ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6791/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș, secția civilă, la 12 septembrie 2005, reclamantul S.C. a solicitat în contradictoriu cu Primarul Municipiului Pitești anularea dispoziției nr. 1103 din 9 martie 2005, prin care i s-a respins notificarea nr. 1011/5711 din 11 februarie 2002, referitoare la terenul în suprafață de 500 m.p. situat în Pitești, pentru nedovedirea dreptului de proprietate și a condițiilor în care acest imobil a fost preluat de către stat. Reclamantul a arătat în motivarea cererii că nici el și nici mandatara G.R.E. nu au primit vreo invitație în fața Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și nici nu li s-au solicitat acte în dovedirea aspectelor menționate.

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 319 din 21 decembrie 2006, a admis în parte contestația și a anulat dispoziția nr. 1103/2005 emisă de Municipiul Pitești prin primar, în sensul că a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamantului pentru imobilul situat în Pitești, compus din teren în suprafață de 500 m.p. și construcții evaluate la suma de 11.134,47 RON. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada calității de succesor de pe urma defunctului Stan Alexandru, care a deținut în proprietate terenul în suprafață de 500 m.p., dobândit prin actul de vânzare-cumpărare din 8 octombrie 1953, expropriat prin Decretul nr. 429/1962.

Analizând cererea de restituire în natură, tribunalul a reținut că terenul nu este liber, fiind afectat de lucrări de investiții de interes local, aflate în derulare și care fac parte din proiectul de amenajare și modernizare a Pieței S., astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 9 și art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. S-a apreciat că, în aceste condiții, reclamantul este îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform evaluării făcute prin raportul de expertiză efectuat, în cuantum de 11.134,47 RON. Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamantul S.C. prin mandatar G.R.E., criticând-o ca nelegală și netemeinică în ceea ce privește modalitatea de stabilire a calității de bun susceptibil de restituire în natură a terenului de 500 m.p., neformulându-se obiecțiuni cu privire la modul de evaluare a construcției.

S-a susținut că instanța a ignorat dispozițiile imperative ale art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora este nulă schimbarea destinației imobilului după apariția legii. Apelantul a arătat că, potrivit art. 6 pct. 1 lit. c) din HG nr. 498/2003, dispozițiile Legii nr. 10/2001 sunt incidente pentru terenurile din intravilan, neocupate de construcții sau care nu au făcut obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate în baza legilor speciale anterioare, calificările Legii nr. 213/1998 cu completările ulterioare sau alte acte normative subsidiare acesteia fiind fără relevanță juridică. De asemenea, s-a susținut că prima instanță a ignorat concluziile rapoartelor de expertiză, care au relevat faptul că, din planurile lucrărilor de sistematizare a Pieței S. nu rezultă vreun proiect de alei sau căi de acces pe terenul său, ci numai zona de extindere a pieței.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 232/A din 13 noiembrie 2008, în complet de divergență, a admis apelul reclamantului și a schimbat în parte sentința, în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului de 498,75 m.p., identificat conform variantei A a raportului de expertiză tehnică, întocmit în apel, cu lățimea de 15 m. și lungimile de 34 m la vest și 32,50 m la est. S-a menținut, în rest, sentința, în partea privitoare la construcții. A fost obligat intimatul Primarul Municipiului Pitești la 651,70 lei cheltuieli de judecată în apel către reclamant.

Prin considerentele deciziei, instanța de apel a reținut, în esență, că din probele administrate a rezultat caracterul abuziv al preluării de la fostul proprietar și împrejurarea că nu a avut loc vreodată o declarare de utilitate publică pe teren, investiția realizându-se după ce legiuitorul a interzis orice astfel de schimbare a destinației terenului deținut fără titlu. Ca atare, s-a considerat că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, terenul nefiind afectat de lucrări de investiții de interes public aprobate, a căror construcție să nu fi început, căci investiția nu îl afectează, nefiind, cum concluzionează expertiza, destinat unicei intrări în clădirea pieței.

