ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 405/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6111 din 7 mai 2008 a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC S.N.T.G.N.T. SA Mediaș în contradictoriu cu SC R. SA București, în sensul că a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 99.225,71 lei cheltuieli de judecată efectuate în dosarele nr. 10478/2003, 26695/2004 ale Tribunalului București, secția a VI-a comercială. A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei și suma de 3.236,71 lei cheltuieli de judecată. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut, în principal că în raport de prevederile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., apar întemeiate pretențiile reclamantei constând în cheltuieli de judecată achitate în temeiul contractului de asistență juridică și actului adițional încheiat la data de 11 octombrie 2005, în sumă de 99.225,71 lei. Argumentul pârâtei în sensul că în contractul de asistență juridică se stabilește onorariul pentru două dosare și astfel nu se oferă instanței posibilitatea să exercite controlul judiciar având în vedere criteriile stabilite în art. 274 alin. (3) C. proc. civ. este nefondat, întrucât prin prezenta cerere s-au solicitat onorariile din ambele dosare, iar nu din unul singur și astfel instanța are posibilitatea să cenzureze onorariile de avocat. Și apărările pârâtei în sensul că actul adițional din 11 octombrie 2005 la contractul de asistență juridică din 17 septembrie 2004 este nul absolut pentru lipsa cauzei, cauză ilicită și imorală sunt nefondate.

În ceea ce privește faptul că au fost încălcate prevederile art. 133 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat din 25 septembrie 2004, prevederile acestui Statut nu sunt aplicabile în speță, întrucât acesta a intrat în vigoare la data de 13 ianuarie 2005, respectiv după data încheierii contractului de asistență juridică. Pârâta apreciază că cauza imorală a actului rezultă din caracterul nejustificat al onorariului de succes imens, raportat la serviciile juridice prestate și evaluate de părți la suma de 3.500 euro pentru întreg ciclul procesual în cele două dosare, faptul stabilirii sale ulterior soluționării dosarului nr. 10478/2003 și din intenția părților ca suma să fie recuperată de la SC R. SA.

Aceste argumente nu pot fi considerate drept cauză imorală a actului adițional din data de 11 octombrie 2005. Cuantumul onorariului de succes, onorariu care nu era interzis de statutul în vigoare la data încheierii contractului de asistență juridică și era reglementat prin Statutul ulterior, se negociază prin acordul părților contractante și nu este supus cenzurii terților. În cazul onorariului de avocat nepotrivit de mare sancțiunea nu este nulitatea actului prin care acesta este stabilit, singura sancțiune este reglementată de art. 274 alin. (3) C. proc. civ. și constă în dreptul suveran al instanței de judecată de a micșora onorariul, dacă este nepotrivit de mare în raport de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.

Împrejurarea că onorariul de succes a fost stabilit ulterior soluționării dosarului nr. 10478/2003 nu este o cauză imorală, câtă vreme actul adițional s-a încheiat înainte de rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate în respectivul dosar. Nu constituie o cauză imorală nici faptul că la art. 3 din actul adițional părțile au precizat ca suma să fie recuperată de la SC R. SA, întrucât în cazul pierderii procesului, potrivit legii (art. 274 C. proc. civ.) SC R. SA era obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 87.125,85 lei, reprezentând contravaloarea actului adițional din 20 octombrie 2006 la contractul de asistență juridică din 17 septembrie 2004, este nefondată, întrucât aceste cheltuieli sunt efectuate în afara procesului, respectivul act adițional fiind încheiat după rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate în dosarul nr. 8779/2004 – 21 august 2006. Nici micșorarea onorariului de avocat nu este fondată, deoarece este stabilit în raport de munca îndeplinită de avocat și mai cu seamă de valoarea pricinii. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 97 din 26 februarie 2009 a respins apelul declarat de SC S.N.T.G.N.T.

SA Mediaș împotriva sentinței comerciale nr. 6111 din 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială ca nefondat. De asemenea a admis apelul declarat de pârâta SC R. SA împotriva aceleiași sentințe și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 15.925,71 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în dosarele nr. 10478/2003 și 26695/3/2004 și suma de 335,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în acest litigiu, corespunzător judecării cauzei în primă instanță. În final a fost respinsă cererea apelantei reclamante având ca obiect plata cheltuielilor de judecată în apel, ca nefondată.

Pentru a decide astfel, s-a apreciat că apelul reclamantei SC S.N.T.G.N.T. SA a fost analizat numai cu privire la modalitatea greșită în care prima instanță a hotărât caracterul nefondat al plății onorariului de succes menționat în actul adițional la contractul de asistență juridică din 17 septembrie 2004 încheiat la 20 octombrie 2006, pentru suma de 87.125,85 lei. Astfel, încheierea actului adițional din 20 octombrie 2006 se situează, în mod neechivoc, după finalizarea proceselor, instanța în mod corect considerând acest onorariu suplimentar nu a fost plătit în timpul și în legătură cu procesul părților. Această plată apare ca o bonificație, o recompensă pe care SC S.N.T.G.N.T. SA a plătit-o avocatului său, indiferent care este modalitatea expresiei sale contractuale și nu poate fi impusă celeilalte părți cu care raportul litigios era deja finalizat.

