ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3247/2010

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., constată următoarele:

Tribunalul Dolj, prin sentința civilă, nr. 238 din 22 iunie 2009 a

respins ca nefondată contestația formulată de M.C. și înregistrată la 3

octombrie 2008 împotriva Dispoziției nr. 44178 din 11 aprilie 2008 emisă de

Primarul Municipiului Craiova.

In motivarea sentinței s-a reținut ca prin dispoziția numărul 44178/2008

a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 414

mp situat în Craiova, deoarece terenul este ocupat de blocul K3, alee de acces,

parcare amenajată și U.C.E.C.O.M. Prin aceeași dispoziție s-a

c

onstatat

calitatea reclamantului de persoana îndreptățită și s-a propus ca pentru

terenul imposibil de restituit în natură și pentru construcția demolată să se

acorde despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legii nr. 247/2005.

S-a reținut că imobilul ce a aparținut reclamantului a fost preluat de

stat

prin Decretul nr. 20/1981 de expropriere

în vederea construirii de blocuri de locuințe

cu dotări tehnice și

edilitare aferente, această situație fiind reținută și în considerentele

sentinței civile nr. 227 din 27 mai 2004 a Tribunalului Dolj (sentință

neapelată).

Instanța a constatat că dispoziția emisă de primar este legală și

temeinică, situația imposibilității restituirii în natură a terenului fiind

evidențiată și de raportul de expertiză dispus în cauză.

Astfel expertul a individualizat pe terenul revendicat (traversat și de

o conductă marcată prin două puncte de canal), o suprafață de 50 mp aflată sub

blocul K3, suprafețe de 83 si respectiv 25 mp, platforme betonate și o cale de

acces la bloc, suprafața de 60 mp ocupată de construcții cu destinație garaje

pentru locatarii ansamblului de blocuri, suprafața de 53 mp aflată în incinta U.C.E.C.O.M.

și suprafața de 135 mp aflată sub clădirea U.C.E.C.O.M.

După prezentarea raportului de expertiză,

reclamantul și-a precizat contestația în sensul că și-a redus pretențiile de

restituire în natură a întregului teren, la restituirea în natură numai a

suprafeței de 168 mp.

Instanța a constatat că în cauză situația reglementată de art. 11 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 trebuie circumstanțiată în raport de dispozițiile

pct. 10.3 faza a treia din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001 aprobate prin H.G.R. nr. 250/2007 în care se explică sintagma

"amenajări de utilitate publică". Astfel textul vorbește în mod

expres de suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate deseori nevoilor

comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare) dotări tehnico-edilitare

și subterane, amenajări de spații verzi, parcuri,

grădini publice, piețe pietonale și altele. S-a constatat că noile

construcții nu pot ocupa în mod evident în întregime terenurile expropriate și

că pentru normala lor

exploatare este nevoie și de căile de acces care

constituie un tot inseparabil care

nu poate

permite crearea unor porțiuni libere care să fie dislocate din ansamblul

edilitar.

S-a apreciat că retrocedarea suprafețelor de teren rămase libere de

construcții în urma exproprierii ar provoca nu numai o schimbare ambientală a

cartierelor respective dar ar afecta și funcționalitatea blocurilor de locuințe

și a

altor lucrări edilitare, fapt ce ar

contraveni intereselor generale ale societății , iar

finalitatea

aplicării Legii nr. 10/2001 nu poate consta în ruperea echilibrului dintre

interesele individuale ale proprietarilor deposedați abuziv și interesele

generale ale societății. S-a constatat astfel că finalitatea legii constă în

asigurarea unei concordanțe între interesele individuale si interesele

generale, concordanță realizată prin măsurile reparatorii pe care legea le

prevede.

Ca urmare s-a apreciat că în mod corect a fost soluționată notificarea

petentului prin propunerea acordării de despăgubiri, în raport de dispozițiile

art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, incidente în cauză.

2.

Instanța

de Apel

Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 239 din 6 octombrie 2009 a

respins ca nefondat apelul formulat de reclamant împotriva sentinței 238/2009.

