ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 562/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul pe rolul Curții de Apel București,

secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta R.A.Șt. a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești (în prezent Ministerul Justiției) anularea parțială a Ordinului

Ministerului Justiției nr. 2389/C/2008, respectiv a poziției 1 din Anexa nr.

15, prin care i s-a stabilit vechimea în magistratură și coeficientul de

multiplicare acordat pe baza  acestei vechimi; obligarea pârâtului la plata

către aceasta a unui salariu brut lunar, începând cu data de 01 august 2008

până în prezent, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de

13,500 prevăzut de lit. a) pct. 28 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, la acordarea

lunară a acestui salariu pentru viitor, la efectuarea mențiunilor

corespunzătoare în carnetul de muncă, la emiterea ordinului de salarizare care

să conțină acest coeficient de multiplicare pentru viitor, cu stabilirea unui

termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii pentru executarea acestei

obligații de către pârât, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 de lei pe

zi de întârziere.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că începând cu data de 01

august 2088 a fost numită Judecător Stagiar la Judecătoria Lugoj, fiind

absolventă a I.N.M. promoția 2005 - 2008, în perioada 05 august 2002 - 03

octombrie 2005 fiind consilier juridic.

Se mai arată că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2389/C/2008 s-a

stabilit că are dreptul la o indemnizație corespunzătoare a coeficientului de

multiplicare 9,000, pentru o vechime în magistratură cuprinsă între 2-3 ani,

stabilindu-i-se tranșa de vechime în muncă de 5-10 ani de 10 %.

Reclamanta susține că acest ordin a fost dat ca urmare a interpretării

și aplicării greșite a dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2006, fără a se avea în

vedere întreaga vechime în magistratură calculată potrivit art. 86 din Legea

nr. 303/2004, în perioada 05 august 2002 - 03 octombrie 2005, pe o durată de 3

ani, o lună și 29 de zile, profesând în calitate de consilier juridic, iar în

perioada 01 octombrie 2005 – 01  iunie 2008, în calitate de auditor de

justiție.

Prin sentința nr. 2045 din 15 mai 2009, Curtea de Apel București,

secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca

neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta R.A.Șt.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că indemnizația de

încadrare lunară brută nu se stabilește doar în raport de vechimea în

magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată și

modificată, ci și cu nivelul instanțelor.

Prin urmare, până la susținerea examenului de capacitate judecătorii și

procurorii primesc un salariu corespunzător funcției de judecător sau procuror

stagiar, iar din acest punct de vedere este firesc ca la judecătorii și

parchetele de pe lângă judecătorii să fie reglementate două categorii de

salarii, pentru judecătorii și procurorii stagiari și pentru judecătorii și

procurorii care au promovat examenul de capacitate, condiție la care legea face

referire expres.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând

soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală.

Înalta Curte

sesizată cu cererea de recurs de față

și procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că recursul este

inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din

Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar

împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

În conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (l) din O.U.G. nr.

27/2006 „personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență,

nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face

contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de

conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii,

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție și ale D.N.A. ori,

după caz, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile, iar la alin.

(2) al aceluiași articol, se stabilește că împotriva hotărârilor organelor

prevăzute la alin. (l) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la

comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte

hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile”.

Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că

hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București și atacată cu recurs este

irevocabilă, conform dispozițiilor arătate mai sus și coroborate cu

dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.

De altfel, Curtea Constituțională a reținut, prin decizia nr. 377/2007,

faptul că judecătorii, procurorii și celelalte categorii de personal din

sistemul justiției se află într-o situație obiectiv diferită, motiv pentru care

legiuitorul a reglementat salarizarea și alte drepturi ale lor printr-un act

normativ special, prin care a prevăzut reguli speciale de contestare a modului

de stabilire a drepturilor salariale, precum și cu privire la exercitarea

căilor de atac.

Curtea Constituțională a statuat că legiuitorul este în drept ca, în

considerarea unor situații deosebite, să stabilească reguli diferite,

derogatorii de la normele dreptului comun, fără ca aceste reguli să îngrădească

în vreun fel accesul la justiție, căci prin nicio dispoziție constituțională nu

se prevede că accesul la justiție înseamnă accesul nelimitat la toate

structurile judecătorești și nici faptul că toate procesele trebuie să parcurgă

toate gradele de jurisdicție.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge recursul declarat de R.A.Șt. împotriva sentinței nr. 2045 din

15 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a

VIII-

a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.