ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2289/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28 octombrie 2011, reclamanta T.A.D. a chemat în judecată pe pârâtul M.J.L.C., solicitând obligarea pârâtului la plata către reclamantă a unui salariu brut lunar începând cu data de 01 septembrie 2010 până în prezent, corespunzător coeficientului de multiplicare 13,500 potrivit pct. 28 din anexa la O.U.G.

nr. 27/2006, plata drepturilor salariale corespunzător acestui coeficient de multiplicare, pe viitor, emiterea ordinului de salarizare care să conțină salariul de încadrare brut lunar raportat la acest coeficient de multiplicare și sporurile calculate raportat la acesta, pentru viitor, cu stabilirea unui termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii pentru executarea acestei obligații de către Ministerul Justiției, sub sancțiunea de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere. În motivarea, reclamanta arată, în esență, că începând cu data de 01 iulie 2010 a fost numită judecător stagiar la Judecătoria Târgu Jiu, Județul Gorj, fiind absolventă a I.N.M. promoția 2010. Prin Ordinul M.J. nr. 21171/C/2010 s-a stabilit că are dreptul la o indemnizație de 3.679 lei, deși avea o vechime în muncă de peste 5 ani de zile, iar prin Ordinul M.J.

nr. 2612/C/2010 i s-a modificat indemnizația la 3.811 lei, ținându-se cont de vechimea în muncă. Începând cu data de 01 septembrie 2010 are o vechime în specialitatea juridică de trei ani de zile, întrucât în perioada 01 decembrie 2004 - 31 decembrie 2005 a fost angajată ca jurist debutant la SC O. SRL Motru, care constituie vechime în magistratură, potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004. Reclamanta a susținut că nu a contestat Ordinul Ministerului Justiției nr. 21171/C/2010, întrucât la data numirii în funcția de judecător stagiar, nu avea încă o vechime în magistratură de 3 ani. La data de 04 august 2011, a solicitat plata unui salariu brut lunar, începând cu 01 septembrie 2010 până în prezent, potrivit pct. 28 din anexa la O.U.G.

nr. 27/2006, respectiv, corespunzător coeficientului de multiplicare 13,500, la care a primit un răspuns nefavorabil în data de 18 octombrie 2011. Acest răspuns a fost emis ca urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2006, fără a se avea în vedere întreaga vechime în magistratură calculată potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004, în perioada 01 decembrie 2004 - 31 decembrie 2005 a fost angajată ca jurist debutant la SC O. SRL Motru, iar în perioada 2008 - 2010 a avut calitatea de auditor de justiție. La stabilirea drepturilor sale salariale trebuie avut în vedere faptul că în anexa O.U.G. nr. 27/2006, coeficientul de multiplicare este diferit în raport de funcția îndeplinită, judecător, instanța la care funcționează, judecătorie, și vechimea în magistratură, iar în ceea ce privește vechimea în magistratură, art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată, la care face trimitere art. 3 din O.U.G.

nr. 27/2006, dispune că constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul a îndeplinit anumite funcții juridice în care și cea de auditor de justiție și consilier juridic. Astfel, salariul său trebuia stabilit potrivit pct. 28 din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, respectiv, corespunzător coeficientului de multiplicare 13,500, întrucât la data de 01 septembrie 2010, avea o vechime în magistratură de 3 ani și o lună, calculată potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 27/2006 coroborat cu art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată. În optica reclamantei, legea a fost greșit interpretată deoarece în prezența vechimii în magistratură nici art. 3 din O.U.G.

nr. 27/ 2006, care face trimitere la art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată, și nici o altă prevedere din ordonanță nu stipulează nicio excepție în temeiul căreia judecătorii și procurorii stagiari nu beneficiază de dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată, ori excepția trebuie să fie expres prevăzută de lege și nu poate fi dedusă prin interpretare „per a contrario”, pentru că o astfel de interpretare poate duce la deturnarea scopului și rațiunii legii.