Pentru a se alege varianta de identificare a fostei proprietăți a cărei restituire s-a solicitat, instanța a avut în vedere, pe de o parte, transpunerile în teren ale hărților vechi cadastrale potrivit cărora lățimea proprietății este mai mare decât cea susținută de reprezentantul reclamantului, iar adâncimea mai mică și, pe de altă parte, depoziția martorului U.V., care a arătat că față de proprietatea sa, care are și a avut întotdeauna o lățime de 12,5 m, cea în litigiu era mai lată, ori în varianta B, susținută de același reprezentant, terenul avea o lățime de numai 10 m. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termenul legal pârâtul Primarul Municipiului Pitești, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prin motivele de recurs, pârâtul a criticat decizia instanței de apel pentru greșita restituire în natură a terenului în suprafață de 498,75 m.p., ocupat de detalii de sistematizare de utilitate publică, prin extinderea Pieței S. S-a susținut că admiterea configurației noii piețe și reamenajarea terenului aferent nu poate conduce la concluzia că terenul nu a fost folosit în scopul pentru care a fost preluat. Recurentul a arătat că ipoteza prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care instituie regula restituirii în natură, nu se regăsește în cauză, fiind incidente prevederile art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007, care statuează că, în toate cazurile, entitatea investită cu soluționarea notificărilor au obligația, înainte de a dispune orice măsură, să identifice cu exactitate terenul și vecinătățile, precum și destinația actuală a acestuia, pentru a nu afecta căile de acces, existența și utilizarea unor amenajări subterane.

S-a învederat că terenul în litigiu este cuprins în planul de sistematizare al municipiului Pitești, în vederea extinderii și modernizării Pieței S., realizarea investiției fiind aprobată prin H.C.L. nr. 83/2002, H.C.L. nr. 282/2002 și H.C.L. nr. 233/2003. Intimatul pârât a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Examinând criticile formulate de recurentul pârât raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Susținerile formulate prin motivele de recurs ignoră modul de preluare al imobilului în litigiu. Inițial, recurentul a susținut că proprietatea autorului reclamantului ar fi fost preluată prin decret de expropriere în anul 1962, ceea ce nu este real, întrucât în 1970 gospodăria fostului proprietar era evidențiată în harta cadastrală, la fel ca și Piața S.(fila 230, anexă la expertiză).

În realitate, așa cum a reținut și instanța de apel, imobilul în litigiu a fost preluat în anul 1988, fără decret de expropriere, situație confirmată și de martorii audiați în cauză. Recurentul pârât a schimbat, în parte, destinația terenului, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv o parte din vechea proprietate a fost afectată de planul de extindere a Pieței S., pentru înființarea unei alte intrări. Modernizarea Pieței S. a fost decisă după apariția Legii nr. 10/2001, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 139 dosar apel, prin care se invocă hotărârile Consiliului Local nr. 282 din 27 noiembrie 2002 de aprobare a studiului de fezabilitate și nr. 233 din 23 iulie 2003 de aprobare a proiectului tehnic și planșele de realizare a noului amplasament al pieței, anexă la expertiza B.P.

Este evident astfel că pentru anii 1970 - 2003 nu a existat nici o dovadă a schimbării destinației terenului în litigiu. Din perspectiva dispozițiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 și pct. 21.5 din H.G. nr. 250/2007 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, care reiau într-o formă mai explicită dispozițiile din pct. 6.1 lit. c) din HG nr. 498/2003, rezultă că schimbarea destinației terenului după apariția Legii nr. 10/2001 este nulă. Derularea lucrărilor de amenajare invocate de recurent a avut loc în cursul procesului, aspect ce se poate deduce din compararea mențiunilor procesului verbal de cercetare locală cu planșele fotografice depuse la dosar. Mai mult, intrarea în piață se realizează, așa cum a menționat expertul prin partea de sud a pieței, fără legătură cu vechiul amplasament al terenului reclamantului, care se află în partea de nord.

Prin motivele de recurs, recurentul a criticat decizia instanței de apel pentru greșita aplicare a legii, în sensul că nu se impunea restituirea în natură a terenului, întrucât în cauză ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, pentru situația în care pe terenul expropriat ar fi amenajări de utilitate publică. Premisa de la care pornește recurentul este eronată întrucât terenul în discuție nu a fost preluat printr-un decret de expropriere, ci fără titlu. De asemenea, recurentul nu a fost în măsură să producă dovezi, la cererea instanței de apel, din care să rezulte că terenul ar fi afectat de utilități, rețele stradale sau alte utilități subterane sau supraterane, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Ca atare se va constata că în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale invocate prin motivele de recurs, nefiind întrunit motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În consecință, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă recursul pârâtului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești împotriva Deciziei nr. 232/A din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2009 .