ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9310/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 11 mai 2006, reclamantul S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, solicitând anularea Dispoziției nr. 1489 din 30 martie 2006, restituirea în natură a terenului și acordarea de despăgubiri la valoarea actuală de piață pentru casa cu suprafața construită de 35,90 mp și terenul de 40 mp, aflate la aceeași adresă. Î n motivarea acțiunii, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamantul a susținut că: - terenul în discuție poate fi restituit în natură deoarece este viran și ocupat parțial de 3 construcții ușoare (garaje metalice); - la expropriere nu a primit despăgubiri pentru casa cu suprafața construită de 35,90 mp și terenul de 40 mp.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 464 din 13 iunie 2007, a admis în parte acțiunea, a anulat art. 1 din dispoziție, a înlăturat mențiunea referitoare la „despăgubirile primite la expropriere" cuprinsă în art. 2 și l-a obligat pe pârât să restituie reclamantului, în natură, suprafața de 40 mp (identificată în raportul de expertiză) și să-i plătească 400 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut că: - imobilul de la adresa menționată (teren de 40 mp, casă din cărămidă cu suprafața utilă de 35,90 mp și împrejmuiri cu suprafața de 14 mp), a aparținut proprietarilor S.A.

și S.E., de la care a fost expropriat conform Decretului nr. 213/1984; - reclamantul este moștenitorul celor 2 coproprietari, cu privire la care nu s-a făcut dovada că ar fi încasat despăgubiri pentru imobilul expropriat; - prin dispoziția contestată, pârâtul a respins cererea de restituire în natură a terenului (cu motivarea că se află într-o zonă sistematizată) și a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, luându-se în considerare și despăgubirile primite la expropriere; - în privința terenului sunt operante prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 deoarece, potrivit expertizei efectuate în cauză, pe această suprafață sunt amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje metalice); - despăgubirile la care este îndreptățit reclamantul vor fi stabilite de Comisia Centrală, conform regulilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de familie, prin decizia nr. 153 din 4 iunie 2008, a admis în parte apelul declarat de pârât și a schimbat parțial sentința, în sensul diminuării la 37 mp a suprafeței care trebuie restituită în natură (conform ultimei expertize) și modificării parțiale a art. 2 din dispoziție (prin propunerea de acordare a despăgubirilor pentru casă și 3 mp teren). Totodată, curtea a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins apelul declarat de reclamant.

S-a reținut că: - potrivit expertizei efectuate în apel, din terenul de 40 mp o suprafață de 3 mp este ocupată de un zid de sprijin, care constituie construcție definitivă și împiedică restituirea în natură; - pârâtul nu și-a dovedit susținerile că diferența de teren ar fi amenajată ca o curte interioară a blocului situat la nr. 2; - prin notificarea din 20 iulie 2001, reclamantul a solicitat exclusiv terenul de 36,9 mp, expropriat conform Decretului nr. 213/1984, nu și diferența până la 76 mp, cu privire la care, de altfel, nici nu a făcut dovada dreptului de proprietate al antecesorilor săi; - reclamantul a solicitat la prima instanță 800 lei cheltuieli de judecată dar a dovedit doar onorariul de expert (400 lei), nu și onorariu de avocat (tot 400 lei).

Ambele părți au declarat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul restituirii în natură a suprafeței de 76 mp și acordării sumei de 800 lei cheltuieli de judecată la prima instanță, precum și a cheltuielilor de judecată din apel (reclamantul) și, respectiv, admiterii propriului apel, schimbării sentinței și respingerii acțiunii (pârâtul). Î n motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

, reclamantul a susținut că: - potrivit anexei decretului de expropriere, de la antecesorii săi a fost preluată suprafața de 76 mp, înscrisă la două numere top., unul referitor la casa de locuit și terenul aferent (40 mp), iar celălalt la curte (36 mp); - în consecință, este îndreptățit și la restituirea acestei ultime suprafețe, chiar dacă în cartea funciară figurează o altă persoană ca proprietar al curții; - a dovedit în totalitate cheltuielile de judecată efectuate la prima instanță, astfel că se impunea admiterea propriului apel (sub acest aspect), precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din următoarea fază procesuală.

Pârâtul, fără să indice temeiul de drept al recursului, a susținut că dispoziția contestată ar fi corectă deoarece: - terenul revendicat constituie curtea interioară a unui bloc și, fiind amenajat ca platformă betonată pentru parcare, este absolut necesar bunei folosiri a apartamentelor acelui imobil; - platforma betonată a fost realizată prin lucrări de sistematizare verticală, care au caracter definitiv; - suprafața terenului revendicat este mai mică decât suprafața minimă stabilită prin Regulamentul Local de Urbanism pentru construcțiile din zona de amplasament, afectată locuințelor familiale și colective mici; - prima instanță a ignorat aspectele menționate, pe care le-a prezentat sub formă de obiecțiuni la raportul de expertiză.

Criticile formulate de recurentul reclamant sunt nefondate pentru că acesta a solicitat prin notificare restituirea în natură doar a terenului de 11 stj., cca. 40 mp înscris în cartea funciară pe numele antecesorilor săi, în privința cheltuielilor de judecată efectuate la prima instanță a dovedit numai onorariul de expert și, ca urmare a admiterii apelului părții adverse și respingerii propriului apel, nu este îndreptățit la cheltuieli de judecată în această fază procesuală [conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ.]. Criticile recurentului pârât constituie obiecțiuni aduse ambelor expertize efectuate în cauză, deci se referă la aspecte ce țin de situația de fapt, au fost formulate pentru prima dată în recurs, iar dezvoltarea lor nu permite încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc.

civ. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul S.A. și de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 153A din 4 iunie 2008, pronunțate de Curtea de Apel Cluj Napoca, secția civilă, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2009.