ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5387/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 539 din 2 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins excepția lipsei de interes a apelanților-pârâți, a admis apelurile formulate de reclamanți și pârâți împotriva sentinței civile nr. 1818 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă. A desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare pe fond la Tribunalul București. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că nu este întemeiată excepția lipsei de interes în exercitarea apelului întrucât este evident că reclamanții justifică un interes în promovarea căii de atac pentru că acțiunea dedusă judecății a fost respinsă.

Prin decizia civilă nr. 656/R din 4 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a, s-a stabilit că Legea nr. 10/2001 prevede o procedură prealabilă numai în situația în care imobilul revendicat se mai află la o unitate administrativ teritorială sau la un mandatar al acesteia. Or, în speță, imobilul revendicat se află în posesia persoanelor fizice indicate prin acțiune, astfel că cererea nu este inadmisibilă. Nu a fost primită nici soluția de inadmisibilitate întemeiată pe motivul încălcării principiului unanimității și nici motivul privind lipsa unui act recognitiv.

Deși instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, în fapt nu a cercetat fondul dreptului dedus judecății, ci a soluționat cauza pe cale de excepție, aceea a inadmisibilității promovării unei acțiuni în revendicare pe calea dreptului comun, fapt ce contravine dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1. Se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să procedeze la o comparare a titlurilor conform art. 480 C. civ. În mod corect instanța de fond a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active. 2. Recursul 2.1. Motive Pârâții S.I. și S.C. au declarat recurs prin care au formulat următoarele critici: Decizia este lovită de nulitate absolută deoarece dispozitivul nu cuprinde soluția dată excepției lipsei de interes legitim al reclamanților în promovarea acțiunii în revendicarea terenului și nu cuprinde calea de atac ce putea fi exercitată de pârâți împotriva acestei soluții.

Decizia este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 296 teza finală C. proc. civ., creându-se pârâților o situație mai grea în propria cale de atac, în condițiile nemenținerii hotărârii fondului care le-a dat câștig de cauză. În mod greșit a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe deși aceasta a judecat în fond. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind preluate ad literam susținerile făcute prin apelul reclamanților. 2.2. Întâmpinarea Intimații reclamanți au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, instanța de apel pronunțând o hotărâre legală, astfel că nu sunt îndeplinite prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. 2.3. Analiza făcută de instanța de recurs Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Prin întâmpinarea depusă la 18 iunie 2009, pârâții S.I.

și S.C. au invocat, pe lângă excepția lipsei de calitate procesuală a reclamanților, excepția lipsei de interes a acestora în promovarea acțiunii, lucru ce reieșea cu evidență din argumentele ce însoțeau excepția. Prin hotărâre, însă, instanța de apel s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes a reclamanților în exercitarea apelului, ceea ce înseamnă că a judecat altceva decât această neregularitate privitoare la promovarea acțiunii, dedusă înaintea ei prin întâmpinare. În raport de prevederile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel a întregului litigiu întrucât, în funcție de soluția ce se va excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii depinde și soluția ce se va da apelului reclamanților care pretind că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului acțiunii lor.

În măsura în care instanța de apel va respinge excepția lipsei de interes a reclamanților în exercitarea acțiunii va judeca fondul apelurilor cu care a fost învestită câtă vreme prima instanță a făcut aplicarea Deciziei nr. 33/2008 dată de instanța supremă în secții unite și, întemeiat sau nu, a ajuns la concluzia că este de preferat titlul pârâților. Așadar, instanța de apel a făcut aplicarea greșită a prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., atunci când a considerat că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului. Prin trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță a fost provocată pârâților o vătămare procesuală, decurgând din prelungirea duratei procesului, care nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei date în apel.

Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea va fi casată și cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții S.I. și S.C. împotriva deciziei civile nr. 539 din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2010.