ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 785/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta M.L. a formulat plângere împotriva hotărârii comunicate de Ministerul Justiției prin adresa din 6 februarie 2009, solicitând recalcularea indemnizației de încasare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare pentru o vechime în magistratură de peste 3 ani, respectiv 13,500 și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare conform celor solicitate. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 15 august 2007, data numirii în funcția de judecător stagiar, deși nu avea o vechime de 2 ani în funcția de judecător, ci numai de 1 an și 9 luni, respectiv perioada studiilor la I.N.M., i-a fost acordat calificativul 9,00.

Astfel, apreciază reclamanta că, vechimea în funcția de consilier juridic de 3 ani și 6 luni i-a fost luată în considerare, dar numai în parte, ceea ce este ilegal. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin Sentința civilă nr. 1530 din 20 mai 2008 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă, reținând că Ordinul nr. 2882/C/2007, emis de Ministrul Justiției, prin care s-a stabilit indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor stagiari prevăzuți în anexă a fost emis, în ceea ce o privește pe reclamantă cu respectarea O.U.G. nr. 27/2006, coeficientul de multiplicare fiind 9,00 și nu 13,500 cum susține reclamanta. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta M.L.

Recurenta a susținut, în esență, că nu se poate susține că O.U.G. nr. 27/2006 este influențată, în modul de aplicare, de o prevedere a Legii nr. 303/2004, această lege fiind anterioară ordonanței. Legea nr. 303/2004, susține recurenta, este o normă generală, iar O.U.G. nr. 27/2006 este o reglementare specială a salarizării magistraților, care folosește un singur criteriu pentru treptele de salarizare, și anume vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 (art. 3 din O.U.G. nr. 27/2006). La termenul din 28 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata recursului, ca efect al constatării lipsei părților și a faptului că, acestea nu au solicitat soluționarea căii de atac în absența lor.

În drept, măsura instanței s-a fundamentat pe dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Ulterior, cauza a rămas în nelucrare timp de peste un an, din vina părților, iar la data de 14 decembrie 2009, a fost repusă pe rol, pentru discutarea perimării. Apreciind că în speță sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de art. 246 și art. 252 C. proc. civ., urmează să se constate că recursul este perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de M.L. împotriva Sentinței civile nr. 1530 din 20 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.