ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3942/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 22 din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta O.M.I. și intervenienții F.A., F.A.D., F.A.T., F.F.G., F.T.E. și C.I.R., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; drept urmare a obligat pârâta să analizeze Dosarul nr. 33061/CC, având ca obiect acordarea de despăgubiri in condițiile Legii nr. 247/2005 pentru imobilul casa și teren înscris în cartea funciară Cluj, preluat abuziv, să înainteze evaluatorului dosarul pentru întocmirea raportului de evaluare și să emită, subsecvent, decizia reprezentând titlu de despăgubire.

Prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea privind desemnarea unui evaluator, ca rămasă fără obiect. Totodată, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și a respins acțiunea formulată împotriva acesteia ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În anul 1944, antecesorii reclamantei și ai intervenienților au cumpărat un imobil situat în Cluj-Napoca, înscris în cartea funciară Cluj, imobil care a fost preluat abuziv de către stat în anul 1963, iar ulterior a fost demolat, fără acordarea de despăgubiri.

Prin notificarea din 30 iulie 2001, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru acordarea de măsuri reparatorii, reclamanta și intervenienții, în calitate de moștenitori, s-au adresat Primăriei Cluj-Napoca, solicitând aplicarea dispozițiilor legale în materia despăgubirilor. Notificarea a fost soluționată favorabil de Primarul Municipiului Cluj-Napoca prin dispoziția nr. 1521 din 23 ianuarie 2007, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc. Dosarul a fost înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (4) și (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în cazul în care, analizând dosarul, Secretariatul Comisiei centrale constată că restituirea nu se poate face în natură, transmite dosarul unui evaluator.

După primirea dosarului, evaluatorul poate solicita toate lămuririle și completările pe care le consideră necesare, atât de la persoanele îndreptățite, cât și de autoritățile publice, pentru a putea efectua raportul de evaluare. Reține prima instanță că în mod corect a arătat reclamanta că în etapa analizării se verifică dacă nu există posibilitatea restituirii în natură a imobilului, evaluatorul fiind cel care poate face demersuri suplimentare pe lângă persoanele îndreptățite, respectiv pe lângă autoritățile publice. Aceeași procedură se evidențiază și din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 pct. 16.10-16.15. De asemenea, arată instanța de fond, susținerile Comisiei, potrivit cărora trebuie lămurite aspectele la care face referire adresa din 19 octombrie 2009, sunt contrazise chiar prin faptul recunoscut de această parte, acela al desemnării evaluatorului, ceea ce ar putea duce la concluzia că etapa analizării a fost finalizată.

Cu toate acestea, prima instanță reține faptul că dosarul care a fost înaintat de autoritățile locale competente conține toate informațiile care să ateste drepturile reclamantei și intervenienților. Prin notificarea din 2001, reclamanta și intervenienții au arătat toate datele legate de imobilul pentru care solicită despăgubiri și calitatea de persoane îndreptățite. La notificare au atașat, așa cum reiese din conținutul acesteia, extrasul de carte funciară Cluj-Napoca, al imobilului „Casă de locuit din piatră acoperită cu țiglă cu 1 local pentru prăvălie, 1 cameră dependințe”, având ca proprietari pe dr. F.A.S. (identic cu F.A.I.) și soția lui dr. F.A.S. născută B.R.

(identică cu F.R.); copia contractului de vânzare-cumpărare prin care părinții au dobândit imobilul, din care reieșea prețul plătit (între timp, găsind și un act sub semnătură privată din care reiese prețul real al vânzării, cel din actul notarial fiind menționat doar în vederea stabilirii taxelor); certificatele de moștenitor după foștii proprietari ai imobilului, defuncții părinți F.A.I. și F.R.; adresa Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca D.A.I.S. din care reiese că beneficiarul investiției realizate ca urmare a demolării imobilului a fost Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca; adeverință de la G.I.G.C.L. Cluj din care rezultă că imobilul proprietatea lui F.A.I. și F.R., în prezent este demolat și nu au fost acordate despăgubiri.

