ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6791/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș, secția

civilă, la 12 septembrie 2005, reclamantul S.C. a solicitat în contradictoriu

cu Primarul Municipiului Pitești anularea dispoziției nr. 1103 din 9 martie

2005, prin care i s-a respins notificarea nr. 1011/5711 din 11 februarie 2002,

referitoare la terenul în suprafață de 500 m.p. situat în Pitești, pentru

nedovedirea dreptului de proprietate și a condițiilor în care acest imobil a

fost preluat de către stat.

Reclamantul a arătat în

motivarea cererii că nici el și nici mandatara G.R.E. nu au primit vreo

invitație în fața Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și nici nu li

s-au solicitat acte în dovedirea aspectelor menționate.

Tribunalul Argeș, secția

civilă, prin sentința civilă nr. 319 din 21 decembrie 2006, a admis în parte

contestația și a anulat dispoziția nr. 1103/2005 emisă de Municipiul Pitești

prin primar, în sensul că a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent reclamantului pentru imobilul situat în Pitești, compus din teren în

suprafață de 500 m.p. și construcții evaluate la suma de 11.134,47 RON.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada calității de

succesor de pe urma defunctului Stan Alexandru, care a deținut în proprietate

terenul în suprafață de 500 m.p., dobândit prin actul de vânzare-cumpărare din

8 octombrie 1953, expropriat prin Decretul nr. 429/1962.

Analizând cererea de

restituire în natură, tribunalul a reținut că terenul nu este liber, fiind

afectat de lucrări de investiții de interes local, aflate în derulare și care

fac parte din proiectul de amenajare și modernizare a Pieței S., astfel că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 9 și art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

S-a apreciat că, în aceste

condiții, reclamantul este îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent, conform evaluării făcute prin raportul de expertiză efectuat, în

cuantum de 11.134,47 RON.

Împotriva sentinței

menționate a declarat apel reclamantul S.C. prin mandatar G.R.E., criticând-o

ca nelegală și netemeinică în ceea ce privește modalitatea de stabilire a

calității de bun susceptibil de restituire în natură a terenului de 500 m.p.,

neformulându-se obiecțiuni cu privire la modul de evaluare a construcției.

S-a susținut că instanța a

ignorat dispozițiile imperative ale art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora este nulă schimbarea destinației imobilului după apariția

legii.

Apelantul a arătat că,

potrivit art. 6 pct. 1 lit. c) din HG nr. 498/2003, dispozițiile Legii nr. 10/2001

sunt incidente pentru terenurile din intravilan, neocupate de construcții sau

care nu au făcut obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de

proprietate în baza legilor speciale anterioare, calificările Legii nr. 213/1998

cu completările ulterioare sau alte acte normative subsidiare acesteia fiind

fără relevanță juridică.

De asemenea, s-a susținut că

prima instanță a ignorat concluziile rapoartelor de expertiză, care au relevat

faptul că, din planurile lucrărilor de sistematizare a Pieței S. nu rezultă

vreun proiect de alei sau căi de acces pe terenul său, ci numai zona de

extindere a pieței.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru

cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 232/A din 13 noiembrie 2008, în

complet de divergență, a admis apelul reclamantului și a schimbat în parte

sentința, în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului de 498,75

m.p., identificat conform variantei A a raportului de expertiză tehnică,

întocmit în apel, cu lățimea de 15 m. și lungimile de 34 m la vest și 32,50 m

la est.

S-a menținut, în rest,

sentința, în partea privitoare la construcții.

A fost obligat intimatul

Primarul Municipiului Pitești la 651,70 lei cheltuieli de judecată în apel

către reclamant.

Prin considerentele

deciziei, instanța de apel a reținut, în esență, că din probele administrate a

rezultat caracterul abuziv al preluării de la fostul proprietar și împrejurarea

că nu a avut loc vreodată o declarare de utilitate publică pe teren, investiția

realizându-se după ce legiuitorul a interzis orice astfel de schimbare a

destinației terenului deținut fără titlu.

Ca atare, s-a considerat că

sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, cu

modificările și completările ulterioare, terenul nefiind afectat de lucrări de

investiții de interes public aprobate, a căror construcție să nu fi început,

căci investiția nu îl afectează, nefiind, cum concluzionează expertiza,

destinat unicei intrări în clădirea pieței.

