ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4804/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC M. SA, a chemat în

judecată pe pârâta B.I.R. SpA, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de

28.560 dolari S.U.A., reprezentând cheltuieli de judecată suportate în dosarul

nr. 1804/2002 al secției comerciale a Curții Supreme de Justiție.

Tribunalul București, prin sentința

comercială nr. 12768 din 23 noiembrie 2004, a admis în parte acțiunea, obligând

pe pârâtă la plata sumei de 11.900 dolari S.U.A. echivalent în lei la data

plății, reprezentând onorariu de avocat în dosarul nr. 1804/2002 al Curții

Supreme de Justiție, și a respins acordarea onorariului de avocat conform

contractului de asistență juridică.

Instanța de fond a reținut că nu

poate fi acordat decât onorariul de apărător conform contractului de asistență

juridică, întrucât numai cabinetul de avocatură al acestui contract a prestat

activitatea de asistență și redactare.

Curtea de Apel București, prin

decizia comercială nr. 412 din 11 mai 2005 a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă, considerând că în dosarul nr. 1804/2002 al Curții

Supreme de Justiție nu există nici un act care să facă dovada reprezentării

reclamantei de două cabinete de avocatură.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanțele au

interpretat greșit actul dedus judecății întrucât a făcut dovada contractului

de asistență juridică și a plății onorariului de avocat, iar dispozițiile art. 274

C. proc. civ., condiționează plata cheltuielilor de judecată, de culpa plății

care a căzut în pretenții.

Pe de altă parte, recurenta susține

că instanțele au făcut o greșită aplicare a legii ajungând la concluzia că un contract

de asistență juridică nu a fost executat deși acesta prevedea numai asistența,

nu și reprezentarea în instanță.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce se vor expune.

Prevederile art. 274 C. proc. civ.,

stabilesc că partea care cade în pretențiuni, va fi obligată la cerere să

plătească cheltuielile de judecată (alin. (1)), iar judecătorii au dreptul să

mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în

tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt

nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca

îndeplinită.

În raportul litigios dintre părți,

valoarea pretențiilor pârâtei, a fost de 233.298 dolari S.U.A., reclamanta

încercând apărări în dosarul nr. 1804/2002 al Curții Supreme de Justiție, secția

comercială, prin angajarea a două cabinete de avocatură.

Ambele contracte de asistență

juridică prevedeau că apărarea o vor face cabinetele de avocatură împreună (art.

5 ale contractelor).

Deși contractul de asistență din 7

octombrie 2002, prevedea redactarea unui recurs în anulare împotriva deciziei

nr. 4844/2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, obiectul contractului

îl forma și asistența juridică pentru dosarul nr. 1804/2002, pentru care

părțile au stabilit un onorariu și reprezentarea împreună a împuterniciților.

Nu se poate afirma așadar, cu deplin

temei, că reclamanta nu a făcut dovada prestării unei activități de asistență

juridică din partea uneia din cele două cabinete de avocatură, iar chestiunea

micșorării onorariului avocatului nu a format obiectul analizei instanțelor.

Așa fiind, constatând că hotărârile judecătorești

atacate sunt netemeinice, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va modifica decizia nr.

412 din 11 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, în sensul că va

admite apelul declarat împotriva sentinței nr. 12768 din 23 noiembrie 2004,

pronunțată de Tribunalul București pe care o va schimba și va admite acțiunea

obligând pe pârâtă la plata sumei de 28.560 dolari S.U.A., reprezentând cheltuieli

de judecată avansate în dosarul nr. 1804/2002 al Curții Supreme de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta B.M.I.L.I.M. SA București, împotriva deciziei nr. 412 din 11 mai

2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică.

Admite și apelul declarat de aceeași

reclamantă împotriva sentinței nr. 12768 din 23 noiembrie 2004 a Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în tot în sensul că

admite acțiunea și obligă pe pârâta B.I.R. SpA cu sediul ales în București, la

plata sumei de 28.560 dolari S.U.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 18 octombrie 2005.