ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2289/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2289/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 28 octombrie 2011, reclamanta T.A.D. a

chemat în judecată pe pârâtul M.J.L.C., solicitând obligarea pârâtului la plata

către reclamantă a unui salariu brut lunar începând cu data de 01 septembrie 2010

până în prezent, corespunzător coeficientului de multiplicare 13,500 potrivit pct.

28 din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, plata drepturilor salariale corespunzător

acestui coeficient de multiplicare, pe viitor, emiterea ordinului de salarizare

care să conțină salariul de încadrare brut lunar raportat la acest coeficient

de multiplicare și sporurile calculate raportat la acesta, pentru viitor, cu

stabilirea unui termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii pentru executarea

acestei obligații de către Ministerul Justiției, sub sancțiunea de daune

cominatorii de 100 lei/zi de întârziere.

În motivarea,

reclamanta arată, în esență, că începând cu data de 01 iulie 2010 a fost numită

judecător stagiar la Judecătoria Târgu Jiu, Județul Gorj, fiind absolventă a I.N.M.

promoția 2010.

Prin Ordinul M.J. nr.

21171/C/2010 s-a stabilit că are dreptul la o indemnizație de 3.679 lei, deși

avea o vechime în muncă de peste 5 ani de zile, iar prin Ordinul M.J. nr. 2612/C/2010

i s-a modificat indemnizația la 3.811 lei, ținându-se cont de vechimea în muncă.

Începând cu data de

01 septembrie 2010 are o vechime în specialitatea juridică de trei ani de zile,

întrucât în perioada 01 decembrie 2004 - 31 decembrie 2005 a fost angajată ca

jurist debutant la SC O. SRL Motru, care constituie vechime în magistratură, potrivit

art. 86 din Legea nr. 303/2004.

Reclamanta a susținut

că nu a contestat Ordinul Ministerului Justiției nr. 21171/C/2010, întrucât la

data numirii în funcția de judecător stagiar, nu avea încă o vechime în

magistratură de 3 ani.

La data de 04 august 2011,

a solicitat plata unui salariu brut lunar, începând cu 01 septembrie 2010 până

în prezent, potrivit pct. 28 din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, respectiv,

corespunzător coeficientului de multiplicare 13,500, la care a primit un

răspuns nefavorabil în data de 18 octombrie 2011.

Acest răspuns a fost

emis ca urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2006,

fără a se avea în vedere întreaga vechime în magistratură calculată potrivit art.

86 din Legea nr. 303/2004, în perioada 01 decembrie 2004 - 31 decembrie 2005 a

fost angajată ca jurist debutant la SC O. SRL Motru, iar în perioada 2008 - 2010

a avut calitatea de auditor de justiție.

La stabilirea

drepturilor sale salariale trebuie avut în vedere faptul că în anexa O.U.G. nr.

27/2006, coeficientul de multiplicare este diferit în raport de funcția

îndeplinită, judecător, instanța la care funcționează, judecătorie, și vechimea

în magistratură, iar în ceea ce privește vechimea în magistratură, art. 86 din

Legea nr. 303/2004, republicată și modificată, la care face trimitere art. 3

din O.U.G. nr. 27/2006, dispune că constituie vechime în magistratură perioada

în care judecătorul a îndeplinit anumite funcții juridice în care și cea de

auditor de justiție și consilier juridic.

Astfel, salariul său

trebuia stabilit potrivit pct. 28 din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, respectiv,

corespunzător coeficientului de multiplicare 13,500, întrucât la data de 01

septembrie 2010, avea o vechime în magistratură de 3 ani și o lună, calculată

potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 27/2006 coroborat cu art. 86 din Legea nr. 303/2004,

republicată și modificată.

