ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2266/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2266/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele

cauzei

primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București la data de 17 iunie 2009, reclamantul S.C.V. a solicitat, în

contradictoriu cu C.C.S.D., obligarea pârâtei la desemnarea, de îndată, a unui

expert evaluator competent potrivit Capitolelor III și V - Titlul VII din Legea

nr. 247/2005, în vederea efectuării expertizei de evaluare a construcției

demolate ce face obiectul Dispoziției din 14 decembrie 2006 emisă de Primăria Municipiului

București.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin această dispoziție s-a decis acordarea

de măsuri reparatorii pentru construcția demolată din București, Str. C.,

Dosarul aflându-se în evidențele pârâtei sub nr. nr. 36533/CC, în așteptare.

A opinat reclamantul

în sensul că intervalul de timp de 2 ani și 6 luni de la emiterea dispoziției

nu poate fi calificat ca fiind unul legal sau rezonabil, iar tergiversarea

soluționării dispozițiilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001 contravine spiritului

legii privind restituirea proprietăților preluate în mod abuziv.

Pârâta a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției din 14

decembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului București, prin care s-a propus

acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului pentru întreg

imobilul, deși potrivit certificatului moștenitor nr. x/1958, acesta era

deținut în coproprietate de mai multe persoane.

de apel

Prin Sentința civilă

nr. 4358 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția de nelegalitate ca

inadmisibilă, pe fondul cauzei respingându-se acțiunea formulată ca

neîntemeiată.

În ce privește

excepția de nelegalitate invocată, prima instanță a reținut că potrivit

dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe

calea contenciosului administrativ actele pentru modificarea sau desființarea

cărora se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară, Legea nr.

10/2001 prevăzând o anumită procedură de contestare pentru dispozițiile prin

care sunt soluționate notificările formulate în temeiul acestei legi.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut, în esență, că pentru a putea trece la cea de-a treia

etapă a procedurii administrative prevăzută de Titlul VII al Legii nr.

247/2005, etapa evaluării, este necesară parcurgerea etapei analizării

dosarelor de despăgubire de către Secretariatul C.C.S.D., sub aspectul

posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării.

Dosarul reclamantului

a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în

natură, constatându-se că reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate

cu privire la întregul imobil ce constituie obiectul notificării, ceea ce a

impus restituirea dosarului pentru lămurirea tuturor aspectelor ce vizează

dreptul de proprietate invocat de reclamant.

A apreciat instanța

fondului, că atât timp cât nu sunt clarificate toate aspectele, nu se poate trece

la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în

vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor, neputându-se reține incidența în

cauză a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004

referitoare la nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, respectiv a

cererii de desemnare a unui evaluator.

declarate de părți

Împotriva sentinței

Curții de apel au formulat recurs, în termen legal, ambele părți, fiecare

criticând partea din hotărâre care îi este defavorabilă.

3.1. Recursul

reclamantului S.C.V.

Recurentul S.C.V. nu

și-a încadrat în drept recursul formulat.

El susține că

instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispoziția legală cuprinsă în

art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, extinzând nepermis

competențele Comisiei Centrale.

Câtă vreme Dispoziția

din 14 decembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului București este în vigoare

și nu s-a constatat nelegalitatea respingerii cererii de restituire în natură,

procedura administrativă trebuia să-și urmeze cursul prin desemnarea unui

evaluator, iar nu prin remiterea dosarului la autoritatea emitentă a

dispoziției prin care s-a propus acordarea despăgubirilor, procedură care, de

altfel, nu este prevăzută în niciun act normativ.

3.2. Recursul pârâtei

C.C.S.D.

Recurenta a invocat

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că

prima instanță a aplicat greșit legea în privința modului în care a soluționat

excepția de nelegalitate invocată.

Dezvoltându-și

motivul de recurs, C.C.S.D. a susținut că instanța în fața căreia s-a invocat

excepția de nelegalitate era obligată să suspende cauza și să trimită dosarul

Tribunalului Giurgiu, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, această

din urmă instanță fiind singura competentă să examineze legalitatea Dispoziției

din 14 decembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului București.

Distinct de acest

motiv de ordin procedural, recurenta prezintă pe larg argumentele care ar fi

trebuit să convingă instanța competentă că, pe "fondul" ei excepția

de nelegalitate este întemeiată, în special împrejurarea că prin dispoziția

atacată s-au propus măsuri reparatorii în favoarea recurentului-reclamant

pentru întregul imobil, deși potrivit certificatului de moștenitor nr. x/1958,

acesta era deținut în coproprietate de mai multe persoane.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și sub toate

aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constă

că numai recursul reclamantului este fondat.

și de drept relevante

Recurentul-reclamant

a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ refuzul recurentei-pârâte de a păși la etapa evaluării imobilului

pentru care a formulat notificare, situat în București, sector 3, str. C.

(fostă D.C.).

Prin Dispoziția din

data de 14 decembrie 2006 Primarul General al Municipiului București,

soluționând dosarul întocmit în baza notificării înregistrată sub nr. 1928/2001

la executorul judecătoresc, a respins cererea de restituire în natură a

imobilului indicat anterior, deoarece construcția este demolată (art. 1); a

acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată situată

conform Notei de reconstituire în București, str. C., sectorul 3, persoanei

îndreptățite S.C.V. (art. 2); a dispus comunicarea dispoziției Secretariatului

C.C.S.D., notificatorului și altor entități interesate (art. 3).

