ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 562/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul pe rolul Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta R.A.Șt. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (în prezent Ministerul Justiției) anularea parțială a Ordinului Ministerului Justiției nr. 2389/C/2008, respectiv a poziției 1 din Anexa nr. 15, prin care i s-a stabilit vechimea în magistratură și coeficientul de multiplicare acordat pe baza acestei vechimi; obligarea pârâtului la plata către aceasta a unui salariu brut lunar, începând cu data de 01 august 2008 până în prezent, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 13,500 prevăzut de lit. a) pct. 28 din Anexa la O.U.G.

nr. 27/2006, la acordarea lunară a acestui salariu pentru viitor, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, la emiterea ordinului de salarizare care să conțină acest coeficient de multiplicare pentru viitor, cu stabilirea unui termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii pentru executarea acestei obligații de către pârât, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 de lei pe zi de întârziere. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că începând cu data de 01 august 2088 a fost numită Judecător Stagiar la Judecătoria Lugoj, fiind absolventă a I.N.M. promoția 2005 - 2008, în perioada 05 august 2002 - 03 octombrie 2005 fiind consilier juridic.

Se mai arată că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2389/C/2008 s-a stabilit că are dreptul la o indemnizație corespunzătoare a coeficientului de multiplicare 9,000, pentru o vechime în magistratură cuprinsă între 2-3 ani, stabilindu-i-se tranșa de vechime în muncă de 5-10 ani de 10 %. Reclamanta susține că acest ordin a fost dat ca urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2006, fără a se avea în vedere întreaga vechime în magistratură calculată potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004, în perioada 05 august 2002 - 03 octombrie 2005, pe o durată de 3 ani, o lună și 29 de zile, profesând în calitate de consilier juridic, iar în perioada 01 octombrie 2005 – 01 iunie 2008, în calitate de auditor de justiție.

Prin sentința nr. 2045 din 15 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta R.A.Șt. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că indemnizația de încadrare lunară brută nu se stabilește doar în raport de vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată, ci și cu nivelul instanțelor. Prin urmare, până la susținerea examenului de capacitate judecătorii și procurorii primesc un salariu corespunzător funcției de judecător sau procuror stagiar, iar din acest punct de vedere este firesc ca la judecătorii și parchetele de pe lângă judecătorii să fie reglementate două categorii de salarii, pentru judecătorii și procurorii stagiari și pentru judecătorii și procurorii care au promovat examenul de capacitate, condiție la care legea face referire expres.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală. Înalta Curte sesizată cu cererea de recurs de față și procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (l) din O.U.G.

nr. 27/2006 „personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție și ale D.N.A. ori, după caz, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile, iar la alin. (2) al aceluiași articol, se stabilește că împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (l) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri.

Hotărârile pronunțate sunt irevocabile”. Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București și atacată cu recurs este irevocabilă, conform dispozițiilor arătate mai sus și coroborate cu dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. De altfel, Curtea Constituțională a reținut, prin decizia nr. 377/2007, faptul că judecătorii, procurorii și celelalte categorii de personal din sistemul justiției se află într-o situație obiectiv diferită, motiv pentru care legiuitorul a reglementat salarizarea și alte drepturi ale lor printr-un act normativ special, prin care a prevăzut reguli speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, precum și cu privire la exercitarea căilor de atac.

Curtea Constituțională a statuat că legiuitorul este în drept ca, în considerarea unor situații deosebite, să stabilească reguli diferite, derogatorii de la normele dreptului comun, fără ca aceste reguli să îngrădească în vreun fel accesul la justiție, căci prin nicio dispoziție constituțională nu se prevede că accesul la justiție înseamnă accesul nelimitat la toate structurile judecătorești și nici faptul că toate procesele trebuie să parcurgă toate gradele de jurisdicție. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.A.Șt. împotriva sentinței nr. 2045 din 15 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.