ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5856/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5856/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. 33862 din 3 din 12
septembrie 2008, C.P. și C.M. au solicitat, în contradictoriu cu I.G. și I.D.,
să se constate că imobilul apartament nr. 135, situat în București, a trecut în
proprietatea statului fără titlu valabil, precum și ca pârâții să fie obligați
să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul menționat.
În motivarea cererii
reclamanții au arătat că au dobândit dreptul de proprietate asupra
apartamentului în litigiu prin contractul pentru construirea de locuințe
proprietate personală din 9 martie 1973, iar prin Procesul-verbal de
predare-primire-recepție încheiat la 8 mai 1973 au intrat în posesia
imobilului.
Urmare a părăsirii
definitive a țării în anul 1987, cota-parte devălmașă de 1/2 deținută de C.M.
din imobilul menționat a trecut în mod abuziv, fără plată, în proprietatea
Statului, în temeiul Decretului nr. 223/1973, conform Deciziei nr. 2348 din 24
ianuarie 1989, necomunicată.
Prin Decizia nr. 114
din 24 ianuarie 1989 a trecut în proprietatea statului și cota-parte devălmașă
de 1/2 din apartament deținută de C.P., urmare a aprobării plecării acestuia
din țară. Trecerea în proprietatea statului s-a făcut cu plată, însă
despăgubirile nu au fost încasate.
Apartamentul în
litigiu a intrat în proprietatea pârâților prin contractul de vânzare-cumpărare
din 5 decembrie 1996 încheiat în temeiul Legii nr. 112/1996 cu SC T. AL SA, au
mai arătat reclamanții.
Prin Sentința nr. 532
din 10 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în
parte acțiunea, a constatat că imobilul a trecut în proprietatea statului fără
titlu valabil și a respins ca neîntemeiată cererea de revendicare.
Reclamanții C. au
formulat apel, solicitând modificarea în parte a hotărârii primei instanțe, în
sensul admiterii capătului de cerere privitor la revendicare.
La rândul său, pârâta
I.G. a formulat cerere de aderare la apelul declarat de reclamanți prin care a
solicitat modificarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul
respingerii cererii privind constatarea nevalabilității titlului statului
asupra imobilului în litigiu.
Prin Decizia nr. 66/A
din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis
apelul reclamanților și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a
admis și cererea de revendicare și a obligat pârâții să lase reclamanților în
deplină proprietate și posesie apartamentul în litigiu.
Împotriva acestei
decizii pârâta I.G. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, astfel
motivat:
- hotărârea a fost
dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul că instanța de apel,
încălcând dispozițiile art. 329 alin. (3) C. proc. civ., nu a ținut seama de
Decizia nr. 33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în
recursul în interesul legii;
- hotărârea
pronunțată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legii speciale, Legea nr.
10/2001, în sensul că instanța de apel nu a făcut aplicarea acestor dispoziții,
deși în materia acțiunilor în revendicare privind imobilele ce fac obiectul
Legii nr. 10/2001 aceste dispoziții se aplică cu prioritate;
- hotărârea a fost
dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul că instanța de apel
nu a făcut aplicarea principiului error comunis facit jus fondat pe buna
credință a pârâților, potrivit dispozițiilor art. 1899 alin. (1) C. civ.;
- hotărârea
pronunțată a fost dată cu încălcarea art. 1 din Protocolul 1 Adițional la
Convenția Europeană a Drepturilor Omului;
- hotărârea nu
cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul că instanța de apel s-a limitat
doar a retine faptul că reclamanții justifică un bun actual în sensul
Convenției, fără însă să analizeze și să motiveze acest aspect; de asemenea, nu
s-a analizat și motivat dacă recurenta beneficiază de un bun actual în sensul
Convenției, deși a susținut aceasta; totodată, hotărârea recurată nu cuprinde
motivele de fapt și drept pentru care s-a înlăturat aplicabilitatea Legii nr.
10/2001, deși incidența acestor dispoziții a fost invocată de recurentă;
- hotărârea
pronunțată a fost dată cu încălcarea art. 129 alin. (6) C. proc. civ. în sensul
că instanța de apel a omis să soluționeze cererea de aderare la apel nesocotind
astfel principiul disponibilității.
Analizând recursul
declarat se constată că acesta e fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții C.P. și
M. au declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, înregistrat la data de
16 iunie 2009.
La primul termen de
judecată de la 13 octombrie 2009 intimata-pârâtă I.G. a depus cererea sa de
aderare la apelul formulat de reclamanții C. (dosarul de apel), după cum s-a
consemnat, de altfel, și în încheierea de ședință de la acel termen.
Prin decizia recurată
instanța a analizat și s-a pronunțat numai asupra apelului reclamanților, așa
cum rezultă din dispozitivul și considerentele acesteia.
Cererea de aderare la
apel este manifestarea de voință a intimatului făcută cu scopul de a obține
reformarea hotărârii din perspectiva propriului interes, opus celui al
titularului cererii principale de apel.
În speță, pârâta I.G.
a solicitat pe această cale - a aderării la apel - respingerea și a primului
capăt de cerere având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului
asupra imobilului în litigiu.
Procesul civil este
guvernat de o serie de principii, între care se reține, în acest context,
principiul disponibilității, ce cuprinde în conținutul său și dreptul părților
de a se plânge împotriva unei hotărâri judecătorești, folosind căile de atac
prevăzute de lege.
La rândul său,
judecătorii au obligația să hotărască, în toate cazurile, numai asupra
obiectului cererii deduse judecății.
Nesoluționând cererea
de aderare la apel instanța de apel nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a dedus
judecății, ceea ce atrage nelegalitatea hotărârii astfel pronunțată, conform
art. 304 alin. (5) C. proc. civ.
Pentru înlăturarea
vătămării adusă recurentei, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., se va
admite recursul și se va casa decizia, iar cauza se va trimite la instanța de
apel pentru a se pronunța în limitele învestirii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâta I.G. împotriva Deciziei nr. 66/A din 26 ianuarie 2010 a
Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Casează decizia și
trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 5 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - CL