ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5548/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 355 din 12 martie 2009, a admis excepția inadmisibilitătii și, pe cale de consecință: a respins acțiunea formulată de reclamantul Y.S., în contradictoriu cu pârâții S.A.E., R.S. și R.M., ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilitătii invocată de pârâți este întemeiată, întrucât acțiunea reclamantului, prin care solicită restituirea în natură a celor două apartamente de la persoanele fizice S.A.E., R.S. și R.M., are caracterul unei acțiuni în revendicare și nu poate fi asimilată contestației prevăzute de art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Că, în temeiul art. 109 alin. (2) C. proc. civ., sesizarea instanței competente se face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, respectiv procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 526 din 28 octombrie 2009, a admis apelul declarat de reclamantul Y.S., în contradictoriu cu intimații-pârâți G.B.C., Municipiul București, prin Primarul General, SC F. SA, Asociația de Proprietari nr. X, R.S., P.N., S.A.E., C.E. și R.M., împotriva sentinței civile nr. 355 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, și pe cale de consecință: a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, respingând acțiunea în revendicare ca inadmisibilă, pentru singurul considerent al existenței unei legi speciale, Legea nr. 10/2001, care exclude aplicarea normelor dreptului comun, instanța de fond nu a procedat la verificările impuse prin decizia în interesul legii, decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care conduce la analizarea temeiniciei acțiunii în revendicare formulate de reclamant. Împotriva deciziei civile mai sus menționată, au declarat recurs R.M. și R.S., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece: - Soluția pronunțată de instanța de apel este nelegală și netemeinică, tocmai pentru că a încălcat dispozițiile legii speciale, Legea nr. 10/2001, ce guvernează materia imobilelor preluate abuziv și prin interpretarea eronată a cuprinsului deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care explică cu claritate concordanța cu prevederile Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Recursul nu este fondat. Instanța de fond, înainte de a respinge acțiunea în revendicare formulată de reclamantul Y.S., ca inadmisibilă, pe considerentul existenței unei legi speciale care exclude aplicarea normelor de drept comun, trebuia să procedeze la verificările impuse prin decizia în interesul legii mai sus menționată.

În cuprinsul acțiunii în revendicare se arată că nu se poate aprecia că existența Legii nr. 10/2001 exclude, în toate situațiile, posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare, căci este posibil ca reclamantul, într-o atare acțiune, să se poată prevala la rândul său de un bun, în sensul art. 1 din primul Protocol adițional. Așadar, în măsura în care reclamantul se prevalează de dispozițiile mai sus menționate, nu se poate socoti că acțiunea în revendicare este inadmisibilă, în considerarea simplei existențe a Legii nr. 10/2001. Prin urmare, se constată că decizia pronunțată de instanța de apel, în sensul desființării sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, este legală și dată cu aplicarea corectă a legii.

Față de cele reținute de va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele R.M. și R.S. împotriva deciziei nr. 526 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2010.