Mai arată reclamanta că pentru colegii magistrați procurori stagiari, respectiv pentru alți judecători stagiari, aflați în situații similare, s-a stabilit indemnizații corespunzătoare inclusiv coeficientul de multiplicare 13,500, iar prin aplicarea în mod neunitar a legii a fost discriminată prin ordinele Ministrului Justiției față de colegii aflați în situații similare și chiar identice din punct de vedere al vechimii în magistraturii, astfel încât, solicită să se constate existența acestei discriminări. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 1813 din 13 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta T.A.D., în contradictoriu cu pârâtul M.J., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 21171/C/2010 s-a stabilit că are dreptul la o indemnizație de 3.679 lei, deși avea o vechime în muncă de peste 5 ani de zile, iar prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2612/C/2010 i s-a modificat indemnizația la 3811 lei, ținându-se cont de vechimea în muncă. Reclamanta nu a contestat Ordinul Ministerului Justiției nr. 21171/C/2010, întrucât la data numirii în funcția de judecător stagiar, nu avea încă o vechime în magistratură de 3 ani, însă, în data de 04 august 2011 s-a adresat M.J. și a solicitat plata unui salariu brut lunar, începând cu data de 01 septembrie 2010 până în prezent, potrivit pct. 28 din anexa la O.U.G.

nr. 27/2006, respectiv, corespunzător coeficientului de multiplicare 13,500, la care a primit un răspuns nefavorabil în data de 18 octombrie 2011. Față de refuzul pârâtului de a-i lua în calcul la stabilirea coeficientului de multiplicare vechimea reprezentând perioada de un an, și o lună,cât a profesat în calitate de consilier juridic la O. SRL Motru, în condițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată, cu consecința stabilirii indemnizației corespunzător coeficientului de multiplicare 13,500, reclamanta s-a adresat instanței de judecată, la data de 28 octombrie 2011. Analizând prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 27/2006, instanța de fond a constatat că indemnizația de încadrare brută lunară a unui magistrat se stabilește în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor, cu vechimea în magistratură, prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare din Anexă. Dispoziția de la art. 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 27/2006 are caracter general și stabilește cu caracter de principiu modul de stabilire a indemnizației de încadrare brută lunară, ca de altfel și trimiterea la dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, care se referă distinct la judecătorii și procurorii stagiari în Capitolul 2 art. 21 – art. 30, legea operând cu terminologia judecător stagiar, procuror stagiar și stabilind modul de numire, categoriile de cauze ce le soluționează sau le instrumentează și modul de susținere a examenului,de capacitate, în continuare, Capitolul 3 intitulat „numirea judecătorilor și procurorilor”, prevăzând la art. 31 alin. (1) și (2) că judecătorii și procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiți de Președintele României, la propunerea C.S.M., iar propunerile de numire se fac în cel mult 30 de zile de la data validării examenului de capacitate.

În ceea ce privește salarizarea, art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 prevede că în perioada dintre data validării examenului de capacitate și data intrării în vigoare a actului de numire de către Președintele României, judecătorii și procurorii care au promovat examenul de capacitate primesc salariul corespunzător funcției imediat superioare celei de judecător sau procuror stagiar”. Din interpretarea acestui text de lege, rezultă că până la susținerea examenului de capacitate judecătorii și procurorii stagiari primesc un salariu corespunzător funcției de judecător sau procuror stagiar, iar din acest punct de vedere este firesc ca la judecătorii și parchetele de pe lângă judecătorii să fie reglementate două categorii de salarii, pentru judecătorii și procurorii stagiari și pentru judecătorii și procurorii care au promovat examenul de capacitate, condiție la care legea face referire expres.

De altfel, la pct. 3 din Nota din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 se prevede că, după validarea examenului de capacitate, inclusiv în perioada prevăzută la art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, judecătorilor și procurorilor li se aplică coeficientul prevăzut la lit. a) pct. 28, același coeficient aplicându-se și judecătorilor și procurorilor definitivi la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, cu o vechime mai mică de 3 ani. Din acest punct de vedere, se observă că în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, singura instanță și parchet corespunzător unde pentru funcția de execuție, judecător/ procuror sunt prevăzute doi coeficienți de multiplicare este judecătoria și parchetul de pe lângă aceasta, unde la pozițiile 28 - judecător, procuror, peste 3 ani vechime, stabilește un coeficient 13,500 și judecător, procuror, 2-3 ani vechime prevede un coeficient de multiplicare 9,000.

Pozițiile 30 și 31 vizează primul și al doilea an de auditor de justiție, cu un coeficient de multiplicare 8,000, iar pentru funcția următoare de judecător stagiar și procuror stagiar, 2-3 ani vechime, prevede un coeficient de multiplicare 9,000, durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiție este de 2 ani, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, iar durata stagiului un an, potrivit art. 22 alin. (1) din aceeași lege, astfel încât în mod corect, prin ordinul contestat s-a stabilit reclamantei, în calitate de judecător stagiar la Judecătoria Moinești coeficientul de multiplicare 9,000.

