ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2566/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra recursului de față, constată următoarele:

Tribunalul Dolj prin sentința civilă

nr. 4 din 16 ianuarie 2004 a respins contestația formulată de reclamanții Z.I.V.

și Z.M.L. împotriva dispoziției 33534 din 28 martie 2008 a Primăriei

Municipiului Craiova.

În motivarea acestei sentințe

Tribunalul a reținut că prin dispoziția 33534/2008 emisă în baza Legii nr. 10/2001

s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, compus din teren în

suprafață de 702 mp situat în Craiova, județul Dolj și s-a propus petenților cu

privire la acest teren și la construcția demolată acordarea de despăgubiri în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. S-a reținut că terenul este

ocupat de lucrări de construcții și amenajări de utilitate publică executate și

anume blocul de locuințe C13b, trotuar și carosabil și utilități aferente

blocului.

S-a făcut dovada că imobilul a

aparținut autorilor reclamanților, Z.V. și Z.P., imobil expropriat în baza

Decretului nr. 96/1985, în vederea construirii a 508 apartamente și dotărilor

comerciale și tehnico edilitare aferente, în zona de locuințe.

Din expertiza efectuată în cauză a

rezultat că în fapt din terenul de 702 mp au rămas libere două suprafețe de 306

mp și respectiv 94 mp, reclamanții solicitând restituirea în natură a

suprafeței de 306 mp.

Instanța a constatat că porțiunea de

teren de 306mp individualizată de expert este în prezent zonă verde arondată

blocului învecinat, suprafața fiind necesară pentru a lăsa o zonă de protecție

de 1,10 mp și, respectiv de 2 m la sud de bloc pentru respectarea servituții de

vedere a ferestrelor.

S-a constatat că unitatea

deținătoare a aplicat corect dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr.

10/2001 terenul fiind afectat de obiectivele pentru care s-a făcut exproprierea

și care au fost realizate.

S-a apreciat că faptul că terenul de

306 mp nu este ocupat de construcții, nu conduce automat la concluzia

restituirii lui în natură.

Ținând cont de amplasamentul și

destinația acestei suprafețe aflată în imediata apropiere a unui alt bloc de

locuințe s-a apreciat că aceasta este afectată spațiilor verzi, spații firești

și necesare între blocuri, pentru asigurarea unui standard mai înalt al

confortului ambiental și urbanistic.

Prin retrocedarea în natură a unor

asemenea spații s-a apreciat că s-ar crea nu numai o schimbare ambientală a

cartierelor respective dar ar fi afectată și funcționalitatea acelor blocuri de

locuințe și s-ar contraveni în acest fel intereselor generale ale societății,

or scopul Legii nr. 10/2001 nu urmărește ruperea justului echilibru ce trebuie

să existe între interesele individuale ale proprietarilor deposedați abuziv și interesele

generale ale societății.

S-a luat act că nu s-a mai insistat în

cererea privind acordarea în compensare a terenului învecinat cu privire la

care de altfel expertul a arătat că este proprietatea unei persoane fizice.

Curtea de Apel Craiova prin decizia

nr. 162 din 20 mai 2009 a admis apelul reclamanților, a schimbat sentința

apelată și a admis în parte contestația, a anulat în parte dispoziția nr. 33534/2008

și a dispus restituirea în natură a suprafețelor de teren de 306 mp

și

respectiv 94 mp delimitate conform raportului de expertiză.

Au fost menținute celelalte

dispoziții în privința despăgubirilor pentru diferența de teren de 302 mp și

pentru construcția demolată.

În motivarea acestei soluții Curtea

a reținut că în interpretarea art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt

considerate terenuri libere acelea care nu sunt ocupate de construcții noi

autorizate, cele care nu sunt afectate de servituții legale și alte amenajări

de utilitate publică ale locuințelor iar lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea nu ocupă funcțional întreaga lor suprafață.

S-a considerat că sintagma „amenajări

de utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei

utilități publice destinate nevoilor comunității (căi de comunicație, străzi,

alei), dotări tehnico edilitare subterane, amenajări de spații verzi în jurul

blocurilor, precum și grădini publice, piețe pietonale.

