ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.03.2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1237/2012

HOTĂRÂRE
07.03.2012
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1237/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanții C.F., C.L.,

C.L.L., C.L.J., C.L.M., C.M., C.S. și C.S. jr. prin acțiunea formulată la data

de 16 iulie 2007 au chemat în judecată intimații CONSILIUL JUDEȚEAN DOLJ - CRAIOVA,

- DIRECTOR ȘCOALA nr. 12 DECEBAL-CRAIOVA și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN DOLJ

- ȘCOALA CU CLASELE V-VIII nr. 12 DECEBAL- CRAIOVA, solicitând instanței ca

prin hotărârea ce o va pronunța să oblige intimații să-i înscrie la

învățământul de zi sau seral, pe cei 7 reclamanți minori, la ȘCOALA CU CLASELE

V-VIII nr. 12 DECEBAL- CRAIOVA, pe calea ordonanței președințiale.

Prin sentința civilă

nr. 6892 din 19 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 16487/215/2007,

a fost respinsă cererea formulată de reclamanții C.F., C.L., C.L.L., C.L.J., C.L.M.,

C.M., C.S. și C.S. jr. în contradictoriu cu intimații CONSILIUL JUDEȚEAN

E.L. - DIRECTOR ȘCOALA NR. 12 DECEBAL-CRAIOVA și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN

DOLJ - ȘCOALA CU CLASELE V-VIII nr. 12 DECEBAL- CRAIOVA.

Tribunalul Dolj prin

decizia civilă nr. 1378 din 8 septembrie 2010, a respins ca nefondat recursul

declarat de aceeași reclamanți împotriva sentinței civile nr. 6892 din 19

aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Craiova.

Curtea de Apel

Craiova, secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia nr. 1267 din 18 noiembrie 2010 a respins ca inadmisibil recursul

declarat de reclamanții C.F., C.L., C.L.L., C.L.J., C.L.M., C.M., C.S. și C.S. jr.

împotriva deciziei civile nr. 1378 din 8 septembrie 2010, pronunțată de

Tribunalul Dolj în dosarul nr. 16487/215/2007, în contradictoriu cu intimații

și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN DOLJ - ȘCOALA CU CLASELE V-VIII nr. 12

DECEBAL- CRAIOVA, având ca obiect ordonanță președințială.

Împotriva deciziei

nr. 1267 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs aceiași reclamanți,

recurs ce face obiectul dosarului nr. 16487/215/2007 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I-a civilă.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I-a civilă, prin încheierea de ședință de la data

de 25 octombrie 2011, a suspendat judecata recursului declarat de reclamanți

împotriva deciziei nr. 1267 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 242 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ., iar prin încheierea de ședință din 6 decembrie 2011 a

respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamanți și a

menținut măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea din 25 octombrie 2011.

Prin cererea

înregistrată la data de 12 decembrie 2011, reclamanții C.F., C.L., C.L.L., C.L.J.,

C.L.M., C.M., C.S. și C.S. jr. au declarat recurs împotriva încheierii din 6

decembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I-a

civilă, în dosar nr. 16487/215/2007.

Recursul

este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arata în continuare:

Prin recursul

declarat este vizată provocarea controlului judiciar asupra încheierii

menționate, în considerarea caracterului autonom al acesteia.

Însă, caracterul

autonom al încheierii este exclus, în raport de dispozițiile art. 255 alin. (2)

Potrivit art. 299 C.

proc. civ., raportat la art. 282 alin. (2) din același cod, încheierile pot fi

atacate cu recurs numai odată cu fondul.

Excepția de la regula

generală statuată de textul legal menționat este dată de dispozițiile art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., cu referire la încheierile prin care s-a suspendat

cursul judecății, text de lege care însă, la rândul său, exclude în mod expres

încheierile pronunțate în recurs, cum este situația în cauză.

În conformitate cu

prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai

hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile date de

lege.

Potrivit

dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot

exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor

prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi

supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și

cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare,

admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea

cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Recunoașterea exercitării

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorității și din

acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale

privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în

limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător

principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Drept urmare,

neobservarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârilor judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

Încheierea ce

formează obiectul cauzei nu este însă susceptibilă a fi atacată cu recurs,

întrucât dispozițiile art. 244

1

alin. (1) teza finală din C. proc.

civ., prevăd că încheierile prin care o instanță de recurs, cum este în speță

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I-a civilă, se pronunță asupra

suspendării judecării recursului, nu pot fi atacate cu recurs.

Prin urmare, față de

aceste dispoziții, recursul declarat apare ca fiind inadmisibil, hotărârea

atacată nefăcând parte din categoria hotărârilor supuse controlului judiciar pe

această cale.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca

inadmisibil.

Respinge

recursul declarat de reclamanții C.F., C.L., C.L.L., C.L.J., C.L.M., C.M., C.S.

și C.S. JUNIOR împotriva încheierii din 6 decembrie 2011, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I-a civilă, în dosarul nr. 16487/215/2007,

ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 martie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-05-07
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1800/2008
cu aprobarea anuală a inspectoratului școlar”. În speță, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că actul Ministerul Educației și Cercetării nr. BB/2005 este contestat de reclamantă împreună cu celelalte răspunsuri formulate de cătr
ÎCCJ 2004-10-05
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7357/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și litigii de muncă, ulterior soluționată în primă instanță de Curtea de
ÎCCJ 2004-10-05
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7359/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată inițial la Tribunalul Dolj, ulterior soluționată în primă instanță, de Curtea de Apel Craiova, reclamantul G.A. a
ÎCCJ 2010-02-05
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 604/2010
arătând, pe de o parte, că hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării are, potrivit art. 20 din O.G. nr. 137/2000, natura juridică a unui act administrativ-jurisdicțional și, pe de altă parte, că în obiectul de reglement
ÎCCJ
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6162/2011
ța de recurs constată că cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă este inadmisibilă și trebuia respinsă în întregime la instanța de fond. 2. Cu privire la motivul de recurs formulat de reclamantă în sensul că instanța de f
Sursă