Coeficientul de multiplicare 13,500 este corespunzător unui judecător sau procuror peste trei ani vechime, care potrivit art. 31 din Legea nr. 304/2004 au promovat examenul de capacitate și au fost numiți de Președintele României, la propunerea C.S.M., în continuare, Anexa stabilind un singur coeficient de multiplicare pentru funcția de execuție judecător procuror corespunzător fiecărei instanțe, astfel încât fiecărui judecător/ procuror de o instanță sau parchetul de pe lângă acea instanță primesc coeficientul de multiplicare prevăzut în Anexă pentru acea instanță.

Prin urmare, indemnizația de încadrare lunară brută nu se stabilește doar în,raport de vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată, ci și cu nivelul instanțelor, iar în cadrul acestei categorii, în cazul judecătorilor de la judecătorie, cu distincția între salariul judecătorului stagiar și salariul judecătorului care a promovat examenul de capacitate și care a fost numit prin Decret de Președintele României, ca etapă obligatorie în ceea ce privește numirea judecătorilor și procurorilor, reflectată în mod evident în încadrarea într-o etapă superioară în cadrul aceleiași instanțe, aceasta fiind în concordanță cu pozițiile din Anexă la care face trimitere expres art. 3 din O.U.G.

nr. 27/2006. Față de aceste considerente instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată, nefiind vorba în speță de un refuz nejustificat al pârâtului de a proceda la stabilirea indemnizației reclamantei prin luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 13,500 prevăzut la lit. a) pct. 28 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de apel, în termen legal a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici: Interpretarea instanței de fond este eronată, aceasta concluzionând că indemnizația lunară brută de încadrare nu se stabilește doar în raport de vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, ci și de nivelul instanțelor, iar în cadrul acestei categorii, în cazul judecătorilor de la judecătorie cu distincția între salariul judecătorului stagiar și salariul judecătorului care a promovat examenul de capacitate și care a fost numit prin Decret al Președintelui României. Această interpretare este în neconcordanță cu dispozițiile legale incidente în materie și cu jurisprudența C.E.D.O. Arată recurenta că dacă s-ar accepta interpretarea instanței, ar însemna ca prevederile art. 28 de la lit. a) Anexa la O.U.G.

nr. 27/2006 ar deveni inaplicabile atât în cazul magistraților stagiari cât și în cazul magistraților care sunt acceptați în magistratură direct pe post. De asemenea, recurenta invocă încălcarea dispozițiilor art. 14 din Convenție combinat cu art. 1 Protocolul 1 la Convenție, în raport de împrejurarea că toți procurorii stagiari care au o vechime în magistratură de peste 3 ani primesc coeficientul de multiplicare 13,500. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Astfel, cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat pârâtului M.J.L.C., prin cerere formulată la data de 4 august 2011, plata unui salariu brut lunar, începând cu data de 1 septembrie 2010 până la zi, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 13,500 lei prevăzut de lit. a) pct. 28, Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, acordarea luară a acestui salariu pentru viitor și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă după eliberarea ordinului de salarizare. Pârâtul M.J. a emis un răspuns nefavorabil la data de 18 octombrie 2011. Conform precizărilor reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată, Ordinul M.J. nr. 21171/C/2010 prin care i s-a stabilit un salariu de încadrare de 3.679 lei nu a fost contestat, întrucât la data numirii în funcția de judecător stagiar nu avea încă o vechime în magistratură de 3 ani.

În ceea ce privește coeficientul de multiplicare avut în vedere la emiterea ordinului contestat, instanța de control judiciar constată că în mod legal a reținut pârâtul că reclamanta beneficiază de coeficientul de multiplicare de 9,00 și nu de 13,50, aplicabil numai după validarea examenului de capacitate.

Potrivit art. 3 din O.U.G nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției și a notei cuprinsă în anexa la ordonanță, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență”.

Potrivit lit. a) pct. 28 din Anexa 1 cuprinzând „Indemnizațiile judecătorilor, procurorilor și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare”, judecătorii și procurorii de judecătorie, cu peste 3 ani vechime, beneficiază de un coeficient de multiplicare de 13,500. Prin nota 3, subsecventă anexei menționate, se prevede că: „După validarea examenului de capacitate, inclusiv în perioada prevăzută la art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, judecătorilor și procurorilor li se aplică coeficientul prevăzut la lit. a) pct. 28. Același coeficient se aplică și judecătorilor și procurorilor definitivi la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu o vechime mai mică de 3 ani”.