S-a apreciat că noțiunile „teren

ocupat funcțional de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea” și „teren

necesar în vederea bunei utilizări” sunt practic echivalente din punct de

vedere terminologic, având în vedere că de cele mai multe ori nu întreg terenul

expropriat este ocupat cu construcții și că pentru buna utilizare a construcțiilor

se creează spații ce țin de standardul obligatoriu cel puțin obișnuit pentru destinația

acestora.

Având în vedere acest cadru legal și

tehnologic s-a reținut din raportul de expertiză că nu s-au realizat toate obiectivele

pentru care

s-a expropriat terenul, recte nu s-au mai edificat blocurile

C 15, C 16. C 12. Întrucât casele din acea zonă nu au mai fost preluate, în

zonă s-au construit numai blocurile C 13b și C 13c nu și blocul C13, acesta din

urmă trebuind să fie ridicat pe terenul contestatorilor.

S-a reținut că pe terenul contestatorilor s-a realizat

o parte a străzii Partizanilor, conform proiectului inițial dar pe o lățime mai

mică și parțial s-a clădit blocul C 13b rămânând, din fosta proprietate, două

porțiuni de teren neconstruite.

S-a reținut că este posibilă retrocedarea acelor

două suprafețe pentru că nu s-a dovedit că în proiectul de execuție erau

prevăzute aceste suprafețe reprezentând spații verzi.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

pârâții Municipiul Craiova și Primăria Craiova prin primar.

În drept s-au învederat motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În fapt s-a criticat decizia pentru greșita aplicare

a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 republicate,

art. 10 din H.G. nr. 250/2007, care reglementează în concret restituirea

terenurilor libere nu și a terenurilor ocupate de construcții sau afectate

servituțiilor legale și altor amenajări de utilitate publică, pentru acestea

din urmă legiuitorul prevăzând numai acordarea de despăgubiri în temeiul

Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Legea specială nu instituie obligația ca

fiecare metru pătrat de teren să fie ocupat de construcții, ci prevede că

pentru a se aplica măsura reparatorie a acordării de despăgubiri terenul

preluat în ansamblul său, să fie afectat de lucrări de utilitate publică.

Recurenții au susținut că suprafața de 306 mp

identificată de expert ca liberă de construcții este afectată spațiilor verzi

arondate blocului învecinat, necesară și utilă pentru buna funcționare a

obiectivului realizat ca urmare a exproprierii, situație corect reținută de

instanța de fond.

S-a mai arătat că în mod greșit s-a reținut că

nu s-a construit în zonă blocul C 13 a , menționat în dispoziție ca lucrare ce

urma să se execute, deși în dispoziția atacată nu se face o atare mențiune

fiind făcute referiri la blocul în discuție, care este C 13 b deja executat și

nu un ipotetic bloc C 13 a.

S-a mai criticat lipsa de rol activ a instanței

care nu a stăruit prin toate mijlocite să afle adevărul conform art. 129 C.

proc. civ.

Recursul se consideră întemeiat

pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a făcut o greșită

interpretare a normei juridice aplicabile situației de fapt dedusă judecății și

prin aceasta a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică.

Considerentele deciziei de admitere

a apelului și schimbare a deciziei de fond se bazează pe constatările

expertului în sensul că cele două suprafețe de teren de 306 mp și respectiv 94 mp

sunt libere pentru că nu sunt construite, și se pot astfel restitui în natură.

Expertul a identificat suprafața de

702 mp care a aparținut autorilor reclamanților, ca fiind amplasată de o parte

și de alt a străzi Partizanilor și în continuarea unor blocuri de locuințe, din

care s-au identificat zone neconstruite, de 306 mp și respectiv 94 mp

despărțite de strada amintită (situate de o parte și de alta a străzii), în

apropriere de o intersecție a străzilor, intersecție marcată de un scuar

(conform schiței de la fila 84 dosarul Tribunalului Dolj).

