ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2074/2010

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34/F din

18 martie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a

respins, ca nefondată plângerea formulată de M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. a

județului Vâlcea, cu sediul în Rm. Vâlcea, împotriva rezoluției nr. 847/II/2/2009

din 28 decembrie 2009 și a ordonanței nr. 122/P/2009 din 08 octombrie 2009, ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 26

ianuarie 2009, s-a înregistrat pe rolul Politiei Municipiului Drăgășani,

plângerea penală formulată de D.G.F.P. împotriva făptuitorilor M.l., R.E.C., U.S.L.

și P.C.A., prin care s-a solicitat tragerea lor la răspundere penală pentru

săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea

nr. 241/2005, art. 43 din Legea nr. 82/1991 și art. 292 C. pen., deoarece

aceștia au derulat tranzacții în numele SC M.C. SRL al căreia administrator

legal este M.l., cu societatea A.O.S., fără a le înregistra în contabilitate,

ascunzând bunurile achiziționate și sursa impozabilă și făcând declarații false

în fața diverselor instituții.

Prin

rezoluția nr. 121/P/2009 din 18 martie 2009 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Drăgășani, s-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Pitești, față de calitatea de avocat în cadrul Baroului

Olt a făptuitorului R.E.C.

La data de 25

martie 2009, s-a înaintat dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, procurorul audiind pe acesta, pe N.O.G., P.C.A., M.l. și solicitând

organelor fiscale copii ale înscrisurilor originale întocmite de către firma

vânzătoare de autoturisme și traducerile corespunzătoare, precum și alte înscrisuri

privind activitatea societății SC M.C. SRL și a făptuitorului M.l.

Pe de altă

parte, la data de 13 mai 2009, s-a înregistrat la D.N.A. din cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea petentului M.l. împotriva

avocatului R.E.C., în care a arătat că acesta este persoana care, în fapt, s-a

ocupat de înființarea societății SC M.C. SRL, de desfășurarea activităților

comerciale constând în achiziționarea de autoturisme din Germania, 3 dintre ele

fiind chiar în posesia avocatului, și apoi, de desființarea acestei firme,

astfel încât administratorul legal ar fi nevinovat față de infracțiunile de

evaziune fiscală, el fiind plecat la muncă în Italia.

Prin

rezoluția nr. 252/2009 din 8 iulie 2009, s-a conexat dosarul menționat la

Dosarul nr. 122/P/2009, format la plângerea D.G.F.P. Vâlcea.

Prin

ordonanța nr. 122/P/2009 din 8 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Pitești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul R.E.C.,

pentru toate infracțiunile menționate în plângere, apreciindu-se că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni sub aspectul laturii

obiective și subiective, disjungându-se cauza și declinându-se competența în

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, față de ceilalți

făptuitori.

Procurorul a

arătat că nu s-a făcut dovada că avocatul R.E.C. ar fi cumpărat personal

autoturisme de la firma din Germania, ci că acesta a cumpărat un autoturism pe

care l-a avut în folosință de la N.O.G., întocmindu-se act de vânzare-cumpărare

la una dintre societățile specializate în intermedierea de vânzări de

autoturisme. Soluția procurorului fiind considerată corectă.

Atât N.O.G.,

cât și P.C.A., fiind audiați de către procuror, au arătat că M.l. i-a rugat să

îl ajute să achiziționeze autoturisme, deoarece el avea datorii la fisc și nu

putea figura în acte, iar U.S.L., care a fost audiat ulterior disjungerii

cauzei, de către lucrătorii de la Politia Municipiului Drăgășani, a declarat

același lucru.

De altfel,

această persoană avea și procură specială prin care era mandatat de către M.l. să

cumpere și să conducă în numele societății sale autoturisme (fila 35 dosar

urmărire penală), astfel că aceste înscrisuri, coroborate cu actele de

vânzare-cumpărare a autoturismelor întocmite cu societatea din Germania și,

ulterior, de vânzare a lor în țară, precum și cu declarațiile menționate care

îl indicau pe M.l. ca fiind persoana care s-a ocupat efectiv de aceste

tranzacții, curtea a apreciat că nu există nici un indiciu în sensul săvârșirii

infracțiunilor menționate de către intimatul R.E.C.