Având în vedere aceste dispoziții este evident că în privința judecătorilor stagiari nu este aplicabil coeficientul de multiplicare de 13,50, coeficient condiționat de validarea examenului de capacitate și aplicabil inclusiv pentru perioada dintre data validării examenului de capacitate și data intrării în vigoare a actului de numire de către Președintele României. Argumentele reclamantei, în sensul că dispozițiile Anexei la O.U.G. nr. 27/2006 nu condiționează promovarea examenului de capacitate pentru încadrarea în coeficientul de multiplicare 13,50, fiind suficientă dovada vechimii în magistratură de peste 3 ani nu atestă nelegalitatea stabilirii salariului reclamantei, atât timp, cât O.U.G.

nr. 27/2006 condiționează încadrarea judecătorilor care funcționează la judecătorii în acest coeficient de multiplicare de promovarea și validarea examenului de capacitate, în cazul judecătorilor stagiari, sau de numirea în funcția de judecător definitiv fără susținerea examenului de capacitate. Tratamentul diferențiat în privința salarizării este justificat obiectiv, raportat la natura și complexitatea cauzelor pe care le pot soluționa judecătorii stagiari, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, fiind în afara oricărei discuții existența unor situații comparabile. Analiza pct. 3 din Nota la Anexa 1 a O.U.G.

nr. 27/2006 duce la concluzia că este condiționată aplicarea coeficientului de 13,500 de validarea (promovarea) examenului de capacitate, inclusiv în perioada prevăzută de art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, text ce se referă la perioada dintre data validării examenului de capacitate și data intrării în vigoare a actului de numire de către Președintele României. Chiar dacă O.U.G. nr. 27/2006 a fost abrogată parțial prin intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în Legea nr. 330/2009 se fac o serie de trimiteri la Anexele O.U.G. nr. 27/2006 și chiar la notele la anexe, iar judecătorii și procurorii stagiari au fost salarizați, și după intrarea în vigoare a acestei legi, diferit față de judecătorii și procurorii definitivi.

Astfel, potrivit art. 5 din Anexa VI a Legii nr. 330/2009: „(1) Prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (1) din cap. IV al părții a II-a din prezenta lege, începând cu 1 ianuarie 2010, indemnizațiile de încadrare brute lunare, respectiv salariile de bază ale personalului prevăzut la art. 4 alin. (1) se stabilesc astfel: la indemnizațiile de încadrare brute lunare, respectiv salariile de bază stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009 se adaugă sporurile și majorările prevăzute în notele la anexele corespunzătoare, precum și adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a)” iar art. 8 alin. (2) din aceeași anexă prevede că „După validarea examenului de capacitate, inclusiv în perioada prevăzută la art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, judecătorilor, procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat acestora li se aplică indemnizația de încadrare brută lunară stabilită conform coeficienților de ierarhizare prevăzuți la nr. art. 25 și 26, după caz, din anexa nr. VI/1”.

Prin urmare, chiar dacă Legea nr. 330/2009 a fost abrogată de la 1 ianuarie 2011, pentru că Legea nr. 285/2010, în art. 2 face trimitere la „nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare”, rezultă că salarizarea reclamantei s-a făcut conform salarizării pentru funcții similare astfel cum au fost stabilite pentru anul 2010 potrivit Legii nr. 330/2010, lege care prevede expres, în art. 8 alin. (2), o dispoziție identică cu cea din pct. 3 al Notei din Anexa 1 a O.U.G. nr. 27/2006, astfel că nu se poate susține nelegalitatea ordinului emis de Ministerul Justiției, prin care a fost stabilit salariul reclamantei.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004, este de observat că dispozițiile art. 4 din O.U.G nr. 27/ 2006 statuează că „(1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora si magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară (..)”.

În raport cu aceste dispoziții este evident că sporul de stabilitate sau de fidelitate nu se acordă pentru întreaga vechime în magistratură ori în alte funcții juridice, considerate ca vechime în magistratură și pentru care se acordă sporul de vechime în muncă, ci exclusiv pentru vechimea efectivă numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor. În concluzie, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei-reclamante sunt nefondate, iar instanța de fond în mod temeinic a respins acțiunea. În consecință, pe considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.A.D. împotriva Sentinței nr. 1813 din 13 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2014.