În acest context,

recurenta-pârâtă a refuzat continuarea procedurii administrative prevăzute de

dispozițiile art. 16 alin. (4) și (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente, potrivit cu care:

"(4) Pe baza

situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de

despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor

prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii

cererii de restituire în natură.

(5) Secretariatul

Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1)

și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost

respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de

evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare".

Motivul refuzului,

considerat justificat de către Curtea de apel, l-a reprezentat faptul că

recurentul-reclamant nu a făcut dovada că este proprietarul întregului imobil

ce face obiectul notificării.

1.1. Recursul

declarat de C.C.S.D.

Examinând cu

prioritate recursul declarat de pârâtă, întrucât acesta privește partea din

hotărâre referitoare la excepția de nelegalitate, Înalta Curte constată că este

nefondat.

Excepția de

nelegalitate vizează Dispoziția din data de 14 decembrie 2006 emisă de Primarul

General al Municipiului București.

Potrivit

dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ:

"Legalitatea

unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data

emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța,

constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează,

prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și

suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ

nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge

cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se

dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de

nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o

soluționeze." Prima instanță, verificând îndeplinirea condițiilor de

admisibilitate prevăzute în textul citat, a respins în mod corect excepția de

nelegalitate ca inadmisibilă, reținând incidența prevederilor art. 5 alin. (2)

din aceeași lege care exceptează de la controlul de legalitate înfăptuit de instanțele

de contencios administrativ "actele administrative pentru modificarea sau

desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură

judiciară". Un astfel de recurs paralel s-a prevăzut prin art. 26 din

Legea nr. 10/2001.

În orice caz este

inexplicabilă susținerea recurentei că instanța competentă pentru soluționarea

excepției de nelegalitate ar fi Tribunalul Giurgiu, în condițiile în care nicio

normă de competență teritorială nu conduce la o atare concluzie, reclamantul

având domiciliul în București, iar actul administrativ fiind emis de o

autoritate locală tot din București.

1.2. Recursul

declarat de S.C.V.

Evaluând în concret

modul în care C.C.S.D. și-a îndeplinit obligațiile administrative care îi

reveneau potrivit dispozițiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, Înalta Curte

concluzionează, contrar Curții de apel, că tergiversarea emiterii deciziei

reprezentând titlul de despăgubire o perioadă de peste doi ani și șase luni,

cumulată cu invocarea unor motive inconsistente după primirea cererii de

chemare în judecată, conturează cu pregnanță condițiile existenței unui refuz

nejustificat de soluționare a cererii, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit.

i) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestui concept.

Potrivit definiției

cuprinse în acest text legal, constituie refuz nejustificat de a soluționa o

cerere, "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu

rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și

nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării

favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".

În cazul analizat,

recurentul-reclamant a demarat procedura pentru acordarea despăgubirilor odată

cu notificarea înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 1928 în anul

2001 și a obținut Dispoziția din data de 14 decembrie 2006 prin care Primarul

General al Municipiului București a stabilit că i se cuvin măsuri reparatorii

în echivalent pentru construcția demolată din București, str. C., sector 3.

Abia după demararea

acțiunii judiciare și după primirea citației, cu actul din 6 octombrie 2009

recurenta-pârâtă C.C.S.D. constată că dosarul examinat ar conține unele lipsuri

și inadvertențe, motiv pentru care remite întreaga documentație Primarului

General al Municipiului București.

Acest procedeu este

vădit nelegal și relevă o manieră defectuoasă de organizare a activității

entității administrative învestite cu competența emiterii deciziei reprezentând

titlu de despăgubire, câtă vreme în privința legalității respingerii cererii de

restituire în natură a unei construcții demolate nu există nicio îndoială.

Cât privește

pretinsul motiv de nelegalitate, învederat Primarului General al Municipiului

București dar și instanței de judecată din perspectiva excepției de

nelegalitate acesta este în mod manifest nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, "de cotele

moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de

Capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au

depus în termen cererea de restituire".

Cum

recurentul-reclamant este singurul moștenitor legal al bunicilor săi S.I. și M.

care a formulat notificare conform Legii nr. 10/2001, rezultă cu necesitate că

are dreptul la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru

întregul imobil.

De altfel soluția

preconizată de recurenta-pârâtă C.C.S.D. conduce la situații absurde, imputând

moștenitorilor diligenței inacțiunea celorlalți.

În fine, Înalta Curte

nu contestă dificultățile cu care se confruntă recurenta-pârâtă C.C.S.D. în

derularea procedurilor reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, însă

nu poate fi acceptată nerezolvarea cererilor persoanelor îndreptățite într-un

termen rezonabil și invocarea unor motive nelegale în scopul tergiversării sine

die a procedurii, pentru că astfel se neagă însuși dreptul acestora de a se

bucura de bunul pe care îl au, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

soluției instanței de recurs

Pentru toate

considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) -

(3) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul

declarat de reclamant și se va modifica în parte sentința atacată în sensul că

va fi admisă acțiunea acestuia și va fi obligată pârâta să continue procedura

de stabilire a despăgubirilor și să desemneze un expert evaluator în Dosarul

nr. 36533/CC.

Totodată, va fi

respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de S.C.V. împotriva Sentinței civile nr. 4358 din 8 decembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului S.C.V.

Obligă pârâta

C.C.S.D. să continue procedura de stabilire a despăgubirilor și să desemneze un

expert evaluator în Dosarul nr. 36533/CC.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge recursul

pârâtei C.C.S.D. declarat împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 30 aprilie 2010.