Faptul că

acesta, în baza unei procuri notariale, s-a ocupat de înființarea societății,

intră în atribuțiile specifice profesiei de avocat, iar intimatul a depus la

dosar cererea de radiere formulată de către M.l., situație în care susținerile

acestuia privind implicarea avocatului în radierea societății s-au dovedit

neadevărate, ca de altfel și alte susțineri ale aceleiași persoane, care a arătat

ca se afla la muncă în Italia, deși pe numele acestuia s-au emis mandate

europene de arestare de către autoritățile acestei țări, pentru săvârșirea unor

infracțiuni.

În

consecință, considerând că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată în

prezenta cauză și că nu există indicii privind săvârșirea vreunei infracțiuni

dintre cele reclamate de către D.G.F.P. Vâlcea, curtea a respins ca nefondată

plângerea.

Împotriva

acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petiționara M.F.P. - prin A.N.A.F.

- prin D.G.F.P. a Județului Vâlcea.

La termenul

de astăzi 26 mai 2010, deși legal citată, petiționara M.F.P. - prin A.N.A.F. -

prin D.G.F.P. a Județului Vâlcea, nu s-a prezentat la instanță pentru a-și

susține recursul însă a depus la dosarul cauzei motivele de recurs.

Prin motivele

de recurs depuse în scris, a solicitat în esență desființarea sentinței

recurate și implicit a Ordonanței dispusă de procuror cu consecința trimiterii

dosarului în vederea începerii urmăririi penale fata de numitului R.E.C. pentru

faptele sesizate, iar in subsidiar, în condițiile în care se va considera că

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin.

(1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005, să se trimită cauza spre competentă

soluționare Curții de Apel Pitești.

Intimatul

fiind reprezentat de apărător ales, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise,

solicitând în esență respingerea recursului petiționarei ca nefondat și

menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.

Examinând

recursul declarat de petiționară sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat,

pentru considerentele ce vor urma.

Astfel,

instanța de fond în mod corect, în baza materialului probator aflat la dosarul

cauzei, a constatat că soluția procurorului dată prin ordonanța nr. 122/P/2009

din 08 octombrie 2009,a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, este

legală și temeinică, și a menținut ordonanța atacată.

Înalta Curte,

constată că, pe baza probelor legal administrate în faza actelor premergătoare,

parchetul a arătat că nu s-a făcut dovada că avocatul R.E.C. ar fi cumpărat

personal autoturisme de la firma din Germania, ci că acesta a cumpărat un

autoturism pe care l-a avut în folosință de la N.O.G., întocmindu-se act de

vânzare-cumpărare la una dintre societățile specializate în intermedierea de

vânzări de autoturisme.

Faptul că

acesta, în baza unei procuri notariale, s-a ocupat de înființarea societății,

acest aspect intra în atribuțiile specifice profesiei de avocat, iar intimatul

a depus la dosar cererea de radiere formulată de către M.l., situație în care

susținerile acestuia privind implicarea avocatului în radierea societății s-au

dovedit neadevărate, ca de altfel și alte susțineri ale aceleiași persoane,

care a arătat ca se afla la muncă în Italia, deși pe numele acestuia s-au emis

mandate europene de arestare de către autoritățile acestei țări, pentru

săvârșirea unor infracțiuni.

În

consecință, s-a apreciat că nu există indicii privind săvârșirea vreunei

infracțiuni dintre cele reclamate de către M.F.P. - prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P.

a județului Vâlcea.

Materialul

probator administrat de procuror fiind concludent, verificându-se toate

aspectele, astfel că nu s-a putut stabili că R.E. a achiziționat un autoturism

s-au că a ascuns sursa impozabilă, iar din actele premergătoare nu s-a putut

stabili că intimatul R.E.C., nu a spus adevărul.

De altfel,

criticile recurentei petiționare, reiau în esență aspectele invocate în

plângerea penală inițială și au făcut obiectul analizei primei instanțe, după

cum s-a și demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu

s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a

primei instanțe.

Așadar,

pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este

legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge

recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga

recurenta petiționară la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara M.F.P. - prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P.

a Județului Vâlcea, împotriva sentinței penale nr. 34/F din 18 martie 2010 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 mai 2010.