ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9310/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La 11 mai 2006,

reclamantul S.A. a chemat în judecată pe

pârâtul

Primarul Municipiului Cluj Napoca, solicitând anularea Dispoziției

nr.

1489 din 30 martie 2006, restituirea în natură a terenului

și acordarea de despăgubiri la valoarea actuală

de

piață pentru casa cu suprafața

construită de 35,90 mp și terenul de 40 mp,

aflate la aceeași adresă.

Î

n motivarea acțiunii, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001,

reclamantul a susținut că:

-

terenul în discuție poate fi restituit în natură

deoarece este viran și ocupat

parțial de 3 construcții ușoare (garaje

metalice);

- la expropriere nu a primit

despăgubiri pentru casa cu suprafața construită

de 35,90 mp

și terenul de 40 mp.

Tribunalul

Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 464 din 13 iunie 2007, a admis în parte

acțiunea, a anulat art. 1 din dispoziție, a

înlăturat

mențiunea referitoare la „despăgubirile primite la expropriere"

cuprinsă în art. 2 și l-a obligat pe pârât să

restituie reclamantului, în natură,

suprafața

de 40 mp (identificată în raportul de expertiză) și să-i plătească

400

lei cheltuieli de judecată.

S-a

reținut că:

-

imobilul de la adresa menționată (teren de

40 mp, casă din cărămidă cu

suprafața utilă de 35,90 mp și împrejmuiri

cu suprafața de 14 mp), a

aparținut

proprietarilor S.A. și S.E., de la care a fost

expropriat conform

Decretului nr. 213/1984;

-

reclamantul este moștenitorul celor 2

coproprietari, cu privire la care nu

s-a

făcut dovada că ar fi încasat despăgubiri pentru imobilul expropriat;

-

prin dispoziția contestată, pârâtul a

respins cererea de restituire în natură a

terenului (cu motivarea că se află într-o zonă sistematizată) și a

propus

acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent, luându-se în considerare și

despăgubirile

primite la expropriere;

-

în privința terenului sunt operante

prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 deoarece, potrivit

expertizei efectuate în cauză, pe această suprafață sunt amplasate construcții

ușoare sau demontabile (garaje metalice);

-

despăgubirile la care este îndreptățit reclamantul vor fi stabilite de

Comisia Centrală, conform regulilor cuprinse în

Titlul VII al Legii nr.

247/2005.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări

sociale, pentru minori și

de familie, prin decizia nr. 153 din 4 iunie 2008, a

admis în parte

apelul declarat de pârât și a schimbat parțial sentința, în

sensul diminuării la 37 mp a suprafeței care

trebuie restituită în natură

(conform ultimei expertize) și modificării

parțiale a art. 2 din dispoziție

(prin

propunerea de acordare a despăgubirilor pentru casă și 3 mp teren).

Totodată, curtea a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței

și a respins apelul declarat de

reclamant.

S-a reținut că:

-

potrivit expertizei efectuate în apel,

din terenul de 40 mp o suprafață de 3

mp este ocupată de un zid de sprijin, care constituie construcție

definitivă

și împiedică restituirea în natură;

-

pârâtul nu și-a dovedit susținerile că

diferența de teren ar fi amenajată ca

o curte interioară a blocului situat la nr. 2;

-

prin notificarea din 20 iulie 2001, reclamantul a solicitat exclusiv

terenul de 36,9 mp, expropriat conform Decretului nr. 213/1984, nu și diferența

până la 76 mp, cu privire la care, de

altfel, nici nu a făcut dovada dreptului

de proprietate al antecesorilor

săi;

-

reclamantul a solicitat la prima instanță 800 lei cheltuieli de

judecată dar a dovedit doar onorariul de expert (400 lei), nu și onorariu de

avocat (tot 400 lei).

Ambele părți au declarat recurs,

solicitând modificarea

ultimei hotărâri, în sensul

restituirii în natură a suprafeței de 76 mp și acordării sumei de 800 lei

cheltuieli de judecată la prima instanță, precum

și a cheltuielilor de judecată din apel (reclamantul) și, respectiv,

admiterii propriului apel, schimbării sentinței și respingerii acțiunii

(pârâtul).

Î

n motivarea recursului, întemeiat pe art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

, reclamantul a susținut că:

-

potrivit anexei decretului de expropriere, de la antecesorii săi a fost

preluată suprafața de 76 mp, înscrisă la două

numere top., unul referitor la

casa de locuit și terenul aferent (40 mp), iar celălalt la curte (36

mp);

-

în consecință, este îndreptățit și la restituirea acestei ultime suprafețe,

chiar dacă în cartea funciară figurează o altă persoană ca proprietar al

curții;

-

a dovedit în totalitate cheltuielile de

judecată efectuate la prima instanță,

astfel

că se impunea admiterea propriului apel (sub acest aspect), precum și

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de

judecată din următoarea fază

procesuală.

Pârâtul,

fără să indice temeiul de drept al recursului, a susținut că dispoziția

contestată ar fi corectă deoarece:

-

terenul revendicat constituie curtea interioară a unui bloc și, fiind

amenajat ca platformă betonată pentru parcare,

este absolut necesar bunei

folosiri a apartamentelor acelui imobil;

- platforma betonată a fost realizată

prin lucrări de sistematizare verticală,

care au caracter

definitiv;

-

suprafața terenului revendicat este mai mică decât suprafața minimă

stabilită prin Regulamentul Local de Urbanism pentru construcțiile din

zona de amplasament, afectată locuințelor

familiale și colective mici;

-

prima instanță a ignorat aspectele

menționate, pe care le-a prezentat sub

formă de obiecțiuni

la raportul de expertiză.

Criticile formulate de recurentul

reclamant sunt nefondate

pentru că acesta a solicitat prin

notificare restituirea în natură doar a terenului de 11 stj., cca. 40 mp

înscris în cartea funciară pe numele

antecesorilor

săi, în privința cheltuielilor de judecată efectuate la prima

instanță a

dovedit numai onorariul de expert și, ca urmare a admiterii

apelului părții adverse și respingerii propriului

apel, nu este îndreptățit la

cheltuieli de judecată în această fază

procesuală [conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ.].

Criticile recurentului pârât constituie

obiecțiuni aduse

ambelor expertize efectuate în cauză,

deci se referă la aspecte ce țin de situația de fapt, au fost formulate pentru

prima dată în recurs, iar

dezvoltarea lor nu

permite încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute

limitativ de

art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., ambele

recursuri vor fi respinse, ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate de reclamantul S.A. și de pârâtul Primarul Municipiului

Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 153A

din

4 iunie 2008, pronunțate de Curtea de Apel Cluj Napoca, secția civilă,

ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2009.