ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1267/2010

Asupra recursului de față Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 5/F din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petiționarul C.I. împotriva ordonanței din 6 iulie 2009 dată în dosarul nr. 44/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, fiind m enținută rezoluția atacată. S-au reținut, în esență, următoarele: La data de 27 octombrie 2009, petiționarul a formulat plângerea împotriva ordonanței din 6 iulie 2009 dată în dosarul nr. 44/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații: S.S.

, S.C., P.V., magistrați la Tribunalul Vâlcea, A.N., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, I.D., C.E., S.L., magistrați la Judecătoria Drăgășani, C.A., S.M.C., C.D., D.M., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, D.V., B.M., subcomisari la Poliția municipiului Drăgășani, C.C., inspector în cadrul I.P.J. Vâlcea, C.D., B.G., agenți în cadrul Poliției municipiului Drăgășani și s-a dispus disjungerea și declinarea competenței soluționării cauzei în ceea ce îl privește pe intimatul C.A., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Pentru a o respinge ca tardivă, instanța a reținut că din dosarul cauzei rezultă că petiționarul a formulat plângere împotriva ordonanței sus-menționate cu depășirea termenului de 20 de zile prevăzut de textul art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., întrucât plângerea sa a fost înregistrată la instanță la data de 27 octombrie 2009, deși rezoluția nr. 673/ll/2/2009 din 10 septembrie 2009 a procurorului general prin care s-a soluționat plângerea împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, a fost comunicată de către procuror la data de 1 octombrie 2009. Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat recurs petiționarul, solicitând admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, susținând că, deși a trimis la 14 ianuarie 2010 două faxuri de strigare a cauzei după ora 10,00, instanța a soluționat cauza în lipsa sa și, deși a solicitat reluarea judecății în acea zi, cauza nu s-a reluat. A mai arătat că plângerea a fost greșit respinsă ca tardiv formulată, fiind înregistrată la 27 octombrie 2009, deși a expediat-o prin poștă, în ultima zi de recurs, dovadă fiind copia recipisei, din data de 22 octombrie 2009, pe care a depus-o la dosar.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca tardivă. Prima critică formulată de petiționar, în sensul că, deși a trimis la data de 14 ianuarie 2010 două faxuri de strigare a cauzei după ora 10,00, instanța a soluționat cauza în lipsa sa și, deși a solicitat reluarea judecății în acea zi, cauza nu s-a reluat, nu este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (4) C. proc. pen., persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluționarea cauzei.

Din examinarea actelor dosarului și a încheierilor de ședință, se constată că, de la momentul investirii cu plângerea petiționarului, prima instanță a acordat trei termene, la cererile de amânare motivate de imposibilitatea de prezentare a petiționarului, iar, la ultimul termen, așa cum rezultă din practicaua sentinței atacate, instanța, luând act de cele două cereri scrise ale petiționarului, de strigare a cauzei după ora 10,30-11,00 și, respectiv, 11,30-12,00, a constatat că ora este înaintată, 12,30 și a apreciat cauza în stare de judecată, întrucât procedura de citare a fost legal îndeplinită. Așa fiind, se constată că prima instanță a respectat toate dispozițiile procesuale, acordând petiționarului posibilitatea efectivă de pregătire a unei apărări complete și eficiente, astfel cum este consacrat dreptul la apărare de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A doua critică a petiționarului, constând în greșita respingere a plângerii sale, ca tardivă, sens în care a prezentat instanței și reprezentantului Ministerului Public copia unei recipise poștale, doveditoare a faptului că a trimis plângerea în termenul legal, la data de 22 octombrie 2009, nu este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Trebuie făcută precizarea că, urmare recursului declarat de petiționar împotriva sentinței primei instanțe și a limitelor investirii prin acest recurs, Înalta Curte poate exercita controlul de legalitate și temeinicie asupra sentinței atacate, numai strict limitat la aspectul dacă plângerea petiționarului a fost respinsă, în mod corect, ca tardiv formulată.

Analizând temeinicia și legalitatea hotărârii sub acest aspect, se constată că instanța de fond a soluționat plângerea petiționarului, în mod corect, pe baza actelor dosarului, din care rezultă că plângerea petiționarului poartă viza registraturii Curții de Apel Pitești, cu data de 27 octombrie 2009, în raport cu care calea de atac a fost tardiv exercitată. Î nscrisul nou prezentat de petiționar instanței, constând în copia unei recipise poștale, datată la 22 octombrie 2009 (fila 23, dosar instanța de recurs), face dovada unei corespondențe cu instanța, Curtea de Apel Pitești, însă nu și a depunerii în termen a plângerii din prezenta cauză, întrucât la dosarul cauzei nu există decât plângerea nedatată a petiționarului.

Astfel, potrivit textului art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Din actele dosarului, rezultă că soluția procurorului șef de secție, prin care a fost respinsă plângerea petiționarului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, a fost comunicată petiționarului la data de 1 octombrie 2009 (fila 2, dosarul nr. 673/ll/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești), iar petiționarul a introdus plângere la Curtea de Apel Pitești la data de 27 octombrie 2009 (viza registraturii), peste termenul de 20 zile prevăzut de textul de lege sus-menționat.

Procedând în acest mod, petiționarul nu a respectat reglementările stricte prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., formulând plângere la instanța de judecată peste termenul de 20 de zile prevăzut de lege. Pentru aceste considerente, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar C.I. împotriva sentinței penale nr. 5/F din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2010.