ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 517/2008

Deliberând asupra recursului de față; Reclamanta SC I. SRL Iași a solicitat obligarea pârâtei RA A. Iași la plata sumei de 300.628,375 lei penalități de întârziere. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a realizat o serie de lucrări în beneficiul pârâtei, în baza contractului de antrepriză din 5 noiembrie 1996. Pârâta nu și-a executat obligația de plată a prețului iar la art. 9 din contract se prevede clauza penală. Tribunalul Iași, prin sentința nr. 577 din 16 martie 2007 a admis excepția prescripției, a admis, în parte, acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 2.18944,12 lei penalități. Au fost respinse celelalte capete de cerere. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pentru perioada 12 mai 2003 – 1 martie 2005 pretențiile sunt justificate întemeindu-se pe art. 5.2 din actul adițional.

În apelul pârâtei, Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 77 din 6 septembrie 2007 a respins acest apel reținând că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 469/2002 întrucât contractul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ. Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă care invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 se aplică și contractului dintre părți deoarece acesta era în executare la data intrării în vigoare a legii. De asemenea, legea era în vigoare la data soluționării litigiului. Recurenta susține că limitarea penalităților la o sumă egală cu cea a debitului nu reprezintă o aplicare retroactivă a legii.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Izvorul penalităților din prezenta acțiune este hotărârea anterioară, intrată în puterea lucrului judecat și anume sentința civilă nr. 823 din 7 aprilie 2003 a Tribunalului Iași prin care s-au acordat penalități de la data scadenței și până la data introducerii acțiunii, 14 octombrie 2002. Obiectul acțiunii prezente îl reprezintă penalitățile de la data de 14 octombrie 2002 și până la data achitării debitului – 1 martie 2005 ca urmare a executării silite. Prin urmare dreptul generic de a obține penalitățile a fost deja stabilit și în cauză se mai discută doar perioada ulterioară, până la executarea debitului care nu se putea stabili la data pronunțării sentinței civile nr. 823 din 7 aprilie 2003 a Tribunalului Iași depinzând de data executării silite a acestei hotărâri.

În aceste condiții nu se poate susține că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 4 alin (3) din Legea nr. 469/2002 motiv pentru care recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta RA A. Iași împotriva deciziei nr. 77 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2008.