ÎCCJ, decizie (scj.ro #83063)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83063) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cheltuieli de
judecată. Onorariu de succes. Admisibilitate.
Cuprins pe materii:
Drept procesual civil. Procedura în fața primei instanțe.
Index alfabetic :
cheltuieli de judecată
- onorariu de succes
C.
proc
.
civ
., art.274
Partea
care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, decât în
măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Onorariul
de succes nu trebuie considerat în sarcina părții care a pierdut procesul,
deoarece asemenea cheltuială, nefăcută până la data judecății, nu este
imputabilă părții căzută în pretenții, constituind o recompensă suplimentară a
muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar și
voluptoriu
al părții
promitente
.
Secția comercială,
Decizia
nr
. 405 din 4 februarie 2010
Tribunalul
București, Secția a VI-a Comercială, prin sentința comercială nr.6111/7 mai
2008, a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC SNTGN T. SA
Mediaș
în contradictoriu cu SC R. SA București, în sensul
că a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 99.225,71 lei cheltuieli
de judecată efectuate în dosarele nr.10478/2003, 26695/2004.
A mai
fost obligată pârâta să plătească reclamantei și suma de 3.236,71 lei
cheltuieli de judecată.
Instanța
de fond a reținut, în principal, că în raport de prevederile art.274 alin.1 din
Codul de procedură civilă, apar întemeiate pretențiile reclamantei constând în
cheltuieli de judecată achitate în temeiul contractului de asistență juridică
și actului adițional încheiat la data de 11 octombrie 2005, în sumă de
99.225,71 lei.
Argumentul
pârâtei în sensul că în contractul de asistență juridică se stabilește
onorariul pentru două dosare, și astfel nu se oferă instanței posibilitatea să
exercite controlul judiciar, având în vedere criteriile stabilite în art.274
alin.3 C.
proc
.
civ
., este
nefondat
, întrucât prin cerere s-au solicitat onorariile
din ambele dosare, iar nu din unul singur și astfel instanța are posibilitatea
să cenzureze onorariile de avocat.
Și
apărările pârâtei în sensul că actul adițional din 11 octombrie 2005 la
contractul de asistență juridică nr.136792/2004 este nul absolut pentru lipsa
cauzei, cauză ilicită și imorală, sunt
nefondate
.
În ceea
ce privește faptul că au fost încălcate prevederile art.133 alin.2 din Statutul
profesiei de avocat din 25 septembrie 2004, prevederile acestui Statut nu sunt
aplicabile în speță, întrucât acesta a intrat în vigoare la data de 13 ianuarie
2005, respectiv, după data încheierii contractului de asistență juridică.
Pârâta
a apreciat că, cauza imorală a actului rezultă din caracterul nejustificat al
onorariului de succes imens, raportat la serviciile juridice prestate și
evaluate de părți la suma de 3.500
euro
pentru întreg
ciclul procesual în cele două dosare, faptul stabilirii sale ulterior
soluționării dosarului nr.10478/2003 și din intenția părților ca suma să fie
recuperată de la SC R. SA. Aceste argumente nu pot fi considerate drept cauză
imorală a actului adițional din data de 11 octombrie 2005. Cuantumul
onorariului de succes, onorariu care nu era interzis de statutul în vigoare la
data încheierii contractului de asistență juridică, și era reglementat prin
Statutul ulterior, se negociază prin acordul părților contractante și nu este
supus cenzurii terților.
În
cazul onorariului de avocat nepotrivit de mare sancțiunea nu este nulitatea
actului prin care acesta este stabilit, singura sancțiune este reglementată de
art.274 alin.3 C.
proc
.
civ
.