Imobilul a fost preluat abuziv de la părinții lor, aceștia fiind evacuați în fapt fără forme legale și fără a primi vreo înștiințare privind temeiul evacuării sau al demolării. În anul 1991, numita F.R. a depus o cerere în temeiul Legii nr. 18/1991. Din răspunsul primit (adresei din 05 iunie 1991 a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca) reieșea că imobilul ar fi fost expropriat. Ulterior, în urma verificărilor și demersurilor făcute, s-a dovedit că nu a existat niciun act legal de expropriere, preluarea fiind făcută fără titlu. Se arată în considerentele sentinței recurate că toate aceste aspecte au fost prezentate prin adresa din 19 iunie 2006, la care s-a atașat și un plan de urbanism zonal, din care reiese locația exactă pe care avut-o imobilul, din care se vede că este o construcție fără curte, suprafața construcției fiind prin urmare cea din cartea funciară, respectiv 25 stp.

Prin urmare, reține instanța de fond, identificarea imobilului este făcută cu înscrierile de carte funciară (neschimbate la data de 15 august 1991 când imobilul era deja demolat), precum și cu planul de urbanism zonal; descrierea imobilului există în cartea funciară sub aspectul suprafeței numărului de camere și destinație; materiale de construcție, existând și dovezi privind valoarea de piață la data dobândirii (descrierea imobilului fiind necesară doar în vederea evaluării). Este reală, arată prima instanță, susținerea potrivit căreia preluarea fără titlu se prezumă atâta timp cât în anul 1991 părinții acestora figurau încă în calitate de proprietari, locul în care fusese situat imobilul era inclus în zonă sistematizată, iar autoritățile nu au negat preluarea imobilului și au confirmat că nu s-au acordat despăgubiri; erau depuse la dosar adresele autorităților locale privind faptul că nu s-au acordat despăgubiri.

Orice informații care să ajute la evaluarea despăgubirilor trebuie cerute, potrivit dispozițiilor legale mai sus invocate în etapa evaluării de către evaluator și nu în etapa analizei dosarului de către comisie; prin urmare, Comisia Centrală necontestând calitatea de persoane îndreptățite (fapt subliniat și de împrejurarea că deja a fost numit un evaluator în cauză și s-a dat prioritate soluționării cererii), ci doar faptul că la dosar nu ar exista suficiente date pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, nu este îndreptățită să refuze înaintarea dosarului către evaluator.

Se arată, de asemenea, de către prima instanță, că adresa prin care Comisia solicită informații Primăriei Cluj-Napoca cu privire la dosarul conținând decizia nr. 1521 din 23 ianuarie 2007, a fost emisă la data de 19 octombrie 2009, ulterior primirii, în 08 octombrie 2009, a citației în prezenta cauză, fiind înregistrată la autoritatea publică locală doar în 04 decembrie 2009. Aceste aspecte, se arată în considerentele sentinței atacate, sunt de natură să dea naștere unor eventuale supoziții cu privire la tergiversarea rezolvării situației juridice reclamantei și intervenienților în condițiile în care Comisia nu a întreprins niciun demers pentru înlăturarea eventualelor lipsuri ale dosarului vreme de mai bine de 1 an și a ieșit din pasivitate doar în momentul în care a fost chemată în judecată; rezultă, așadar, că cererea de obligare a paratei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să analizeze Dosarul nr. 33061/CC având ca obiect acordarea de despăgubiri in condițiile Legii nr. 247/2005 pentru imobilul casă și teren, preluat abuziv, este întemeiată, impunându-se admiterea ei.

Cererea privind desemnarea unui evaluator apare, însă, în opinia instanței de fond, ca lipsită de obiect, în condițiile în care, în 16 septembrie 2008, pe agenda de lucru a ședinței Comisiei figura desemnarea unui evaluator în speță, desemnare care s-a și finalizat prin nominalizarea R.V. în această calitate. Cât privește cererea de înaintare a dosarului către evaluator, aceasta a fost apreciată ca întemeiată, reținându-se că nu este contestată calitatea reclamantei și a intervenienților de persoane îndreptățite, datele dosarului sunt suficiente, iar în măsura în care evaluatorul are nelămuriri el este cel îndreptățit să solicite alte informații. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prima instanță a apreciat că acesta este întemeiată, reținând că instituția respectivă nu are atribuții privind emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Recurenta-pârâtă susține, în esență, prin motivele de recurs formulate că, în speță, în mod greșit, instanța de fond a reținut existența unui refuz nejustificat din partea Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, dat fiind că etapa evaluării este condiționată de clarificarea problemelor indicate prin adresa din 19 octombrie 2009, adresă prin care dosarul a fost înaintat entității notificate – Primăria Municipiului Cluj-Napoca – singura care are atribuții în domeniul identificării imobilului pentru care s-au propus măsuri reparatorii în echivalent.

