ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5548/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 355 din 12 martie

2009, a admis excepția inadmisibilitătii și, pe cale de consecință: a respins

acțiunea formulată de reclamantul Y.S., în contradictoriu cu pârâții S.A.E., R.S.

și R.M., ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că excepția inadmisibilitătii invocată de pârâți este

întemeiată, întrucât acțiunea reclamantului, prin care solicită restituirea în

natură a celor două apartamente de la persoanele fizice S.A.E., R.S. și R.M.,

are caracterul unei acțiuni în revendicare și nu poate fi asimilată

contestației prevăzute de art. 26 din Legea nr. 10/2001. Că, în temeiul art.

109 alin. (2) C. proc. civ., sesizarea instanței competente se face numai după

îndeplinirea procedurii prealabile, respectiv procedura prealabilă prevăzută de

Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 526 din 28 octombrie 2009, a admis apelul

declarat de reclamantul Y.S., în contradictoriu cu intimații-pârâți G.B.C., Municipiul

București, prin Primarul General, SC F. SA, Asociația de Proprietari nr. X, R.S.,

P.N., S.A.E., C.E. și R.M., împotriva sentinței civile nr. 355 din 12 martie

2009 pronunțată de Tribunalul București, și pe cale de consecință: a desființat

sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, respingând acțiunea în revendicare ca inadmisibilă, pentru

singurul considerent al existenței unei legi speciale, Legea nr. 10/2001, care

exclude aplicarea normelor dreptului comun, instanța de fond nu a procedat la

verificările impuse prin decizia în interesul legii, decizia nr. 33/2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, care conduce la analizarea temeiniciei

acțiunii în revendicare formulate de reclamant.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată, au declarat recurs R.M. și R.S., criticând-o ca fiind nelegală,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- Soluția pronunțată de instanța de

apel este nelegală și netemeinică, tocmai pentru că a încălcat dispozițiile

legii speciale, Legea nr. 10/2001, ce guvernează materia imobilelor preluate

abuziv și prin interpretarea eronată a cuprinsului deciziei nr. 33/2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție care explică cu claritate concordanța cu

prevederile Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond, înainte de a

respinge acțiunea în revendicare formulată de reclamantul Y.S., ca

inadmisibilă, pe considerentul existenței unei legi speciale care exclude

aplicarea normelor de drept comun, trebuia să procedeze la verificările impuse

prin decizia în interesul legii mai sus menționată.

În cuprinsul acțiunii în revendicare

se arată că nu se poate aprecia că existența Legii nr. 10/2001 exclude, în

toate situațiile, posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare,

căci este posibil ca reclamantul, într-o atare acțiune, să se poată prevala la

rândul său de un bun, în sensul art. 1 din primul Protocol adițional.

Așadar, în măsura în care reclamantul

se prevalează de dispozițiile mai sus menționate, nu se poate socoti că

acțiunea în revendicare este inadmisibilă, în considerarea simplei existențe a

Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, se constată că decizia

pronunțată de instanța de apel, în sensul desființării sentinței apelate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, este legală și

dată cu aplicarea corectă a legii.

Față de cele reținute de va respinge

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtele R.M. și R.S. împotriva deciziei nr. 526 din 28 octombrie

2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 octombrie 2010.