin C.C.S.D. București, solicitând obligarea pârâtului să răspundă cererii înregistrate la data de 29 august 2007, cerere privind stadiul dosarului de acordare a despăgubirilor în temeiul dispoziției nr. 1370/2005 a Primăriei Municipiului Oradea, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 200 RON/ zi de întârziere cu titlu de daune interese, începând cu data depunerii acțiunii, până la data trimiterii răspunsului la cerere.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, în temeiul Legii nr. 10/2001, au formulat notificarea nr. 1446 din 14 noiembrie 2001 în vederea acordării de despăgubiri pentru imobilul situat în Oradea, jud. Bihor, înscris în C.F. nr. 819 Oradea, nr. top. 4425, reprezentând casă cu teren aferent în suprafață de 275 mp. Urmare a acestei notificări, Primarul Municipiului Oradea a emis dispoziția nr. 1370/2005, prin care a dispus acordarea de despăgubiri bănești ca echivalent al valorii imobilului imposibil de restituit. Au mai arătat reclamantele că potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005, O.U.G. nr. 81/2007 și decizia nr. 425/2005 a Primului Ministru, dosarul de despăgubiri a ajuns la C.C.S.D., care a dispus efectuarea de către evaluatorul SC R. SA a unui raport de evaluare a imobilului.

Au precizat reclamantele că în raport cu pasivitatea Comisiei Centrale și de atitudinea negativă manifestată în încercările de a afla stadiul dosarului (prin contactarea telefonică a reprezentanților Comisiei), acestea au trimis o cerere pârâtei pentru a preciza clar stadiul dosarului lor atât prin fax, la data de 24 august 2007, cât și prin curier, fiind remisă Comisiei la data de 29 august 2007. Față de faptul că nu au primit răspuns la această cerere, fiind prejudiciate în sensul imposibilității de a beneficia de despăgubirile acordate, încă din anul 2005, prin dispoziția Primarului Municipiului Oradea, reclamantele au solicitat obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri pe fiecare zi de întârziere în cuantum de 200 RON /zi.

Prin sentința nr. 60/CA/2008 - PI din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că prin adresa nr. 717527 din 13 decembrie 2007, înregistrată la A.N.R.P., entitatea ce asigură Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a comunicat reclamantelor că dosarul aferent dispoziției mai sus-amintite, transmis în temeiul art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 de către Primăria Municipiului Oradea și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu nr. 3371/CC/2007, va fi supus atenției Comisiei în următoarea ședință a acesteia, în ceea ce privește obiectul notificării, formulat de către notificatoare în temeiul Legii nr. 10/ 2001, cât și a dovezii dreptului de proprietate asupra imobilului, obiect al notificării.

Având în vedere acest răspuns al Comisiei Centrale, prima instanță a apreciat că cererea reclamantelor prin care solicită obligarea Comisiei să răspundă la memoriul adresat, este lipsită de obiect. Totodată, în ce privește solicitarea reclamantelor de obligare la plata de despăgubiri, prima instanță a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv a existenței și întinderii prejudiciului suferit, a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta pârâtei, precum și a vinovăției pârâtei. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal, reclamantele, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentele consideră că prima instanță a ignorat dispozițiile art. 8 alin. (1) raportat la art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, texte în raport de care intimata trebuia să răspundă în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii lor. Referitor la adresa nr. 717527 din 13 decembrie 2007, depusă de intimată la dosar, susțin că nici până la data formulării recursului nu s-a făcut dovada comunicării acesteia. Cât privește despăgubirile solicitate, recurentele combat soluția adoptată, arătând că intimata a întârziat deliberat să răspundă la cererea lor, înregistrată sub nr. 717527 din 27 august 2007. Acest fapt culpabil a generat prejudiciul constând în sumele de bani cuvenite cu titlu de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 de care ar fi putut beneficia începând cu 1 octombrie 2007, dată de la care Comisia a început să facă plata în mod efectiv, cu atât mai mult cu cât cererea lor a fost aleasă aleatoriu printre primele pentru soluționare.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că în cauză nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii recurentelor. Dimpotrivă, dosarul lor de despăgubire a fost analizat în ședința Comisiei Centrale din data de 19 decembrie 2007, fiind remis Primăriei Oradea pentru clarificarea obiectului notificării și prezentarea titlului de proprietate asupra imobilului. Mai mult, mai indică intimata, pe parcursul soluționării cauzei a insistat pe cale de adresă (nr. 3371/CC din 28 octombrie 2008) ca Primăria Oradea să urgenteze completarea dosarului. Referitor la capătul de cerere privind despăgubirile, intimata arată că soluția fondului este legală, aspectele invocate de recurentă excedând speței cu care a învestit instanța de contencios administrativ.

