ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 223/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 479 din 23

septembrie 2008 pronunțată de Tribunalului Cluj s-a dispus respingerea

excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul Cluj -

Napoca, Primăria municipiului Cluj - Napoca, Statul Român prin Consiliul local

al municipiului Cluj - Napoca.

S-a dispus respingerea acțiunii

formulate de reclamantul Mocanu emil în contradictoriu cu pârâții primarul Municipiului

Cluj - Napoca, Municipiului Cluj - Napoca, Primăria Municipiului Cluj - Napoca,

Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Cluj - Napoca, privind

anularea dispoziției, acordare de bunuri în compensare, acordare de

despăgubiri.

Pentru a se pronunța astfel instanța a

reținut următoarele:

Imobilul

casă din cărămidă acoperită cu țiglă, cu două camere, o bucătărie, dependințe,

curte și grădină, în suprafața de 305 stj.p. a constituit proprietatea

numiților M.V. și M.M., și a fost expropriat în baza Decretului prezidențial nr.

174 din 23 iunie 1982 în vederea realizării unor artere de circulație în

Municipiul Cluj - Napoca. Potrivit certificatului de moștenitor din 1985 emis

de Notariatul de Stat Județean Cluj, reclamantul este unicul moștenitor al

foștilor proprietari de carte funciară M.V. și M.M.

La

momentul apariției Legii nr. 10/2001, reclamantul a notificat Primăria

Municipiului Cluj - Napoca, solicitând acordarea de măsuri reparatorii constând

în despăgubiri pentru imobilul în litigiu.

Prin

dispoziția din 2007, primarul Municipiului Cluj - Napoca a propus acordarea de

despăgubiri pentru imobilul situat în Cluj - Napoca, ținând cont de

despăgubirile acordate la preluare.

Conform

adresei din 10 mai 2007, Consiliul Local al Municipiului Cluj - Napoca a

comunicat că nu dispune de o listă a bunurilor ce pot fi oferite în compensare

pentru imobilele revendicate și care nu pot fi restituite în natură. Ulterior,

Consiliul local a comunicat o listă cu bunurile aflate în domeniul privat al

statului Român, în administrarea D.A.F.I.S., menționând că acestea nu pot fi

oferite în compensare întrucât sunt afectate de contracte de închiriere, mare

parte reprezentând curțile și grădinile imobilelor vândute la Legea nr. 10/2001

și Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 112/1995.

În baza

acestei liste, reclamantul a solicitat expertizarea a două terenuri situate în Cluj

- Napoca, care însă nu sunt libere și prin urmare nu pot fi oferite în

compensare.

Referitor

la evaluarea casei demolate și a terenului, reclamantul nu a solicitat numirea

unui expert evaluator membru A.N.E.V.A.R., arătând că această valoare urmează

să fie stabilită de organele abilitate de Legea nr. 10/2001. Cu privire la

acordarea de despăgubiri bănești pentru teren și casa demolată cu ignorarea

prevederilor Titlului VI al Legii nr. 247/2005, reclamantul nu a menționat care

este pârâtul care ar urma să plătească aceste despăgubiri, în condițiile în

care responsabil de preluările abuzive este Statul Român, iar sumele acordate

se virează de M.E.F., care nu este parte în proces, situație în care petitul cu

acest obiect a fost repins.

Excepția

lipsei calității procesuale pasive a acestei părți a fost respinsă deoarece

referitor la obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat

acordarea de bunuri în compensare, Statul Român și Municipiul Cluj - Napoca

fiind proprietarii acesteia iar Consiliul local este organul administrativ care

hotărăște bunurile ce pot fi oferite în compensare, închiriate, concesionate.

In consecință,

acțiunea a fost respinsă în temeiul art. 26 alin. (30 raportat la art. 1 pct. 5

din Legea nr. 10/2001.

Prin Decizia civilă

nr. 13 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a dispus

respingerea apelului formulat de reclamantul M.E., împotriva sentinței civile nr.

479 din 23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj ca neîntemeiată și

menținerea sentinței apelate.

Pentru a se pronunța

astfel instanța reținut următoarele:

În baza Legii nr.

10/2001 reclamantul a formulat notificare prin care a solicitat restituirea în

natură sau în situația în care acest lucru nu este posibil, acordarea de măsuri

reparatorii, prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, pentru imobilul

situat în Cluj - Napoca.

Prin

dispoziția din 2007 emisă de primarul Municipiului Cluj - Napoca s-a propus

acordarea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu.

