ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1267/2010

Asupra

recursului de față

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 5/F din 14

ianuarie 2010 a Curții de

Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

fost respinsă, ca

tardivă, plângerea formulată de petiționarul C.I. împotriva ordonanței din 6

iulie 2009 dată în dosarul nr. 44/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Pitești, fiind m

enținută rezoluția

atacată.

S-au

reținut, în esență, următoarele:

La data

de 27 octombrie 2009, petiționarul a formulat plângerea împotriva ordonanței

din 6 iulie 2009 dată în dosarul nr. 44/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești, prin

care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații: S.S.

, S.C., P.V.,

magistrați la Tribunalul

Vâlcea, A.N.,

procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vâlcea, I.D., C.E., S.L.,

magistrați la Judecătoria Drăgășani, C.A., S.M.C., C.D., D.M., procurori la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, D.V., B.M., subcomisari la Poliția

municipiului Drăgășani, C.C., inspector în cadrul I.P.J. Vâlcea, C.D., B.G.,

agenți în cadrul Poliției municipiului Drăgășani și s-a dispus disjungerea și

declinarea competenței soluționării cauzei în ceea ce îl privește pe intimatul C.A.,

procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Pentru

a o respinge ca tardivă, instanța a reținut că din dosarul cauzei rezultă că

petiționarul a formulat plângere împotriva ordonanței sus-menționate cu

depășirea termenului de 20 de zile prevăzut de textul art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen., întrucât plângerea sa a fost înregistrată la instanță la

data de 27 octombrie 2009, deși rezoluția nr. 673/ll/2/2009 din 10 septembrie

2009 a procurorului general prin care s-a soluționat plângerea împotriva

soluției de neîncepere a urmăririi penale, a fost comunicată de către procuror

la data de 1 octombrie 2009.

Împotriva

sentinței primei instanțe, a declarat recurs petiționarul, solicitând admiterea

recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, susținând

că, deși a trimis la 14 ianuarie 2010 două faxuri de strigare a cauzei după ora

10,00, instanța a soluționat cauza în lipsa sa și, deși a solicitat reluarea

judecății în acea zi, cauza nu s-a reluat. A mai arătat că plângerea a fost

greșit respinsă ca tardiv formulată, fiind înregistrată la 27 octombrie 2009,

deși a expediat-o prin poștă, în ultima zi de recurs, dovadă fiind copia

recipisei, din data de 22 octombrie 2009, pe care a depus-o la dosar.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de

fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca tardivă.

Prima

critică formulată de petiționar, în sensul că, deși a trimis la data de 14

ianuarie 2010 două faxuri de strigare a cauzei după ora 10,00, instanța a

soluționat cauza în lipsa sa și, deși a solicitat reluarea judecății în acea

zi, cauza nu s-a reluat, nu este întemeiată.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (4) C. proc. pen., persoana față de

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală

sau încetarea urmăririi penale, precum și persoana care a făcut plângerea se

citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică

soluționarea cauzei.

Din examinarea actelor dosarului și a încheierilor

de ședință,

se constată că,

de la momentul investirii cu plângerea petiționarului,

prima

instanță a acordat trei termene, la cererile de amânare motivate de

imposibilitatea de prezentare a petiționarului, iar, la ultimul termen, așa cum

rezultă din practicaua sentinței atacate, instanța, luând act de cele două

cereri scrise ale petiționarului, de

strigare

a cauzei după ora 10,30-11,00 și, respectiv, 11,30-12,00, a constatat că ora

este înaintată, 12,30 și a apreciat cauza în stare de

judecată, întrucât

procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Așa

fiind, se constată că prima instanță a respectat toate dispozițiile procesuale,

acordând petiționarului posibilitatea efectivă de pregătire a unei apărări

complete și eficiente, astfel cum este consacrat dreptul la apărare de

dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A doua

critică a petiționarului, constând în greșita respingere a plângerii sale, ca

tardivă, sens în care a prezentat instanței și reprezentantului Ministerului

Public copia unei recipise poștale, doveditoare a faptului că a trimis

plângerea în termenul legal, la data de 22 octombrie 2009, nu este întemeiată.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., judecătorul,

soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi

prezentate.

Trebuie făcută precizarea că, urmare recursului

declarat de

petiționar împotriva sentinței primei instanțe

și a limitelor investirii prin acest recurs, Înalta Curte poate exercita

controlul de legalitate

și temeinicie

asupra sentinței atacate, numai strict limitat la aspectul

dacă

plângerea petiționarului a fost respinsă, în mod corect, ca tardiv formulată.

Analizând

temeinicia și legalitatea hotărârii sub acest aspect, se constată că instanța

de fond a soluționat plângerea petiționarului, în mod corect, pe baza actelor

dosarului, din care rezultă că plângerea petiționarului poartă viza

registraturii Curții de Apel Pitești, cu data de 27 octombrie 2009, în raport

cu care calea de atac a fost tardiv exercitată.

Î

nscrisul

nou prezentat de petiționar instanței, constând în copia unei recipise poștale,

datată la 22 octombrie 2009 (fila 23, dosar instanța de recurs), face dovada

unei corespondențe cu instanța, Curtea de Apel Pitești, însă nu și a depunerii

în termen a plângerii din prezenta cauză, întrucât la dosarul cauzei nu există

decât plângerea nedatată a petiționarului.

Astfel,

potrivit textului art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după

respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face

plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența

să judece cauza în primă instanță.

Din

actele dosarului, rezultă că soluția procurorului șef de secție, prin care a

fost respinsă plângerea petiționarului împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale, a fost comunicată petiționarului la data de 1 octombrie 2009

(fila 2, dosarul nr. 673/ll/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești), iar petiționarul a introdus plângere la Curtea de Apel Pitești la

data de 27 octombrie 2009 (viza registraturii), peste termenul de 20 zile

prevăzut de textul de lege sus-menționat.

Procedând

în acest mod, petiționarul nu a respectat reglementările stricte prevăzute de

art. 278

1

C. proc. pen., formulând plângere la instanța de judecată

peste termenul de 20 de zile prevăzut de lege.

Pentru

aceste considerente, se constată că sentința instanței de fond este temeinică

și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I.,

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul petiționar C.I. împotriva sentinței penale nr. 5/F din

14

ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 1 aprilie 2010.