ÎCCJ, decizie (scj.ro #83063)

Cheltuieli de judecată. Onorariu de succes. Admisibilitate. Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura în fața primei instanțe. Index alfabetic : cheltuieli de judecată - onorariu de succes C. proc . civ ., art.274 Partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Onorariul de succes nu trebuie considerat în sarcina părții care a pierdut procesul, deoarece asemenea cheltuială, nefăcută până la data judecății, nu este imputabilă părții căzută în pretenții, constituind o recompensă suplimentară a muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar și voluptoriu al părții promitente . Secția comercială, Decizia nr . 405 din 4 februarie 2010 Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială, prin sentința comercială nr.6111/7 mai 2008, a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC SNTGN T. SA Mediaș în contradictoriu cu SC R. SA București, în sensul că a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 99.225,71 lei cheltuieli de judecată efectuate în dosarele nr.10478/2003, 26695/2004.

A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei și suma de 3.236,71 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut, în principal, că în raport de prevederile art.274 alin.1 din Codul de procedură civilă, apar întemeiate pretențiile reclamantei constând în cheltuieli de judecată achitate în temeiul contractului de asistență juridică și actului adițional încheiat la data de 11 octombrie 2005, în sumă de 99.225,71 lei. Argumentul pârâtei în sensul că în contractul de asistență juridică se stabilește onorariul pentru două dosare, și astfel nu se oferă instanței posibilitatea să exercite controlul judiciar, având în vedere criteriile stabilite în art.274 alin.3 C. proc . civ ., este nefondat , întrucât prin cerere s-au solicitat onorariile din ambele dosare, iar nu din unul singur și astfel instanța are posibilitatea să cenzureze onorariile de avocat.

Și apărările pârâtei în sensul că actul adițional din 11 octombrie 2005 la contractul de asistență juridică nr.136792/2004 este nul absolut pentru lipsa cauzei, cauză ilicită și imorală, sunt nefondate . În ceea ce privește faptul că au fost încălcate prevederile art.133 alin.2 din Statutul profesiei de avocat din 25 septembrie 2004, prevederile acestui Statut nu sunt aplicabile în speță, întrucât acesta a intrat în vigoare la data de 13 ianuarie 2005, respectiv, după data încheierii contractului de asistență juridică. Pârâta a apreciat că, cauza imorală a actului rezultă din caracterul nejustificat al onorariului de succes imens, raportat la serviciile juridice prestate și evaluate de părți la suma de 3.500 euro pentru întreg ciclul procesual în cele două dosare, faptul stabilirii sale ulterior soluționării dosarului nr.10478/2003 și din intenția părților ca suma să fie recuperată de la SC R. SA.

Aceste argumente nu pot fi considerate drept cauză imorală a actului adițional din data de 11 octombrie 2005. Cuantumul onorariului de succes, onorariu care nu era interzis de statutul în vigoare la data încheierii contractului de asistență juridică, și era reglementat prin Statutul ulterior, se negociază prin acordul părților contractante și nu este supus cenzurii terților. În cazul onorariului de avocat nepotrivit de mare sancțiunea nu este nulitatea actului prin care acesta este stabilit, singura sancțiune este reglementată de art.274 alin.3 C. proc . civ . și constă în dreptul suveran al instanței de judecată de a micșora onorariul, dacă este nepotrivit de mare în raport de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.

Împrejurarea că onorariul de succes a fost stabilit ulterior soluționării dosarului nr.10478/2003 nu este o cauză imorală, câtă vreme actul adițional s-a încheiat înainte de rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate în respectivul dosar. Nu constituie o cauză imorală nici faptul că la art.3 din actul adițional părțile au precizat ca suma să fie recuperată de la SC R. SA, întrucât în cazul pierderii procesului, potrivit legii (art.274 C. proc . civ .) SC R. era obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 87.125,85 lei, reprezentând contravaloarea actului adițional din 20 octombrie 2006 la contractul de asistență juridică nr.136792/2004, este nefondată , întrucât aceste cheltuieli sunt efectuate în afara procesului, respectivul act adițional fiind încheiat după rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate în dosarul nr.8779/2004 – 21 august 2006. Nici micșorarea onorariului de avocat nu este fondată, deoarece este stabilit în raport de munca îndeplinită de avocat și mai cu seamă de valoarea pricinii.

Curtea de Apel București, Secția a VI-a Comercială, prin decizia nr.97/26 februarie 2009, a respins apelul declarat de SC SNTGN T. SA Mediaș împotriva sentinței comerciale nr.6111/7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială, ca nefondat . De asemenea, a admis apelul declarat de pârâta R. SA și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 15.925,71 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în dosarele nr.10478/2003 și 26695/3/2004 și suma de 335,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în acest litigiu, corespunzător judecării cauzei în primă instanță.

În final a fost respinsă cererea apelantei reclamante având ca obiect plata cheltuielilor de judecată în apel, ca nefondată . S-a apreciat că apelul reclamantei SNTGN T.SA a fost analizat numai cu privire la modalitatea greșită în care prima instanță a hotărât caracterul nefondat al plății onorariului de succes menționat în actul adițional la contractul de asistență juridică nr.136792/2004 încheiat la 20 octombrie 2006, pentru suma de 87.125,85 lei. Astfel, încheierea actului adițional din 20 octombrie 2006 se situează, în mod neechivoc, după finalizarea proceselor, instanța, în mod corect, considerând că acest onorariu suplimentar nu a fost plătit în timpul și în legătură cu procesul părților.

