ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 517/2008

Deliberând asupra recursului

de față;

Reclamanta SC I. SRL Iași a solicitat obligarea

pârâtei RA A. Iași la plata sumei de 300.628,375 lei penalități de întârziere.

Motivându-și acțiunea,

reclamanta arată că a realizat o serie de lucrări în beneficiul pârâtei, în

baza contractului de antrepriză din 5 noiembrie 1996. Pârâta nu și-a executat

obligația de plată a prețului iar la art. 9 din contract se prevede clauza

penală.

Tribunalul Iași, prin

sentința nr. 577 din 16 martie 2007 a admis excepția prescripției, a admis, în

parte, acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 2.18944,12 lei

penalități. Au fost respinse celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că pentru perioada 12 mai 2003 – 1 martie

2005 pretențiile sunt justificate întemeindu-se pe art. 5.2 din actul

adițional.

În apelul pârâtei, Curtea de

Apel Iași, prin decizia civilă nr. 77 din 6 septembrie 2007 a respins acest

apel reținând că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 469/2002 întrucât

contractul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Decizia a fost atacată cu

recurs de către pârâtă care invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Se susține că art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 469/2002 se aplică și contractului dintre părți deoarece

acesta era în executare la data intrării în vigoare a legii. De asemenea, legea

era în vigoare la data soluționării litigiului.

Recurenta susține că

limitarea penalităților la o sumă egală cu cea a debitului nu reprezintă o

aplicare retroactivă a legii.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Izvorul penalităților din

prezenta acțiune este hotărârea anterioară, intrată în puterea lucrului judecat

și anume sentința civilă nr. 823 din 7 aprilie 2003 a Tribunalului Iași prin

care s-au acordat penalități de la data scadenței și până la data introducerii

acțiunii, 14 octombrie 2002.

Obiectul acțiunii prezente

îl reprezintă penalitățile de la data de 14 octombrie 2002 și până la data

achitării debitului – 1 martie 2005 ca urmare a executării silite.

Prin urmare dreptul generic

de a obține penalitățile a fost deja stabilit și în cauză se mai discută doar

perioada ulterioară, până la executarea debitului care nu se putea stabili la

data pronunțării sentinței civile nr. 823 din 7 aprilie 2003 a Tribunalului

Iași depinzând de data executării silite a acestei hotărâri.

În aceste condiții nu se

poate susține că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 4 alin (3)

din Legea nr. 469/2002 motiv pentru care recursul pârâtei urmează a fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta RA A. Iași împotriva deciziei nr. 77 din 6 septembrie 2007 a Curții

de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2008.