și constă în dreptul suveran al instanței de judecată de a micșora onorariul,
dacă este nepotrivit de mare în raport de valoarea pricinii sau de munca
îndeplinită de avocat. Împrejurarea că onorariul de succes a fost stabilit
ulterior soluționării dosarului nr.10478/2003 nu este o cauză imorală, câtă
vreme actul adițional s-a încheiat înainte de rămânerea irevocabilă a hotărârii
pronunțate în respectivul dosar. Nu constituie o cauză imorală nici faptul că
la art.3 din actul adițional părțile au precizat ca suma să fie recuperată de
la SC R. SA, întrucât în cazul pierderii procesului, potrivit legii (art.274 C.
proc
.
civ
.) SC R. era
obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Solicitarea
reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 87.125,85 lei, reprezentând
contravaloarea actului adițional din 20 octombrie 2006 la contractul de
asistență juridică nr.136792/2004, este
nefondată
,
întrucât aceste cheltuieli sunt efectuate în afara procesului, respectivul act
adițional fiind încheiat după rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate în
dosarul nr.8779/2004 – 21 august 2006.
Nici
micșorarea onorariului de avocat nu este fondată, deoarece este stabilit în
raport de munca îndeplinită de avocat și mai cu seamă de valoarea pricinii.
Curtea
de Apel București, Secția a VI-a Comercială, prin decizia nr.97/26 februarie
2009, a respins apelul declarat de SC SNTGN T. SA
Mediaș
împotriva sentinței comerciale nr.6111/7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul
București, Secția a VI-a Comercială, ca
nefondat
.
De
asemenea, a admis apelul declarat de pârâta R. SA și a schimbat în tot sentința
apelată, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, obligând
pârâta să plătească reclamantei suma de 15.925,71 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată efectuate de reclamantă în dosarele nr.10478/2003 și 26695/3/2004 și
suma de 335,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în acest litigiu,
corespunzător judecării cauzei în primă instanță.
În
final a fost respinsă cererea apelantei reclamante având ca obiect plata
cheltuielilor de judecată în apel, ca
nefondată
.
S-a
apreciat că apelul reclamantei SNTGN T.SA a fost analizat numai cu privire la
modalitatea greșită în care prima instanță a hotărât caracterul
nefondat
al plății onorariului de succes menționat în actul
adițional la contractul de asistență juridică nr.136792/2004 încheiat la 20
octombrie 2006, pentru suma de 87.125,85 lei.
Astfel,
încheierea actului adițional din 20 octombrie 2006 se situează, în mod
neechivoc, după finalizarea proceselor, instanța, în mod corect, considerând că
acest onorariu suplimentar nu a fost plătit în timpul și în legătură cu
procesul părților.
Această
plată apare ca o bonificație, o recompensă pe care SNTGN T. SA a plătit-o
avocatului său, indiferent care este modalitatea expresiei sale contractuale și
nu poate fi impusă celeilalte părți cu care raportul litigios era deja
finalizat.
Apelul
pârâtei R. SA a fost admis, fiind găsită ca fondată excepția de nulitate
invocată de pârâtă privitor la actul adițional încheiat la 11 octombrie 2005,
deoarece reclamanta a angajat o obligație de plată care nu are caracter real și
rezonabil, fiind concepută sub cauză ilicită.
Cât
privește obligațiile născute prin contractul de asistență juridică 136792/2004,
hotărârea instanței de fond s-a întemeiat pe o apreciere corectă.
Împotriva
deciziei comerciale nr.97/26 februarie 2009 a promovat recurs reclamanta
S.N.T.G.N. T. SA care a invocat art.304 pct.9 C.
proc
.
civ
.
În
dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că aceste cheltuieli de judecată
reprezintă o pierdere efectiv suferită, fiind sume efectiv cheltuite în
susținerea procesului ori pentru apărare.
Neacordarea
onorariului de avocat plătit cu titlu de
onorariu de succes, pe motiv că este prea mare sau că a fost cuantificat și
plătit la un moment ulterior încheierii contractului de asistență juridică, nu
înseamnă în cele din urmă decât o îngrădire a accesului la justiție, contrară
art.21 din Constituția României.
Înalta
Curte a respins ca
nefondat
recursul reclamantei,
pentru următoarele considerente.
Din
verificarea documentației existente apare cu certitudine că reclamanta SNTGN T.
