ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2805/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 18 mai 2010 la Curtea de Apel Cluj, reclamantele

W.S. și L.C., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei să

analizeze Dosarul nr. 32279/CC având ca

obiect acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru imobilul

teren în suprafață de 955 m.p. situat în Cluj-Napoca, să oblige pârâta să înainteze

evaluatorului dosarul pentru întocmirea raportului de evaluare și să emită decizia

reprezentând titlu de despăgubire în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă

a hotărârii judecătorești.

Totodată au solicitat reclamantele și obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

În

susținerea celor solicitate reclamanta a arătat că, în urma

demersurilor efectuate în baza Legii nr. 10/2001, s-au adresat autorităților competente

solicitând restituirea în natură a imobilului identificat în petitul acțiunii însă

demersurile nu s-au finalizat cu restituirea în natură ci cu dispoziții de despăgubire

prin echivalent.

Prin Decizia nr. 10483 din 10

septembrie 2001, emisă de Universitatea Babeș Bolyai Cluj-Napoca s-au stabilit în

favoarea reclamantelor măsuri reparatorii prin echivalent, dosarul fiind înaintat

Comisiei centrale și înregistrat sub nr. 32279/CC, până în prezent nefiind analizat.

Prin sentința civilă nr. 308 din 15 septembrie

2010, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de reclamante, în contradictoriu

cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A obligat pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să analizeze Dosarul nr. 32279/C având ca obiect acordarea

de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005. a obligat pârâta ca în termen de

90 de zile de la rămânea irevocabilă a hotărârii judecătorești să înainteze evaluatorului

dosarul pentru întocmirea raportului de evaluare și să emită, subsecvent, decizia

reprezentând titlu de despăgubire.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că în baza Legii nr. 10/2001 reclamantele au notificat autoritățile competente

solicitând restituirea terenului situat în Cluj-Napoca.

Prin Decizia nr. 10483/2001 Universitatea

Babeș Bolyai a stabilit în favoarea reclamantelor măsuri reparatorii prin echivalent,

dosarul fiind înaintat Comisiei Centrale și înregistrat sub nr. 32279/CC, până în

prezent nefiind analizat.

S-a mai reținut că, fiind astfel declanșată

procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reclamantele în repetate

rânduri s-au adresat Comisiei pentru emiterea titlului iar prin răspunsurile date

s-a comunicat reclamanților că se procedează la verificarea respingerii cererii

de restituire și în situația în care se va constata că nu este posibilă restituirea

în natură dosarele vor fi transmise evaluatorului.

S-a mai comunicat prin răspunsul autorității

că ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin decizia comisiei

decizie ce va fi afișată la „sediul autorității".

Din cele expuse, a apreciat instanța că

actul normativ invocat prin dispozițiile sale reglementează regimul stabilirii și

plății dispozițiilor aferente imobilelor preluate abuziv, statuând între altele

că legea se aplică și despăgubirilor propuse în decizie motivată.

Același act în cuprinsul său reglementează

și procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor prevăzând și termen

de predare a dosarelor de 60 de zile (art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005).

Din actul normativ enunțat rezultă că în

operațiunea de administrare, respectiv organizare, legiuitorul a stabilit anumite

termene rezonabile. Ca urmare și în soluționarea cererii vizând analizarea situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința

verificării legalității, transmiterea dosarului evaluatorului sau societății de

evaluatori, implicit întocmirea raportului și emiterea deciziei, se impune soluționarea

într-un termen rezonabil. În speță însă se constată că de la solicitarea adresată

autorității îndrituite a trecut aproape cinci ani și cererea nu a fost rezolvată

urmare a modului defectuos, a justificărilor nerelevante fundamentate pe complexitate,

număr mare de dosare. Ori, această modalitate defectuoasă de aplicare și rezolvare

este mult peste termenul rezonabil, iar din această perspectivă refuzul nu poate

să nu fie considerat nejustificat. A statua altfel și a admite teza indusă de pârâtă

înseamnă a omite dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

ce statuează că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod

public și într-un termen rezonabil al cauzei sale de către o instanță imparțială

instituită de lege care va hotărî și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor

cu caracter civil" precum și disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la

Convenție ce prevăd că „orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".

Or, dreptul de creanță născut în favoarea

reclamantelor prin emiterea deciziei reprezintă o valoare patrimonială și are deci

caracteristicile unui bun în sensul art. 1, iar în acest context, prin nesolutionarea

în termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul

de despăgubire, autoritatea administrativă încalcă reclamantei dreptul la respectarea

bunurilor sale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând prevederile art. 304

1

din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă prin motivele de recurs

formulate, susține, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că, în

speță, au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil

de soluționare a cauzei, deoarece procedura administrativă reglementată prin Titlul

VII din Legea nr. 247/2005 presupune parcurgerea mai multor etape, printre acestea

fiind și etapa evaluării, etapă condiționată de respectarea ordinii de înregistrare

a dosarelor, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008

emisă de pârâtă.

Mai precizează recurenta-pârâtă că procedura

administrativă stabilită de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură este o

procedură complexă care cuprinde mai multe etape distincte în care sunt implicate

mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, astfel de cauze nu pot fi soluționate

în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul

comun în materie contenciosului administrativ, nefiind posibilă executarea acestei

obligații într-un termen de 30 de zile.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului

în raport de motivele invocate și de prevederile 304

1

C. proc. civ.,

Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Omisiunea legiuitorului de a stabili în

Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a

procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta Comisie, în cadrul

marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreționar, manifestând

pasivitate și aducând astfel atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale

cetățenilor.

Pentru respectarea termenului rezonabil,

pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa fel încât să răspundă acestei

cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza

de față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării,

iar Dispoziția

Universitatea

Babeș Bolyai

Cluj-Napoca datează

din 10 septembrie 2001 și nici până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând

titlul de despăgubire.

În mod corect, în raport de dispozițiile

art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005,

cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a obligat recurentul-pârât

să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Criticile care vizează această soluție

sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al legii menționate anterior are ca atribuție

doar verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului,

ori, acest aspect nu a fost contestat.

Soluția instanței de fond se impune și

pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator și implicit neparcurgerea etapei

evaluării întru-un interval foarte mare, în raport de data înregistrării dosarului

la Comisie (în anul 2001), este evidentă depășirea termenului rezonabil de finalizare

a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Pârâtei, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, îi revin fără putință

de tăgadă obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității

specifice oricărei activități a autorităților administrative.

Prin urmare, sentința recurată este legală,

atât în raport de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII,

Capitolul V cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor

omului, astfel că nu pot fi reținute criticile aduse în temeiul art. 304

1

din C. proc. civ.

Analizând și cererea de acordare a cheltuielilor

de judecată, formulată de intimații-reclamanți, constată că este întemeiată și o

va admite.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței civile nr. 308 din 15 septembrie

2010 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

17 mai 2011.