In motivarea deciziei instanța a constatat că susținerile apelantului în

sensul că o parte din teren este liber putând fi restituit în natură, sunt

infirmate de expertiza efectuată în cauză. S-a reținut că expertul a arătat în

mod clar că întregul teren a fost afectat de lucrări edilitare cu caracter

unitar, caracter care nu poate fi distrus, terenul neputând fi considerat liber

de utilități deoarece fără spațiul suplimentar dintre blocuri destinate aleilor

de acces, locurilor de parcare, spațiilor verzi, locurilor de joacă pentru

copii, neputând fi concepută o existență decentă și normală pentru locuitorii

acelui cartier.

S-a reținut că în mod corect instanța de fond a apreciat că terenul

revendicat nu poate fi considerat teren liber

pentru a fi restituit în natură, astfel că

soluția propunerii de

oferirea de despăgubiri prin echivalent este legală și corectă.

3.

Recursul

Î

mpotriva deciziei Curții de Apel, reclamantul a

declarat recurs. A fost criticată soluția și mai precis motivarea celor două

instanțe în sensul infirmării susținerilor sale de expertiza în cauză, deși

expertul a identificat porțiuni de teren libere de construcții.

S-a mai arătat că porțiunile de teren nu sunt necesare funcționalității

blocului, pe acestea fiind edificate garaje provizorii fără autorizație și că

situația de fapt, nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute de art.

11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 astfel că se poate restitui în natură

porțiunea de teren rămasă liberă.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9

C. proc. civ.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate se constată

că aceasta este legală si temeinică și ca atare recursul se va respinge pentru

considerentele ce urmează:

Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale

incidente confirmând soluția pronunțată de instanța de fond care a constatat în

mod corect că terenul revendicat nu poate fi restituit în natură, acesta fiind

afectat de amenajări de utilitate publică.

S-a constatat din expertiza întocmită de expertul M.G.I. (filele 65-72

din dosarul de fond), că terenul revendicat a fost evidențiat grafic

pe baza

suprapunerii planului de situație care a stat la temeiul preluării cu situația

actuală de pe teren, destinația terenului fiind realizată conform decretului de

expropriere și anume construirea blocurilor K1, K2 si K3. Potrivit schiței de

la fila 69 din dosarul Tribunalului, terenul revendicat traversează zona

blocului K3 și zona curții și clădirii U.C.E.C.O.M., precum și o zonă

intermediară formată din alei de acces și garaje. S-a făcut o corectă apreciere

a situației de fapt în sensul că porțiunile din teren care nu se situează sub

construcții nu pot fi considerate ca suprafețe libere de teren care să conducă

la soluția prevăzută de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și anume

restituirea în natură a acestora. Amplasarea și dimensiunile porțiunilor de

teren rămase neocupate de construcții compun amenajările de utilitate

funcțională pentru ansamblul de blocuri din zonă și ca urmare determină

aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (4) așa cum au reținut instanțele de fond

si respectiv de apel.

Este de remarcat că reclamantul nu a avut obiecții la raportul de

expertiză

și ale cărui concluzii au fost în

mod corect preluate și interpretate de instanțe. La

criticile formulate

în apel cât privește existența unor porțiuni de teren neconstruite, instanța a

argumentat menținerea soluției tribunalului prin interpretarea adusă noțiunii

de amenajări de utilitate publică, identificând această destinație pentru

porțiunile neconstruite dintre blocuri.

In recurs reclamantul reia aceleași critici fără să comenteze însă

argumentația instanței de apel.

Faptul că între blocuri au fost construite garaje, demonstrează fără

îndoială, utilitatea spațiilor în discuție, folosirea lor de către locatarii

acelor imobile.

Se constată așadar că în cauză nu s-a

făcut de către reclamantul recurent dovada condițiilor impuse de art. 304 pct.

7 si 9 C. proc. civ. în justificarea motivelor invocate.

Hotărârea atacată cuprinde motivele care au fundamentat soluția, acestea

nefiind nici contradictorii și nici străine de natura pricinii.

Î

n mod egal, hotărârea atacată este întemeiată pe

dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cauză fiind făcută o

corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, soluția de acordare de

măsuri reparatorii prin despăgubiri prin

stabilirea

unui echivalent bănesc pentru întregul imobil fiind cea impusă de datele

de

fapt ale speței.

Pentru considerentele arătate, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul

M.C. împotriva deciziei nr. 239 din 06 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova,

secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.