Reclamantul

a solicitat prin prezenta plângere acordarea prin compensare a unui alt bun în

locul celui preluat de Statul Român. Conform adresei din 10 mai 2007, Consiliul

Local al Municipiului Cluj - Napoca a comunicat instanței de fond că nu dispune

de o listă a bunurilor ce pot fi oferite în compensare pentru imobilul

revendicat și care nu poate fi restituit în natură, situație în care, în mod

legal, instanța de fond a reținut că aplicarea art. 26 din Legea nr. 1072001,

nu este posibilă.

Apelul

reclamantei privește doar obligarea pârâtului primarul Municipiului Cluj -

Napoca de a-i acorda prin compensare alt teren în locul celui preluat.

Prin concluziile scrise apelantul a

solicitat desființarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, motivat de faptul

că M.F.P. nu a fost citat în cauză și pentru numirea unui expert A.N.E.V.A.R.

care să evalueze imobilul în litigiu.

Or, efectul devolutiv al apelului

vizează doar aceste probleme de fapt și de drept care sunt criticate expres sau

implicit de reclamant, cererile formulate prin concluziile scrise fiind cereri

noi, inadmisibile în apel în baza art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta - criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și admiterea

apelului, desființarea sentinței cu trimiterea spre rejudecare.

Recursul

este motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., art. 312

C. proc. civ. și art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Prin plângerea

formulată împotriva dispoziției din 2007 emisă de primarul Municipiului Cluj -

Napoca a solicitat acordarea de despăgubiri în ipoteza imposibilității de

acordare a unui imobil în compensare, al căror cuantum să fie stabilit printr-o

expertiză ce se va efectua în cauză, iar referitor la construcția demolată în

suprafață de 211 m

2

acordarea de despăgubiri avându-se în vedere și

despăgubirea în sumă de 80.000 lei acordată cu ocazia exproprierii, al căror

cuantum va fi stabilit printr-o expertiză.

A

solicitat prin urmare stabilirea prin hotărâre a cuantumului despăgubirilor

ținând cont de caracterul incorporabil al Fondului Proprietatea reglemetat de

Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

La fond

a solicitat efectuarea unei expertize topografice care să stabilească

amplasamentul unui teren ce urma să-i fie atribuit în proprietate, în

compensare, iar expertiza efectuată nu a stabilit cuantumul despăgubirilor

teren, deoarece expertul desemnat nu avea o astfel de competență, situație în

care instanțele nu au soluționat pe fond cauza, încălcând dispozițiile

referitoare la rolul activ al judecătorului. Astfel instanța trebuia să

numească un expert A.N.E.V.A.R. care să aibă competența necesară în natură.

În apel, a

reiterat această cerere care i-a fost respinsă nelegal, cu toate că instanța

trebuia chiar din oficiu să numească în cauză un evaluator A.N.E.V.A.R.

În cauză sunt

realizate și condițiilor de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

deoarece hotărârea nu este motivată.

Ulterior,

reclamantul a invocat nepronunțarea instanței asupra pârâtului Consiliul Local

al Municipiului Cluj - Napoca datorită faptului că unele dintre terenurile

identificate de recurent pentru a-i fi acordate în compensare aparțineau

acestuia.

Intimatul

Consiliul Local al Municipiului Cluj - Napoca a formulat întâmpinare solicitând

respingerea lui ca nefandat.

Instanța

reține ca susceptibilă de a fi examinată în recurs sub auspiciile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., este doar critica care vizează aplicarea art. 26 din Legea nr.

10/2001, care a constituit obiectul judecății în apel și nu criticile vizate de

expertiza evaluatorie, care nu a constituit obiect de critică în apel, chiar

dacă recurentul a calificat juridic motivele de recurs ca aparținând pct. 7 al art.

304 C. proc. civ.

Pct. 7 al art.

304 C. proc. civ. vizează nemotivarea hotărârii. In cauză, în raport cu critica

formulată in apel care viza aplicarea compensării ca de altfel și cererea nouă

formulată prin concluziile scrise care au caracter inadmisibil în raport cu

dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel a motivat

hotărârea pronunțată.

Aplicarea art.

26 din Legea nr. 10/2001 în cauză este condiționată de posibilitatea acordării

în compensare a altor bunuri și servicii, împrejurare în raport cu care în mod

corect instanța a reținut că în absența unor bunuri care pot fi oferite în

compensare pârâtei imobilele revendicate ce nu pot fi restituite în natură,

textul art. 26 din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil.

În consecință,

în raport cu cele reținute, urmează a se dispune respingerea recursului în

temeiul art. 312 C. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamantul M.E. împotriva Deciziei nr. 13/A din 19 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Cluj Napoca, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.