Pe terenul fostă proprietate a

autorilor reclamanților, urmare realizării obiectivelor (pentru care s-a dispus

exproprierea și demolarea casei), s-au construit o parte dintr-un bloc al

acelui ansamblu de locuințe, o porțiune de stradă, rămânând și suprafețe

neconstruite și care în prezent, potrivit ansamblului urbanistic redat de

schița amintită și potrivit constatărilor expertului reprezintă spații verzi

aferente blocului alăturat (de altfel se remarcă din schiță că zona identificată

în raport de 306 mp este lipită de unul din blocuri).

Față de constatările raportului de

expertiză (care, cu respectarea competențelor, lasă la aprecierea instanței

modalitatea de soluționare a cererii reclamanților), se observă că în mod

neîntemeiat s-a considerat că în cauză este vorba despre porțiuni de teren

libere de construcții în sensul art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Art. 10 de altfel prevede că

restituirea în natură în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale

căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, se

dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate iar

pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se

stabilesc prin echivalent.

În cauză însă s-a făcut dovada că

obiectivul pentru care s-a realizat demolarea s-a îndeplinit, zona fiind

restructurată prin construirea de blocuri și redirecționarea străzii P.

Nici din completarea, dispusă în

apel, la raportul de expertiză inițial întocmit, expertul G.M. (același), cu

privire la verificarea modului în care s-au executat lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea nu rezultă o altă concluzie.

În acest sens expertul constată că

imobilele din zona în care s-a încadrat și imobilul de la nr. 50 care a

aparținut autorilor reclamanților s-a expropriat în scopul construcției de

blocuri, străzi de circulație, trotuare și zonă verde aferentă blocurilor și

arată textual în concluzie și referitor numai la terenul apelanților

contestatori că acesta urma să aibă destinația de stradă, trotuar și zonă verde

iar la această dată este ocupat de o parte a străzii Partizanilor și de o zonă

verde. În planul de situație anexat raportului inițial de expertiză , expertul

explică: ”această parte neconstruită fiind cea de spațiu verde” și constată că

porțiunea de teren în discuție era destinată acestui scop.

Sub acest aspect este neîntemeiată

concluzia instanței de apel care a reținut că nu s-a dovedit în cauză că în

planul de construcție erau prevăzute și spații verzi.

Nu este întemeiată nici concluzia,

la care ajunge instanța de apel că pe terenul revendicat nu s-a mai construit

unul din blocuri și ca urmare obiectul exproprierii nefiind realizat se impune

restituirea porțiunii de teren rămase neconstruite.

Împrejurarea că o parte a

obiectivului de expropriere nu s-a mai realizat, în speță faptul că blocurile

C15, C16 și C17 nu s-au mai construit, nu a afectat terenul expropriat de la autorii

reclamanților. Expertul explică motivul pentru care nu s-au construit acele

blocuri: ”întrucât casele din această zonă nu au fost preluate de către stat”,

precizând textual în raportul de expertiză că „ în zona în care au fost

expropriați apelanții-contestatori s-au construit blocurile C13b și C13c”.

Cu privire la blocul C13a existent inițial în

planul de construcție, expertul indică că acesta era intenționat să fie ridicat

pe locul în care exista strada Partizanilor, caz în care strada ar fi dispărut.

Ca urmare, față de această situație de fapt și

de drept se constată că hotărârea primei instanțe de a păstra, drept corectă,

soluția din dispoziția de propunere de despăgubiri prin echivalent pentru terenul

și construcția deținute de autorul reclamanților este temeinică și legală și ca

urmare decizia Curții de apel de schimbare a acesteia este neîntemeiată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.

312 alin. (3) C. proc. civ. s-a admis recursul pârâților și s-a modificat

decizia recurată în sensul că s-a respins apelul declarat de reclamanți

împotriva sentinței nr. 4/2009 a Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul pârâților Primăria Municipiului

Craiova, Municipiul Craiova prin Primar și Primarul Municipiului Craiova

împotriva deciziei nr. 162 din 20 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă.

Modifică decizia recurată în sensul că respinge

apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 4 din 16 ianuarie 2009 a

Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie

2010.