ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2074/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 34/F din 18 martie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată plângerea formulată de M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. a județului Vâlcea, cu sediul în Rm. Vâlcea, împotriva rezoluției nr. 847/II/2/2009 din 28 decembrie 2009 și a ordonanței nr. 122/P/2009 din 08 octombrie 2009, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 26 ianuarie 2009, s-a înregistrat pe rolul Politiei Municipiului Drăgășani, plângerea penală formulată de D.G.F.P.

împotriva făptuitorilor M.l., R.E.C., U.S.L. și P.C.A., prin care s-a solicitat tragerea lor la răspundere penală pentru săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005, art. 43 din Legea nr. 82/1991 și art. 292 C. pen., deoarece aceștia au derulat tranzacții în numele SC M.C. SRL al căreia administrator legal este M.l., cu societatea A.O.S., fără a le înregistra în contabilitate, ascunzând bunurile achiziționate și sursa impozabilă și făcând declarații false în fața diverselor instituții. Prin rezoluția nr. 121/P/2009 din 18 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, s-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, față de calitatea de avocat în cadrul Baroului Olt a făptuitorului R.E.C.

La data de 25 martie 2009, s-a înaintat dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, procurorul audiind pe acesta, pe N.O.G., P.C.A., M.l. și solicitând organelor fiscale copii ale înscrisurilor originale întocmite de către firma vânzătoare de autoturisme și traducerile corespunzătoare, precum și alte înscrisuri privind activitatea societății SC M.C. SRL și a făptuitorului M.l. Pe de altă parte, la data de 13 mai 2009, s-a înregistrat la D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea petentului M.l. împotriva avocatului R.E.C., în care a arătat că acesta este persoana care, în fapt, s-a ocupat de înființarea societății SC M.C.

SRL, de desfășurarea activităților comerciale constând în achiziționarea de autoturisme din Germania, 3 dintre ele fiind chiar în posesia avocatului, și apoi, de desființarea acestei firme, astfel încât administratorul legal ar fi nevinovat față de infracțiunile de evaziune fiscală, el fiind plecat la muncă în Italia. Prin rezoluția nr. 252/2009 din 8 iulie 2009, s-a conexat dosarul menționat la Dosarul nr. 122/P/2009, format la plângerea D.G.F.P. Vâlcea. Prin ordonanța nr. 122/P/2009 din 8 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul R.E.C., pentru toate infracțiunile menționate în plângere, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni sub aspectul laturii obiective și subiective, disjungându-se cauza și declinându-se competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, față de ceilalți făptuitori.

Procurorul a arătat că nu s-a făcut dovada că avocatul R.E.C. ar fi cumpărat personal autoturisme de la firma din Germania, ci că acesta a cumpărat un autoturism pe care l-a avut în folosință de la N.O.G., întocmindu-se act de vânzare-cumpărare la una dintre societățile specializate în intermedierea de vânzări de autoturisme. Soluția procurorului fiind considerată corectă. Atât N.O.G., cât și P.C.A., fiind audiați de către procuror, au arătat că M.l. i-a rugat să îl ajute să achiziționeze autoturisme, deoarece el avea datorii la fisc și nu putea figura în acte, iar U.S.L., care a fost audiat ulterior disjungerii cauzei, de către lucrătorii de la Politia Municipiului Drăgășani, a declarat același lucru.

De altfel, această persoană avea și procură specială prin care era mandatat de către M.l. să cumpere și să conducă în numele societății sale autoturisme (fila 35 dosar urmărire penală), astfel că aceste înscrisuri, coroborate cu actele de vânzare-cumpărare a autoturismelor întocmite cu societatea din Germania și, ulterior, de vânzare a lor în țară, precum și cu declarațiile menționate care îl indicau pe M.l. ca fiind persoana care s-a ocupat efectiv de aceste tranzacții, curtea a apreciat că nu există nici un indiciu în sensul săvârșirii infracțiunilor menționate de către intimatul R.E.C.

Faptul că acesta, în baza unei procuri notariale, s-a ocupat de înființarea societății, intră în atribuțiile specifice profesiei de avocat, iar intimatul a depus la dosar cererea de radiere formulată de către M.l., situație în care susținerile acestuia privind implicarea avocatului în radierea societății s-au dovedit neadevărate, ca de altfel și alte susțineri ale aceleiași persoane, care a arătat ca se afla la muncă în Italia, deși pe numele acestuia s-au emis mandate europene de arestare de către autoritățile acestei țări, pentru săvârșirea unor infracțiuni. În consecință, considerând că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată în prezenta cauză și că nu există indicii privind săvârșirea vreunei infracțiuni dintre cele reclamate de către D.G.F.P.

Vâlcea, curtea a respins ca nefondată plângerea. Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petiționara M.F.P. - prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. a Județului Vâlcea. La termenul de astăzi 26 mai 2010, deși legal citată, petiționara M.F.P. - prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. a Județului Vâlcea, nu s-a prezentat la instanță pentru a-și susține recursul însă a depus la dosarul cauzei motivele de recurs. Prin motivele de recurs depuse în scris, a solicitat în esență desființarea sentinței recurate și implicit a Ordonanței dispusă de procuror cu consecința trimiterii dosarului în vederea începerii urmăririi penale fata de numitului R.E.C. pentru faptele sesizate, iar in subsidiar, în condițiile în care se va considera că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005, să se trimită cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Pitești.

Intimatul fiind reprezentat de apărător ales, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, solicitând în esență respingerea recursului petiționarei ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică. Examinând recursul declarat de petiționară sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Astfel, instanța de fond în mod corect, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că soluția procurorului dată prin ordonanța nr. 122/P/2009 din 08 octombrie 2009,a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, este legală și temeinică, și a menținut ordonanța atacată.

Înalta Curte, constată că, pe baza probelor legal administrate în faza actelor premergătoare, parchetul a arătat că nu s-a făcut dovada că avocatul R.E.C. ar fi cumpărat personal autoturisme de la firma din Germania, ci că acesta a cumpărat un autoturism pe care l-a avut în folosință de la N.O.G., întocmindu-se act de vânzare-cumpărare la una dintre societățile specializate în intermedierea de vânzări de autoturisme.

Faptul că acesta, în baza unei procuri notariale, s-a ocupat de înființarea societății, acest aspect intra în atribuțiile specifice profesiei de avocat, iar intimatul a depus la dosar cererea de radiere formulată de către M.l., situație în care susținerile acestuia privind implicarea avocatului în radierea societății s-au dovedit neadevărate, ca de altfel și alte susțineri ale aceleiași persoane, care a arătat ca se afla la muncă în Italia, deși pe numele acestuia s-au emis mandate europene de arestare de către autoritățile acestei țări, pentru săvârșirea unor infracțiuni. În consecință, s-a apreciat că nu există indicii privind săvârșirea vreunei infracțiuni dintre cele reclamate de către M.F.P.

- prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. a județului Vâlcea. Materialul probator administrat de procuror fiind concludent, verificându-se toate aspectele, astfel că nu s-a putut stabili că R.E. a achiziționat un autoturism s-au că a ascuns sursa impozabilă, iar din actele premergătoare nu s-a putut stabili că intimatul R.E.C., nu a spus adevărul. De altfel, criticile recurentei petiționare, reiau în esență aspectele invocate în plângerea penală inițială și au făcut obiectul analizei primei instanțe, după cum s-a și demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanțe. Așadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurenta petiționară la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.F.P. - prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. a Județului Vâlcea, împotriva sentinței penale nr. 34/F din 18 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2010.