Această plată apare ca o bonificație, o recompensă pe care SNTGN T. SA a plătit-o avocatului său, indiferent care este modalitatea expresiei sale contractuale și nu poate fi impusă celeilalte părți cu care raportul litigios era deja finalizat. Apelul pârâtei R. SA a fost admis, fiind găsită ca fondată excepția de nulitate invocată de pârâtă privitor la actul adițional încheiat la 11 octombrie 2005, deoarece reclamanta a angajat o obligație de plată care nu are caracter real și rezonabil, fiind concepută sub cauză ilicită. Cât privește obligațiile născute prin contractul de asistență juridică 136792/2004, hotărârea instanței de fond s-a întemeiat pe o apreciere corectă. Împotriva deciziei comerciale nr.97/26 februarie 2009 a promovat recurs reclamanta S.N.T.G.N.

T. SA care a invocat art.304 pct.9 C. proc . civ . În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că aceste cheltuieli de judecată reprezintă o pierdere efectiv suferită, fiind sume efectiv cheltuite în susținerea procesului ori pentru apărare. Neacordarea onorariului de avocat plătit cu titlu de onorariu de succes, pe motiv că este prea mare sau că a fost cuantificat și plătit la un moment ulterior încheierii contractului de asistență juridică, nu înseamnă în cele din urmă decât o îngrădire a accesului la justiție, contrară art.21 din Constituția României. Înalta Curte a respins ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente. Din verificarea documentației existente apare cu certitudine că reclamanta SNTGN T. SA Mediaș a plătit cu titlu de onorariu de avocat către Societatea civilă profesională de avocați „V.

și V.” suma totală de 186.351,56 Ron, după cum urmează: - onorariul fix în valoare de 3500 Euro + TVA achitat în 4 tranșe, prin ordine de plată, în lei la cursul oficial BNR din ziua facturării, - onorariul de succes aferent dosarului nr.10478/2003, convenit prin actul adițional din 11 octombrie 2005, în sumă de 70.000 lei + TVA și - onorariul de succes aferent dosarului nr.26695/3/2004, convenit prin actul adițional din 20 octombrie 2006, în sumă de 73.215 lei plus TVA. Contractul de asistență juridică nr.136792/17 septembrie 2004 încheiat între SC SNTGN T. SA, în calitatea de client, și SCA „V. și V.” atestă că obiectul său îl reprezintă reprezentarea, redactarea de acte și asistență juridică în litigiile din dosarul nr.10478/2003 și dosarul nr.8779/2004, și onorariul fixat este în cuantum de 3500 Euro + TVA.

S-a menționat că pentru acest contract sunt aplicabile prevederile Legii nr.51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat și ale statutului profesiei. De asemenea, în contract, a fost stipulată de comun acord și clauza că onorariul de succes se va stabili prin act adițional. De remarcat că, în baza contractului de asistență juridică expus anterior, a fost acordată asistență juridică corespunzătoare. Astfel, în dosarul nr.10478/2003 a fost pronunțată sentința comercială nr.2074/6 mai 2005, devenită prin decizia comercială nr.37/27 ianuarie 2006 a Curții de Apel București definitivă iar la 17 iunie 2006 irevocabilă.

De asemenea, în dosarul nr.26695/3/2004 a fost pronunțată sentința comercială nr.5789/28 iunie 2006, devenită definitivă și irevocabilă la data de 28 august 2006. În materia cheltuielilor de judecată, potrivit art.274 alin.(1) din Codul de procedură civilă, este reglementat că, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Neîndoielnic că reclamanta SC SNTGN T. SA a beneficiat, pe tot parcursul proceselor, de asistență juridică calificată, complexă sub aspectul pregătirii apărării, a volumului efectiv de muncă, cauza având un grad sporit de dificultate și valoarea litigiului de natură comercială fiind mare, avocatul depunând toate diligențele în scopul realizării drepturilor deduse judecății.

La fel de adevărat este că și onorariul de avocat fixat de comun acord de client și avocat, achitat în patru tranșe prin ordine de plată, respectiv 3500 Euro + TVA, corespunde pe deplin exigențelor exercitării profesiei de avocat. Actul adițional din data de 20 octombrie 2006 la contractul de asistență juridică nr.136.792/17 septembrie 2004 pentru un onorariu de succes de 73.215 Ron + TVA a fost încheiat după finalizarea procesului, ca o plată suplimentară și care nu îi poate fi impusă ca obligație în cadrul cheltuielilor de judecată părții care a pierdut procesul. Actul adițional din data de 11 octombrie 2005 la același contract de asistență juridică, pentru un onorariu de succes de 70.000 Ron + TVA, corect, a fost calificat ca având un caracter de generozitate din partea clientului care l-a plătit.

Chiar jurisprudența a evidențiat constant că onorariul de succes nu trebuie considerat în sarcina părții care a pierdut procesul deoarece asemenea cheltuială, nefăcută până la data judecății, nu este imputabilă părții căzută în pretenții, constituind o recompensă suplimentară a muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar și voluptoriu al părții promitente . Amplu documentat și bine argumentat, în motivarea hotărârii date, instanța de apel a evocat și jurisprudența CEDO, prin aceea că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Pentru aceste rațiuni, s-a respins ca nefondat recursul reclamantei SNTGN T. SA împotriva deciziei comerciale nr.97/26 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI-a Comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art.304 din Codul de procedură civilă.