ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4804/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC M. SA, a chemat în judecată pe pârâta B.I.R. SpA, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 28.560 dolari S.U.A., reprezentând cheltuieli de judecată suportate în dosarul nr. 1804/2002 al secției comerciale a Curții Supreme de Justiție. Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 12768 din 23 noiembrie 2004, a admis în parte acțiunea, obligând pe pârâtă la plata sumei de 11.900 dolari S.U.A. echivalent în lei la data plății, reprezentând onorariu de avocat în dosarul nr. 1804/2002 al Curții Supreme de Justiție, și a respins acordarea onorariului de avocat conform contractului de asistență juridică.

Instanța de fond a reținut că nu poate fi acordat decât onorariul de apărător conform contractului de asistență juridică, întrucât numai cabinetul de avocatură al acestui contract a prestat activitatea de asistență și redactare. Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 412 din 11 mai 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, considerând că în dosarul nr. 1804/2002 al Curții Supreme de Justiție nu există nici un act care să facă dovada reprezentării reclamantei de două cabinete de avocatură. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanțele au interpretat greșit actul dedus judecății întrucât a făcut dovada contractului de asistență juridică și a plății onorariului de avocat, iar dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., condiționează plata cheltuielilor de judecată, de culpa plății care a căzut în pretenții. Pe de altă parte, recurenta susține că instanțele au făcut o greșită aplicare a legii ajungând la concluzia că un contract de asistență juridică nu a fost executat deși acesta prevedea numai asistența, nu și reprezentarea în instanță. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune. Prevederile art. 274 C. proc. civ., stabilesc că partea care cade în pretențiuni, va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată (alin. (1)), iar judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită.

În raportul litigios dintre părți, valoarea pretențiilor pârâtei, a fost de 233.298 dolari S.U.A., reclamanta încercând apărări în dosarul nr. 1804/2002 al Curții Supreme de Justiție, secția comercială, prin angajarea a două cabinete de avocatură. Ambele contracte de asistență juridică prevedeau că apărarea o vor face cabinetele de avocatură împreună (art. 5 ale contractelor). Deși contractul de asistență din 7 octombrie 2002, prevedea redactarea unui recurs în anulare împotriva deciziei nr. 4844/2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, obiectul contractului îl forma și asistența juridică pentru dosarul nr. 1804/2002, pentru care părțile au stabilit un onorariu și reprezentarea împreună a împuterniciților.

Nu se poate afirma așadar, cu deplin temei, că reclamanta nu a făcut dovada prestării unei activități de asistență juridică din partea uneia din cele două cabinete de avocatură, iar chestiunea micșorării onorariului avocatului nu a format obiectul analizei instanțelor. Așa fiind, constatând că hotărârile judecătorești atacate sunt netemeinice, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va modifica decizia nr. 412 din 11 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, în sensul că va admite apelul declarat împotriva sentinței nr. 12768 din 23 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București pe care o va schimba și va admite acțiunea obligând pe pârâtă la plata sumei de 28.560 dolari S.U.A., reprezentând cheltuieli de judecată avansate în dosarul nr. 1804/2002 al Curții Supreme de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta B.M.I.L.I.M. SA București, împotriva deciziei nr. 412 din 11 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică. Admite și apelul declarat de aceeași reclamantă împotriva sentinței nr. 12768 din 23 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în tot în sensul că admite acțiunea și obligă pe pârâta B.I.R. SpA cu sediul ales în București, la plata sumei de 28.560 dolari S.U.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 octombrie 2005.