SA
Mediaș
a plătit cu titlu de onorariu de avocat
către Societatea civilă profesională de avocați „V. și V.” suma totală de
186.351,56 Ron, după cum urmează:
-
onorariul fix în valoare de 3500
Euro
+ TVA achitat
în 4 tranșe, prin ordine de plată, în lei la cursul oficial BNR din ziua
facturării,
-
onorariul de succes aferent dosarului nr.10478/2003, convenit prin actul
adițional din 11 octombrie 2005, în sumă de 70.000 lei + TVA și
-
onorariul de succes aferent dosarului nr.26695/3/2004, convenit prin actul
adițional din 20 octombrie 2006, în sumă de 73.215 lei plus TVA.
Contractul
de asistență juridică nr.136792/17 septembrie 2004 încheiat între SC SNTGN T.
SA, în calitatea de client, și SCA „V. și V.” atestă că obiectul său îl
reprezintă reprezentarea, redactarea de acte și asistență juridică în litigiile
din dosarul nr.10478/2003 și dosarul nr.8779/2004, și onorariul fixat este în
cuantum de 3500
Euro
+ TVA. S-a menționat că pentru
acest contract sunt aplicabile prevederile Legii nr.51/1995 privind exercitarea
profesiei de avocat și ale statutului profesiei. De asemenea, în contract, a
fost stipulată de comun acord și clauza că onorariul de succes se va stabili
prin act adițional.
De
remarcat că, în baza contractului de asistență juridică expus anterior, a fost
acordată asistență juridică corespunzătoare. Astfel, în dosarul nr.10478/2003 a
fost pronunțată sentința comercială nr.2074/6 mai 2005, devenită prin decizia
comercială nr.37/27 ianuarie 2006 a Curții de Apel București definitivă iar la
17 iunie 2006 irevocabilă. De asemenea, în dosarul nr.26695/3/2004 a fost
pronunțată sentința comercială nr.5789/28 iunie 2006, devenită definitivă și
irevocabilă la data de 28 august 2006.
În
materia cheltuielilor de judecată, potrivit art.274 alin.(1) din Codul de
procedură civilă, este reglementat că, partea care cade în pretenții va fi
obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Neîndoielnic
că reclamanta SC SNTGN T. SA a beneficiat, pe tot parcursul proceselor, de
asistență juridică calificată, complexă sub aspectul pregătirii apărării, a
volumului efectiv de muncă, cauza având un grad sporit de dificultate și
valoarea litigiului de natură comercială fiind mare, avocatul depunând toate
diligențele în scopul realizării drepturilor deduse judecății.
La fel
de adevărat este că și onorariul de avocat fixat de comun acord de client și
avocat, achitat în patru tranșe prin ordine de plată, respectiv 3500
Euro
+ TVA, corespunde pe deplin exigențelor exercitării
profesiei de avocat.
Actul adițional
din data de 20 octombrie 2006 la contractul de asistență juridică nr.136.792/17
septembrie 2004 pentru un onorariu de succes de 73.215 Ron + TVA a fost
încheiat după finalizarea procesului, ca o plată suplimentară și care nu îi
poate fi impusă ca obligație în cadrul cheltuielilor de judecată părții care a
pierdut procesul.
Actul
adițional din data de 11 octombrie 2005 la același contract de asistență
juridică, pentru un onorariu de succes de 70.000 Ron + TVA, corect, a fost
calificat ca având un caracter de generozitate din partea clientului care l-a
plătit.
Chiar
jurisprudența a evidențiat constant că onorariul de succes nu trebuie
considerat în sarcina părții care a pierdut procesul deoarece asemenea
cheltuială, nefăcută până la data judecății, nu este imputabilă părții căzută
în pretenții, constituind o recompensă suplimentară a muncii efectiv prestate
de avocat, cu vădit caracter voluntar și
voluptoriu
al părții
promitente
.
Amplu
documentat și bine argumentat, în motivarea hotărârii date, instanța de apel a
evocat și jurisprudența CEDO, prin aceea că partea care a câștigat procesul nu
va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată
realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Pentru
aceste rațiuni, s-a respins ca
nefondat
recursul
reclamantei SNTGN T. SA împotriva deciziei comerciale nr.97/26 februarie 2009
pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI-a Comercială,
nefiind
îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de
dispozițiile art.304 din Codul de procedură civilă.