ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5536/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13 februarie 2009,

reclamantul J.H.W. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român

chemat în judecată prin C.C.S.D., obligarea acesteia să procedeze la analizarea

Dosarului nr. 37464/CC privind dispoziția nr. 1329/2007 emisă de Primăria

orașului Gătaia, conținând propunerea de acordare de măsuri reparatorii

reclamantului, în cuantum de 69908 euro, în echivalent, să înainteze dosarul menționat

unui evaluator autorizat, care să stabilească valoarea de circulație a

imobilului și să continue procedura instituită de Titlul III al Legii nr. 247/2005

până la finalizarea ei prin emiterea unei decizii reprezentând titlul de

despăgubiri în echivalent pentru același imobil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin dispoziția nr. 1329

din 09 mai 2007, Primăria orașului Gătaia a propus acordarea de măsuri

reparatorii în temeiul Legii nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Gătaia, și

s-a dispus trimiterea dosarului către C.C.

S.D.

Prin sentința civilă

nr. 1329 din 10 martie 2008 a Tribunalului

Timiș, în urma expertizei efectuate în cauză, s-a dispus modificarea

dispoziției nr. 1329/2007, în sensul specificării cuantumului despăgubirilor la

valoarea de 69908 euro, în echivalent.

Reclamantul a susținut că, în mod nejustificat și cu depășirea

termenelor prevăzute de Legea nr. 247/2005, autoritatea pârâtă refuză să

perfecteze procedura instituită de Titlul III al legii menționate și să trimită

dosarul la evaluare sau să emită titlul de despăgubire.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 78 din 9 martie 2009, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că soluția se impune, întrucât, în prezent,

reclamantul are o hotărâre judecătorească prin care a fost stabilit cuantumul

măsurilor reparatorii și în raport cu prevederile deciziei în interesul Legii nr.

52 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale Deciziei nr. 1651 din 13

martie 2008 a C.C.S.D., nu sunt aplicabile prevederile art. art. 16 și

următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel încât dispoziția nr. 1329/2007

a Primarului Orașului Gătaia nu mai poate fi trimisă Secretariatului C.C.S.D.,

ci rămâne supusă controlului instanțelor judecătorești, potrivit prevederilor art.

24/26 din Legea nr. 10/2001 astfel cum erau în vigoare la data emiterii

actului.

Împotriva susmenționatei sentințe, a declarat recurs, în termenul legal,

reclamantul J.H.W.

În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esență că, în mod greșit prima

instanță a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată privește

legalitatea și temeinicia dispoziției nr. 1329 din 9 mai 2007, în realitate

fiind vorba de valorificarea acestei dispoziții prin emiterea titlului de

despăgubire de către Comisia Centrală, iar faptul că autoritatea intimată nu

înțelege să mai procedeze la evaluarea despăgubirilor, ci să preia evaluarea

din hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, face cu atât mai mult

admisibilă și întemeiată acțiunea adresată Curții de Apel Timișoara. De altfel,

a arătat recurentul, intimata-pârâtă a cunoscut că emiterea titlului de

despăgubire îi intră în competență exclusivă, precizând prin întâmpinarea

depusă la fond că în ședința următoare va aproba emiterea titlului în favoarea

recurentului-reclamant, lucru care însă până la momentul promovării recursului

nu s-a întâmplat.

Prin întâmpinare, C.C.S.D. a solicitat menținerea ca legală și temeinică

a sentinței pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, subliniind că soluția de

respingere a acțiunii reclamantului este susținută de Decizia nr. 52 din 4

iulie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și de

Decizia nr. 1651 din 13 martie 2008 emisă de Comisia Centrală în aplicarea

celor statuate de instanța supremă prin decizia mai înainte menționată.

Examinând cauza prin prisma criticilor enunțate mai înainte, a normelor

legale incidente și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casare/modificare a

sentinței atacate.

În mod corect, instanța de fond a stabilit situația de fapt conturată de

probatoriul administrat și a constatat că în cauză nu sunt aplicabile

prevederile art. 16 și următoarele din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Acțiunea formulată de reclamantul J.H.W. a avut ca obiect pronunțarea noii

hotărâri ca să oblige C.C.S.D. să analizeze Dosarul nr. 37464/CC/2007 privind

dispoziția nr. 1329/2007 emisă de Primarul Orașului Gătaia, să înainteze

dosarul unui evaluator autorizat ca să stabilească valoarea de circulație a

imobilului și să continue procedura instituită de Legea nr. 247/2005

finalizând-o prin emiterea titlului de despăgubire în echivalent pentru

imobilul situat în Gătaia, evidențiat în CF nr. 24 Gătaia nr. top 170/a.

Abordarea judecătorului fondului este în acord cu dispozițiile art. 129

alin. (6) C. proc. civ., adică prin raportare la cele solicitate, așa cum

reiese cu evidență din considerentele sentinței recurate, așa încât nu poate fi

primită critica recurentului referitoare la confuzia făcută asupra obiectului

cererii de chemare în judecată.

Soluția Curții de Apel Timișoara nu vizează inadmisibilitatea acțiunii

ci netemeinicia acesteia, reținându-se în speță nu sunt aplicabile prevederile

art. 16 și următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Soluționând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție referitor la

practica neunitară a instanțelor cu privire la interpretarea și aplicarea Legii

nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, Înalta Curte

de Casație și Justiție – Secțiile Unite a statuat, prin Decizia nr. 52 din 4

iunie 2007, că prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005

privind acordarea administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispozițiilor

emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de art.

24 (devenit 26) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005.

Deciziile sau dispozițiile mai înainte precizate nu mai pot fi trimise

Secretariatului C.C.S.D., ci rămân supuse controlului instanțelor

judecătorești, fiscale dacă au fost contestate în termenul prevăzut de art. 24/26

din Legea nr. 10/2001.

Urmare decizie date în interesul legii, recurentul-pârât a emis Decizia

nr. 1651 din 13 martie 2008 potrivit căreia în situația în care cuantumul

măsurilor reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001 a fost

stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, titlul de

despăgubire se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de

sentință.

În cauză, dispoziția nr. 1329 din 9 mai 2007 emisă de Primarul Orașului

Gătaia în baza sentinței civile nr. 3318 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Timiș a fost modificată prin dispoziția nr. 215 din 29 mai 2008 a aceluiași Primar față de sentința civilă nr. 1329 din 10 martie 2008, în sensul specificării

cuantumului valoric al despăgubirii, respectiv suma de 69.908 euro, echivalent

(fila 4 dosar fond).

Așadar, recurentul se află în posesia unei hotărâri judecătorești prin

care a fost stabilit cuantumul măsurilor reparatorii, iar titlul de despăgubire

se emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de acesta.

De altfel, în acord cu Decizia nr. 1651/2008 a C.C.S.D. - emisă în

temeiul Deciziei nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – S.U. –

intimata-pârâtă a emis titlul de despăgubire în baza sentinței civile nr. 1329/2008

a Tribunalului Timiș, în favoarea recurentului-reclamant, prin Decizia nr. 6679

din 18 august 2009 (depusă în recurs – filele 20-21).

Pentru cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din

Legea nr. 554/2004 recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul J.H.W. împotriva sentinței civile nr. 78 din 9 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2009.