În optica

reclamantei, legea a fost greșit interpretată deoarece în prezența vechimii în

magistratură nici art. 3 din O.U.G. nr. 27/ 2006, care face trimitere la art. 86

din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată, și nici o altă prevedere din

ordonanță nu stipulează nicio excepție în temeiul căreia judecătorii și

procurorii stagiari nu beneficiază de dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004,

republicată și modificată, ori excepția trebuie să fie expres prevăzută de lege

și nu poate fi dedusă prin interpretare „per a contrario”, pentru că o astfel

de interpretare poate duce la deturnarea scopului și rațiunii legii.

Mai arată reclamanta

că pentru colegii magistrați procurori stagiari, respectiv pentru alți

judecători stagiari, aflați în situații similare, s-a stabilit indemnizații

corespunzătoare inclusiv coeficientul de multiplicare 13,500, iar prin

aplicarea în mod neunitar a legii a fost discriminată prin ordinele Ministrului

Justiției față de colegii aflați în situații similare și chiar identice din punct

de vedere al vechimii în magistraturii, astfel încât, solicită să se constate

existența acestei discriminări.

instanțe

Prin Sentința nr. 1813

din 13 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta T.A.D., în

contradictoriu cu pârâtul M.J., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin Ordinul

Ministerului Justiției nr. 21171/C/2010 s-a stabilit că are dreptul la o

indemnizație de 3.679 lei, deși avea o vechime în muncă de peste 5 ani de zile,

iar prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2612/C/2010 i s-a modificat

indemnizația la 3811 lei, ținându-se cont de vechimea în muncă.

Reclamanta nu a

contestat Ordinul Ministerului Justiției nr. 21171/C/2010, întrucât la data

numirii în funcția de judecător stagiar, nu avea încă o vechime în magistratură

de 3 ani, însă, în data de 04 august 2011 s-a adresat M.J. și a solicitat plata

unui salariu brut lunar, începând cu data de 01 septembrie 2010 până în

prezent, potrivit pct. 28 din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, respectiv,

corespunzător coeficientului de multiplicare 13,500, la care a primit un

răspuns nefavorabil în data de 18 octombrie 2011.

Față de refuzul

pârâtului de a-i lua în calcul la stabilirea coeficientului de multiplicare

vechimea reprezentând perioada de un an, și o lună,cât a profesat în calitate

de consilier juridic la O. SRL Motru, în condițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004,

republicată și modificată, cu consecința stabilirii indemnizației corespunzător

coeficientului de multiplicare 13,500, reclamanta s-a adresat instanței de

judecată, la data de 28 octombrie 2011.

Analizând prevederile

art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006, instanța de fond a constatat că

indemnizația de încadrare brută lunară a unui magistrat se stabilește în raport

cu nivelul instanțelor și parchetelor, cu vechimea în magistratură, prevăzută

de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, având în vedere valoarea de referință sectorială și coeficienții de

multiplicare din Anexă.

Dispoziția de la art.

3 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 are caracter general și stabilește cu

caracter de principiu modul de stabilire a indemnizației de încadrare brută

lunară, ca de altfel și trimiterea la dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004,

care se referă distinct la judecătorii și procurorii stagiari în Capitolul 2 art.

21 – art. 30, legea operând cu terminologia judecător stagiar, procuror stagiar

și stabilind modul de numire, categoriile de cauze ce le soluționează sau le

instrumentează și modul de susținere a examenului,de capacitate, în continuare,

Capitolul 3 intitulat „numirea judecătorilor și procurorilor”, prevăzând la art.

31 alin. (1) și (2) că judecătorii și procurorii care au promovat examenul de

capacitate sunt numiți de Președintele României, la propunerea C.S.M., iar

propunerile de numire se fac în cel mult 30 de zile de la data validării

examenului de capacitate.

În ceea ce privește

salarizarea, art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 prevede că în perioada

dintre data validării examenului de capacitate și data intrării în vigoare a

actului de numire de către Președintele României, judecătorii și procurorii

care au promovat examenul de capacitate primesc salariul corespunzător funcției

imediat superioare celei de judecător sau procuror stagiar”.