Apelul pârâtei SC R. SA a fost admis, fiind găsită ca fondată excepția de nulitate invocată de pârâtă privitor la actul adițional încheiat la 11 octombrie 2005, deoarece reclamanta a angajat o obligație de plată care nu are caracter real și rezonabil, fiind concepută sub cauză ilicită. Cât privește obligațiile născute prin contractul de asistență juridică din 17 septembrie 2004, hotărârea instanței de fond s-a întemeiat pe o apreciere corectă. Împotriva deciziei comerciale nr. 97 din 26 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC S.N.T.G.N.T. SA care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de pârâta SC R. SA ca nefondat și admiterii apelului petentei, cu consecința admiterii pe fond a cererii de chemare în judecată în întregime și obligarea pârâtei la plata sumei de 186.351,56 lei. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că aceste cheltuieli de judecată reprezintă o pierdere efectiv suferită, fiind sume efectiv cheltuite în susținerea procesului ori pentru apărare. Neacordarea onorariului de avocat plătit cu titlu de onorariu de succes pe motiv că este prea mare sau că a fost cuantificat și plătit la un moment ulterior încheierii contractului de asistență juridică nu înseamnă în cele din urmă decât o îngrădire a accesului la justiție, contrară art. 21 din Constituția României.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente. Din verificarea documentației existente la dosarul cauzei, apare cu certitudine că reclamanta SC S.N.T.G.N.T. SA Mediaș a plătit cu titlu de onorariu de avocat către SCPA V.V. suma totală de 186.351,56 ron, după cum urmează: - onorariul fix în valoare de 3500 euro plus T.V.A. achitat în 4 tranșe, prin ordine de plată, în lei la cursul oficial B.N.R. din ziua facturării, - onorariul de succes aferent dosarului nr. 10478/2003 convenit prin actul adițional din 11 octombrie 2005 în sumă de 70.000 lei plus T.V.A.

și - onorariul de succes aferent dosarului nr. 26695/3/2004 (număr în format vechi 8779/2004) convenit prin actul adițional din 20 octombrie 2006 în sumă de 73.215 lei plus T.V.A. Contractul de asistență juridică din 17 septembrie 2004 încheiat între SC S.N.T.G.N.T. SA în calitatea de client și SCPA V.V. atestă că obiectul său îl reprezintă reprezentarea, redactarea acte și asistență juridică în litigiile din dosarul nr. 10478/2003 și dosarul nr. 8779/2004 aflate pe rolul Tribunalului București și onorariul fixat este în cuantum de 3.500 euro plus T.V.A. S-a menționat că pentru acest contract sunt aplicabile prevederile Legii nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat și ale statutului profesiei.

De asemenea, în contract, a fost stipulată de comun acord și clauza că onorariul de succes se va stabili prin act adițional. De remarcat că, în baza contractului de asistență juridică expus anterior, a fost acordată asistență juridică corespunzătoare. Astfel, în dosarul nr. 10478/2003 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost pronunțată sentința comercială nr. 2074 din 6 mai 2005, devenită prin decizia comercială nr. 37 din 27 ianuarie 2006 a Curții de Apel București definitivă iar la 17 iunie 2006 irevocabilă. De asemenea în dosarul nr. 26695/3/2004 (8779/2004) al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost pronunțată sentința comercială nr. 5789 din 28 iunie 2006, devenită definitivă și irevocabilă la data de 28 august 2006. În materia cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., este reglementat că, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Neîndoielnic că reclamanta SC S.N.T.G.N.T. SA a beneficiat, pe tot parcursul proceselor, de asistență juridică calificată, complexă sub aspectul pregătirii apărării, a volumului efectiv de muncă, cauza având un grad sporit de dificultate și valoarea litigiului de natură comercială fiind mare, avocatul depunând toate diligențele în scopul realizării drepturilor deduse judecății. La fel de adevărat este că și onorariul de avocat fixat de comun acord de client și avocat, achitat în patru tranșe prin ordine de plată, respectiv 3.500 euro plus T.V.A., corespunde pe deplin exigențelor exercitării profesiei de avocat.

Actul adițional din data de 20 octombrie 2006 la contractul de asistență juridică din 17 septembrie 2004 pentru un onorariu de succes de 73.215 ron plus T.V.A. a fost încheiat după finalizarea procesului, ca o plată suplimentară și care nu îi poate fi impusă ca obligație în cadrul cheltuielilor de judecată părții care a pierdut procesul. Actul adițional din data de 11 octombrie 2005 la același contract de asistență juridică, pentru un onorariu de succes de 70.000 ron plus T.V.A. corect a fost calificat ca având un caracter de generozitate din partea clientului care l-a plătit. Chiar jurisprudența a evidențiat constant că onorariul de succes nu trebuie considerat în sarcina părții care a pierdut procesul deoarece asemenea cheltuială, nefăcută până la data judecății, nu este imputabilă părții căzută în pretenții, constituind o recompensă suplimentară muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar și voluptoriu al părții promitente.

Amplu documentat și bine argumentat, în motivarea hotărârii date, instanța de apel a evocat și jurisprudența C.E.D.O., prin aceea că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC S.N.T.G.N.T. SA împotriva deciziei comerciale nr. 97 din 26 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.N.T.G.N.T. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 97 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.