Examinând sentința prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și potrivit art.304 1 , sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Obiectul cererii de chemare în judecată cu care recurentele-reclamante au învestit instanța de contencios administrativ vizează obligarea intimatei-pârâte C.C.S.D. de a răspunde la cererea lor înregistrată la data de 29 august 2007, privitoare la stadiul dosarului aferent Dispoziției nr. 1370 din 31 martie 2005, emisă de Primarul Municipiului Oradea. Pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță, intimata a emis răspunsul cu nr. 717527 din data de 13 decembrie 2007 prin care a adus la cunoștința recurentelor că dosarul lor va fi examinat în următoarea ședință a Comisiei Centrale, în ceea ce privește obiectul notificării cât și dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.

Ca urmare, în mod just curtea de apel a respins acțiunea, constatând că aceasta a rămas fără obiect. Susținerea recurentelor în sensul că actul din data de 13 decembrie 2007 nu le-ar fi fost comunicat nici până la data soluționării recursului este complet lipsită de substanță. Chiar dacă acesta nu le-a fost comunicat direct, oficial, de către intimată, în orice caz le-a fost înmânat în ședința publică de la 7 ianuarie 2008 când, odată cu întâmpinarea Comisiei Centrale li s-a înmânat și un exemplar de pe adresa în discuție, depusă în probațiune. Și în ceea ce privește capătul de cerere privind despăgubirile, soluția adoptată de Curtea de apel este legală. Într-adevăr, intimata-pârâtă nu a soluționat cererea recurentelor-reclamante în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Însă acest fapt, în sine, deși creează premisa necesară pentru sesizarea instanței de contencios administrativ competente cu o cerere de reparare a pagubei cauzate, nu atrage automat acordarea despăgubirilor solicitate. Instanța de fond a argumentat convingător că recurentele-reclamante nu au probat, deși aveau această obligație potrivit art. 1169 C. civ., în ce a constat prejudiciul material cauzat prin comunicarea cu întârziere a stadiului dosarului lor de despăgubire.

Deși inițial suma de 200 lei/ zi a fost pretinsă cu titlu de daune interese pentru întârziere, pentru perioada cuprinsă între data înregistrării cererii și data comunicării răspunsului, fiind concepută de recurentă ca un mijloc de constrângere a intimatei-pârâte de a le rezolva cererea (similar daunelor cominatorii care îl constrâng pe debitor să execute o obligație de a face), ulterior comunicării adresei nr. 717527 din data de 13 decembrie 2007 s-a insistat asupra faptului că prejudiciul total suferit ar consta într-o sumă globală, neindicată nici măcar în recurs, întrucât, cum s-a arătat, recurentele au pretins că nu li s-a comunicat răspunsul la cererea lor nici în prezent.

În realitate, după cum corect a indicat intimata în întâmpinare, recurentele sunt în eroare cu privire la limitele sesizării instanței de contencios administrativ, considerând că pot pretinde pe calea acțiunii de față daune pentru rezolvarea cu întârziere a însuși dosarului de despăgubire de către intimata-pârâtă. Or, nu se poate deduce nicio legătură rațională între faptul comunicării cu întârziere a stadiului unui dosar și rezolvarea dosarului. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (1) și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de G.F.S., ș.a., împotriva sentinței nr. 60/CA/2008 - PI din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2008.