Din interpretarea

acestui text de lege, rezultă că până la susținerea examenului de capacitate

judecătorii și procurorii stagiari primesc un salariu corespunzător funcției de

judecător sau procuror stagiar, iar din acest punct de vedere este firesc ca la

judecătorii și parchetele de pe lângă judecătorii să fie reglementate două

categorii de salarii, pentru judecătorii și procurorii stagiari și pentru

judecătorii și procurorii care au promovat examenul de capacitate, condiție la

care legea face referire expres.

De altfel, la pct. 3

din Nota din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 se prevede că, după validarea

examenului de capacitate, inclusiv în perioada prevăzută la art. 31 alin. (5)

din Legea nr. 303/2004, republicată, judecătorilor și procurorilor li se aplică

coeficientul prevăzut la lit. a) pct. 28, același coeficient aplicându-se și

judecătorilor și procurorilor definitivi la data intrării în vigoare a

ordonanței de urgență, cu o vechime mai mică de 3 ani.

Din acest punct de

vedere, se observă că în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, singura instanță și

parchet corespunzător unde pentru funcția de execuție, judecător/ procuror sunt

prevăzute doi coeficienți de multiplicare este judecătoria și parchetul de pe

lângă aceasta, unde la pozițiile 28 - judecător, procuror, peste 3 ani vechime,

stabilește un coeficient 13,500 și judecător, procuror, 2-3 ani vechime prevede

un coeficient de multiplicare 9,000.

Pozițiile 30 și 31

vizează primul și al doilea an de auditor de justiție, cu un coeficient de

multiplicare 8,000, iar pentru funcția următoare de judecător stagiar și

procuror stagiar, 2-3 ani vechime, prevede un coeficient de multiplicare 9,000,

durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiție este de 2

ani, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, iar durata stagiului un an,

potrivit art. 22 alin. (1) din aceeași lege, astfel încât în mod corect, prin

ordinul contestat s-a stabilit reclamantei, în calitate de judecător stagiar la

Judecătoria Moinești coeficientul de multiplicare 9,000.

Coeficientul de

multiplicare 13,500 este corespunzător unui judecător sau procuror peste trei

ani vechime, care potrivit art. 31 din Legea nr. 304/2004 au promovat examenul

de capacitate și au fost numiți de Președintele României, la propunerea C.S.M.,

în continuare, Anexa stabilind un singur coeficient de multiplicare pentru

funcția de execuție judecător procuror corespunzător fiecărei instanțe, astfel

încât fiecărui judecător/ procuror de o instanță sau parchetul de pe lângă acea

instanță primesc coeficientul de multiplicare prevăzut în Anexă pentru acea

instanță.

Prin urmare,

indemnizația de încadrare lunară brută nu se stabilește doar în,raport de

vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004,

republicată și modificată, ci și cu nivelul instanțelor, iar în cadrul acestei

categorii, în cazul judecătorilor de la judecătorie, cu distincția între salariul

judecătorului stagiar și salariul judecătorului care a promovat examenul de

capacitate și care a fost numit prin Decret de Președintele României, ca etapă

obligatorie în ceea ce privește numirea judecătorilor și procurorilor,

reflectată în mod evident în încadrarea într-o etapă superioară în cadrul

aceleiași instanțe, aceasta fiind în concordanță cu pozițiile din Anexă la care

face trimitere expres art. 3 din O.U.G. nr. 27/2006.

Față de aceste

considerente instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată, nefiind

vorba în speță de un refuz nejustificat al pârâtului de a proceda la stabilirea

indemnizației reclamantei prin luarea în considerare a coeficientului de

multiplicare de 13,500 prevăzut la lit. a) pct. 28 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006.

în cauză

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de apel, în termen legal a declarat recurs reclamanta,

solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea

cererii așa cum a fost formulată.