Pentru a se alege varianta

de identificare a fostei proprietăți a cărei restituire s-a solicitat, instanța

a avut în vedere, pe de o parte, transpunerile în teren ale hărților vechi

cadastrale potrivit cărora lățimea proprietății este mai mare decât cea

susținută de reprezentantul reclamantului, iar adâncimea mai mică și, pe de

altă parte, depoziția martorului U.V., care a arătat că față de proprietatea

sa, care are și a avut întotdeauna o lățime de 12,5 m, cea în litigiu era mai

lată, ori în varianta B, susținută de același reprezentant, terenul avea o

lățime de numai 10 m.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs în termenul legal pârâtul Primarul Municipiului

Pitești, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Prin motivele de recurs,

pârâtul a criticat decizia instanței de apel pentru greșita restituire în

natură a terenului în suprafață de 498,75 m.p., ocupat de detalii de

sistematizare de utilitate publică, prin extinderea Pieței S.

S-a susținut că admiterea

configurației noii piețe și reamenajarea terenului aferent nu poate conduce la

concluzia că terenul nu a fost folosit în scopul pentru care a fost preluat.

Recurentul a arătat că

ipoteza prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care instituie

regula restituirii în natură, nu se regăsește în cauză, fiind incidente

prevederile art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007, care statuează că, în toate

cazurile, entitatea investită cu soluționarea notificărilor au obligația,

înainte de a dispune orice măsură, să identifice cu exactitate terenul și

vecinătățile, precum și destinația actuală a acestuia, pentru a nu afecta căile

de acces, existența și utilizarea unor amenajări subterane.

S-a învederat că terenul în

litigiu este cuprins în planul de sistematizare al municipiului Pitești, în

vederea extinderii și modernizării Pieței S., realizarea investiției fiind

aprobată prin H.C.L. nr. 83/2002, H.C.L. nr. 282/2002 și H.C.L. nr. 233/2003.

Intimatul pârât a formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând criticile

formulate de recurentul pârât raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce

succed:

Susținerile formulate prin

motivele de recurs ignoră modul de preluare al imobilului în litigiu. Inițial,

recurentul a susținut că proprietatea autorului reclamantului ar fi fost

preluată prin decret de expropriere în anul 1962, ceea ce nu este real,

întrucât în 1970 gospodăria fostului proprietar era evidențiată în harta

cadastrală, la fel ca și Piața S.(fila 230, anexă la expertiză).

În realitate, așa cum a

reținut și instanța de apel, imobilul în litigiu a fost preluat în anul 1988,

fără decret de expropriere, situație confirmată și de martorii audiați în

cauză.

Recurentul pârât a schimbat,

în parte, destinația terenului, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001,

respectiv o parte din vechea proprietate a fost afectată de planul de extindere

a Pieței S., pentru înființarea unei alte intrări.

Modernizarea Pieței S. a

fost decisă după apariția Legii nr. 10/2001, astfel cum rezultă din înscrisul

de la fila 139 dosar apel, prin care se invocă hotărârile Consiliului Local nr.

282 din 27 noiembrie 2002 de aprobare a studiului de fezabilitate și nr. 233

din 23 iulie 2003 de aprobare a proiectului tehnic și planșele de realizare a

noului amplasament al pieței, anexă la expertiza B.P.

Este evident astfel că pentru

anii 1970 - 2003 nu a existat nici o dovadă a schimbării destinației terenului

în litigiu.

Din perspectiva

dispozițiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 și pct. 21.5 din H.G. nr.

250/2007 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, care

reiau într-o formă mai explicită dispozițiile din pct. 6.1 lit. c) din HG nr. 498/2003,

rezultă că schimbarea destinației terenului după apariția Legii nr. 10/2001

este nulă.

Derularea lucrărilor de

amenajare invocate de recurent a avut loc în cursul procesului, aspect ce se

poate deduce din compararea mențiunilor procesului verbal de cercetare locală

cu planșele fotografice depuse la dosar.

Mai mult, intrarea în piață

se realizează, așa cum a menționat expertul prin partea de sud a pieței, fără

legătură cu vechiul amplasament al terenului reclamantului, care se află în

partea de nord.

Prin motivele de recurs,

recurentul a criticat decizia instanței de apel pentru greșita aplicare a

legii, în sensul că nu se impunea restituirea în natură a terenului, întrucât

în cauză ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

pentru situația în care pe terenul expropriat ar fi amenajări de utilitate

publică.

Premisa de la care pornește

recurentul este eronată întrucât terenul în discuție nu a fost preluat

printr-un decret de expropriere, ci fără titlu.

De asemenea, recurentul nu a

fost în măsură să producă dovezi, la cererea instanței de apel, din care să

rezulte că terenul ar fi afectat de utilități, rețele stradale sau alte

utilități subterane sau supraterane, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Ca atare se va constata că

în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale invocate prin motivele de

recurs, nefiind întrunit motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință, urmează ca în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă recursul pârâtului ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești împotriva Deciziei

nr. 232/A din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

19 iunie 2009

.