Numai după primirea documentelor solicitate, Comisia va înainta dosarul spre evaluare și va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, această entitate având obligația de a respecta principiile stabilite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, între care și cel al acordării unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională. Intimata-reclamantă O.M.I. și intervenienții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare: Recurenta-pârâtă susține în motivarea recursului formulat că nu se poate trece la etapa evaluării imobilului în cauză deoarece la dosar nu există înscrisuri privind identificarea imobilului și nici documente privind descrierea construcției demolate, fapt ce a determinat-o ca prin adresa din 19 octombrie 2009 să solicite informații suplimentare Primăriei Municipiului Cluj-Napoca.

Dar, așa cum corect reține și instanța de fond, adresa privind informațiile solicitate a fost înaintă entității notificate la data de 19 octombrie 2009, ulterior primirii citației în prezenta cauză, acțiunea fiind introdusă la data de 08 octombrie 2009. Chiar recurenta-pârâtă precizează, în concluziile scrise depuse în recurs, că, urmare adresei ce i-a fost înaintată, din 20 august 2010, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a comunicat înscrisurile solicitate, motiv pentru care Dosarul nr. 33061/C a fost transmis spre evaluare. De altfel, precizează recurenta pârâtă, în speță s-a făcut aplicarea art. 4 din decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 potrivit căruia Comisia Centrală a aprobat solicitarea reclamantei și a intervenienților privind tratarea cu prioritate a dosarului înregistrat sub nr. 33061/CC, fiind desemnat și evaluatorul în vederea efectuării raportului de evaluare.

Este adevărat că în etapa evaluării mai pot fi solicitate informații care să ajute la evaluarea despăgubirilor, dar acestea vor fi cerute de evaluator și nu de către comisie în etapa analizării dosarului sau la finalul acestei etape. Totodată, astfel cum corect reține și instanța de fond, la dosar există date suficiente cu privire la identificarea imobilului, intimata-reclamantă și intervenienții completând în acest sens dosarul cu informațiile solicitate de la primul moment al notificării înaintată entității deținătoare a imobilului, onorând și toate solicitările ulterioare ale Comisiei.

Astfel, la notificare au fost atașate extrasul de carte funciară al imobilului, copia contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâții au dobândit imobilul din care reiese prețul real al vânzării, certificate de moștenitor și acte din care rezultă beneficiarul investiției realizate ca urmare a demolării și faptul că imobilul a fost demolat și proprietarii nu au fost despăgubiți, precum și un plan de urbanism zonal din care reiese locația exactă pe care a avut-o imobilul și descrierea sumară a acestuia. Toate aceste aspecte semnalate, unite cu faptul că recurenta-pârâtă nu a contestat calitatea reclamantei și a intervenienților de persoane îndreptățite, în cauză fiind deja numit un evaluator, nu o îndreptățesc pe recurentă să refuze înaintarea dosarului către evaluator pentru a se proceda la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilul preluat abuziv.

În acest context, faptul că recurenta-pârâtă a înaintat pentru a doua oară dosarul către entitatea notificată în vederea completării dosarului cu noi înscrisuri, aceasta după momentul introducerii acțiunii de către reclamantă, nu poate conduce decât la concluzia că se urmărește tergiversarea rezolvării situației juridice a imobilului și acordării de despăgubiri către persoanele îndreptățite cu atât mai mult cu cât Comisia nu a întreprins niciun demers pentru înlăturarea eventualelor lipsuri ale dosarului vreme de mai bine de un an, acționând în sensul înaintării adresei doar după ce a fost chemată în judecată.

Având în vedere și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 în sensul că aceasta trebuie să se facă într-un termen rezonabil, și cum notificarea entității deținătoare a imobilului a fost formulată încă din anul 2001 (timp de 9 ani procedura administrativă nefiind finalizată), în mod corect instanța de fond a dispus înaintarea dosarului către evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, subsecvent urmând a fi emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire. Sentința atacată cu recurs fiind legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul pârâtei va fi, așadar, respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 22 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.