În motivarea căii de

atac, recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici:

Interpretarea

instanței de fond este eronată, aceasta concluzionând că indemnizația lunară

brută de încadrare nu se stabilește doar în raport de vechimea în magistratură

prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, ci și de nivelul instanțelor, iar

în cadrul acestei categorii, în cazul judecătorilor de la judecătorie cu

distincția între salariul judecătorului stagiar și salariul judecătorului care

a promovat examenul de capacitate și care a fost numit prin Decret al

Președintelui României. Această interpretare este în neconcordanță cu

dispozițiile legale incidente în materie și cu jurisprudența C.E.D.O.

Arată recurenta că

dacă s-ar accepta interpretarea instanței, ar însemna ca prevederile art. 28 de

la lit. a) Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 ar deveni inaplicabile atât în cazul

magistraților stagiari cât și în cazul magistraților care sunt acceptați în

magistratură direct pe post.

De asemenea,

recurenta invocă încălcarea dispozițiilor art. 14 din Convenție combinat cu art.

1 Protocolul 1 la Convenție, în raport de împrejurarea că toți procurorii

stagiari care au o vechime în magistratură de peste 3 ani primesc coeficientul

de multiplicare 13,500.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele

conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

Astfel, cum rezultă

din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat pârâtului

M.J.L.C., prin cerere formulată la data de 4 august 2011, plata unui salariu

brut lunar, începând cu data de 1 septembrie 2010 până la zi, cu luarea în

considerare a coeficientului de multiplicare de 13,500 lei prevăzut de lit. a) pct.

28, Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, acordarea luară a acestui salariu pentru

viitor și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă după eliberarea

ordinului de salarizare. Pârâtul M.J. a emis un răspuns nefavorabil la data de

18 octombrie 2011.

Conform precizărilor

reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată, Ordinul M.J. nr. 21171/C/2010

prin care i s-a stabilit un salariu de încadrare de 3.679 lei nu a fost

contestat, întrucât la data numirii în funcția de judecător stagiar nu avea

încă o vechime în magistratură de 3 ani.

În ceea ce privește

coeficientul de multiplicare avut în vedere la emiterea ordinului contestat,

instanța de control judiciar constată că în mod legal a reținut pârâtul că

reclamanta beneficiază de coeficientul de multiplicare de 9,00 și nu de 13,50,

aplicabil numai după validarea examenului de capacitate.

Potrivit art. 3 din O.U.G

nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor,

procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției și a notei

cuprinsă în anexa la ordonanță, judecătorii, procurorii, personalul asimilat

acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la

o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul

instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură

prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a

coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă

din prezenta ordonanță de urgență”.

Potrivit lit. a) pct.

28 din Anexa 1 cuprinzând „Indemnizațiile judecătorilor, procurorilor și ale

personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor

potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare”, judecătorii și

procurorii de judecătorie, cu peste 3 ani vechime, beneficiază de un coeficient

de multiplicare de 13,500.

Prin nota 3,

subsecventă anexei menționate, se prevede că: „După validarea examenului de

capacitate, inclusiv în perioada prevăzută la art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004,

republicată, judecătorilor și procurorilor li se aplică coeficientul prevăzut

la lit. a) pct. 28. Același coeficient se aplică și judecătorilor și

procurorilor definitivi la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de

urgență, cu o vechime mai mică de 3 ani”.

Având în vedere

aceste dispoziții este evident că în privința judecătorilor stagiari nu este

aplicabil coeficientul de multiplicare de 13,50, coeficient condiționat de

validarea examenului de capacitate și aplicabil inclusiv pentru perioada dintre

data validării examenului de capacitate și data intrării în vigoare a actului

de numire de către Președintele României.

Argumentele

reclamantei, în sensul că dispozițiile Anexei la O.U.G. nr. 27/2006 nu condiționează promovarea examenului de capacitate pentru încadrarea în coeficientul de

multiplicare 13,50, fiind suficientă dovada vechimii în magistratură de peste 3

ani nu atestă nelegalitatea stabilirii salariului reclamantei, atât timp, cât

O.U.G. nr. 27/2006 condiționează încadrarea judecătorilor care funcționează la

judecătorii în acest coeficient de multiplicare de promovarea și validarea

examenului de capacitate, în cazul judecătorilor stagiari, sau de numirea în

funcția de judecător definitiv fără susținerea examenului de capacitate.

Tratamentul

diferențiat în privința salarizării este justificat obiectiv, raportat la

natura și complexitatea cauzelor pe care le pot soluționa judecătorii stagiari,

potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, fiind în afara oricărei

discuții existența unor situații comparabile.

Analiza pct. 3 din

Nota la Anexa 1 a O.U.G. nr. 27/2006 duce la concluzia că este condiționată aplicarea

coeficientului de 13,500 de validarea (promovarea) examenului de capacitate,

inclusiv în perioada prevăzută de art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004,

text ce se referă la perioada dintre data validării examenului de capacitate și

data intrării în vigoare a actului de numire de către Președintele României.

Chiar dacă O.U.G. nr.

27/2006 a fost abrogată parțial prin intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în Legea

nr. 330/2009 se fac o serie de trimiteri la Anexele O.U.G. nr. 27/2006 și chiar

la notele la anexe, iar judecătorii și procurorii stagiari au fost salarizați,

și după intrarea în vigoare a acestei legi, diferit față de judecătorii și

procurorii definitivi.

Astfel, potrivit art.

5 din Anexa VI a Legii nr. 330/2009: „(1) Prin derogare de la prevederile art. 30

alin. (1) din cap. IV al părții a II-a din prezenta lege, începând cu 1

ianuarie 2010, indemnizațiile de încadrare brute lunare, respectiv salariile de

bază ale personalului prevăzut la art. 4 alin. (1) se stabilesc astfel: la indemnizațiile

de încadrare brute lunare, respectiv salariile de bază stabilite potrivit

reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009 se adaugă sporurile și

majorările prevăzute în notele la anexele corespunzătoare, precum și adaosurile

prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a)” iar art. 8 alin. (2) din aceeași anexă

prevede că „După validarea examenului de capacitate, inclusiv în perioada

prevăzută la art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, judecătorilor, procurorilor și

personalului de specialitate juridică asimilat acestora li se aplică

indemnizația de încadrare brută lunară stabilită conform coeficienților de

ierarhizare prevăzuți la nr. art. 25 și 26, după caz, din anexa nr. VI/1”.

Prin urmare, chiar

dacă Legea nr. 330/2009 a fost abrogată de la 1 ianuarie 2011, pentru că Legea nr.

285/2010, în art. 2 face trimitere la „nivelul de salarizare în plată pentru

funcțiile similare”, rezultă că salarizarea reclamantei s-a făcut conform

salarizării pentru funcții similare astfel cum au fost stabilite pentru anul

2010 potrivit Legii nr. 330/2010, lege care prevede expres, în art. 8 alin. (2),

o dispoziție identică cu cea din pct. 3 al Notei din Anexa 1 a O.U.G. nr. 27/2006,

astfel că nu se poate susține nelegalitatea ordinului emis de Ministerul

Justiției, prin care a fost stabilit salariul reclamantei.

În ceea ce privește

aplicarea dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004, este de observat că dispozițiile

art. 4 din O.U.G nr. 27/ 2006 statuează că „(1) Judecătorii, procurorii,

personalul asimilat acestora si magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu

vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta

Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și

procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (1),

calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară (..)”.

În raport cu aceste

dispoziții este evident că sporul de stabilitate sau de fidelitate nu se acordă

pentru întreaga vechime în magistratură ori în alte funcții juridice,

considerate ca vechime în magistratură și pentru care se acordă sporul de

vechime în muncă, ci exclusiv pentru vechimea efectivă numai în funcțiile de

judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție

sau de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și

procurorilor.

În concluzie, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei-reclamante sunt

nefondate, iar instanța de fond în mod temeinic a respins acțiunea.

În consecință, pe

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de T.A.D. împotriva Sentinței nr. 1813 din 13 martie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2014.