ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5854/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 12 martie 2009, reclamanta B.E. a solicitat obligarea

pârâtei C.C.S.D. la emiterea deciziei de despăgubire, conform Titlului VII din

Legea nr. 247/2005, în privința următoarelor propuneri de despăgubire emise de

Primarul municipiului Timișoara: dispoziția nr. 795/2006, modificată prin dispoziția

nr. 1.688/2006, în privința imobilului, dispoziția nr. 799/2006, modificată

prin dispoziția nr. 1687/2006 în privința imobilului, dispoziția nr. 235/2006,

modificată prin dispozițiile nr. 510/2007 și nr. 3.331/2007 în privința

imobilului.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin dispozițiile susmenționate,

Primarul municipiului Timișoara a propus acordarea de despăgubiri conform

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru trei imobile. În cazul dosarelor

întocmite pentru primele două propuneri, reclamanta a considerat că nu a fost

respectat un termen rezonabil de emitere a deciziei de despăgubire, în

condițiile în care dosarele au fost înregistrate la comisia pârâtă în anul

2006, iar la datele de 24 februarie 2009 și respectiv, 4 martie 2009, au fost

întocmite rapoartele de evaluare ale căror concluzii nu au fost contestate.

În

privința celui de-al treilea dosar, reclamanta a învederat că, după emiterea

propunerii de despăgubire, procedura administrativă nu a mai fost continuată .

Pârâta

a invocat excepția prematurității acțiunii în privința imobilului, arătând că

dosarul cu propunerea de acordare a despăgubirilor nu a fost înregistrat la

Secretariatul comisiei centrale, fiind contestată decizia nr. 3330/2007 în

litigiul aflat pe rolul Tribunalului Timiș.

Curtea

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

sentința civilă nr. 171 din 27 mai 2009, prin care a respins excepția

prematurității, a admis acțiunea și a obligat pârâta să emită titlul de

despăgubire în privința propunerilor de despăgubire cuprinse în dispoziția nr. 795/2006,

modificată prin dispoziția nr. 1688/2006, dispoziția nr. 799/2006, modificată

prin dispoziția nr. 1687/2006 și dispoziția nr. 235/2006, modificată prin

dispozițiile nr. 510/2007 și nr. 331/2007 emise de Primarul municipiului

Timișoara.

Instanța

de fond a reținut că dosarele de despăgubire pentru fiecare din dispozițiile

indicate în acțiune au fost transmise și înregistrate la Secretariatul C.C.S.D.,

fiind chiar întocmite rapoartele de evaluare în cazul dosarelor care vizează

imobilele din municipiul Timișoara.

Susținerea

pârâtei că pentru emiterea titlului de despăgubire este necesară aprobarea

sumei din raportul de evaluare în ședința C.C.S.D. a fost respinsă ca fiind

lipsită de temei legal.

Excepția

prematurității acțiunii în privința celui de-al treilea imobil a fost respinsă,

cu motivarea că dosarul a fost înregistrat la comisia pârâtă la data de 14

aprilie 2009, iar emiterea titlului de despăgubire reprezintă finalizarea unei

proceduri administrative, care cuprinde mai multe etape și care, trebuie urmată

cu respectarea principiului celerității, în vederea reparării cât mai rapide a

prejudiciului suportat de intimată.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs pârâta C.C.S.D., solicitând ca în baza

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea

atacată în sensul respingerii ca rămasă fără obiect a acțiunii în privința

imobilelor și respingerii ca neîntemeiate a acțiunii în privința imobilului.

În

privința primelor două imobile, pentru care s-au înregistrat Dosarele nr. 28282/

CC și nr. 28393/ CC, recurenta a arătat că rapoartele de evaluare au fost

aprobate în ședințele Comisiei Centrale din 23 aprilie 2009 și din 30 iunie

2009 și ulterior, au fost emise deciziile care reprezintă titlu de despăgubire,

astfel că acțiunea trebuia respinsă ca fiind rămasă fără obiect.

Referitor

la Dosarul nr. 43660/ CC, înregistrat pentru cel de-al treilea imobil,

recurenta a susținut că instanța de fond a admis în mod greșit acțiunea, fără a

avea în vedere etapele care trebuie parcurse în procedura administrativă și

decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale prin care s-a stabilit ordinea de soluționare

a dosarelor de despăgubire.

Astfel,

s-a arătat că Dosarul nr. 43660/ CC face parte din categoria dosarelor trimise

după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 și a fost analizat sub aspectul

verificării legalității soluției de respingere a cererii de restituire în

natură, constatându-se că este complet și urmează a fi transmis la evaluare, în

ordinea stabilită prin Decizia nr. 2815/2008.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Pentru

Dosarele de despăgubire înregistrate sub nr. 28282/CC și nr. 28393/CC la

Secretariatul C.C.S.D. , instanța de fond a constatat judicios că, la data formulării

acțiunii în justiție, s-a depășit un termen rezonabil de parcurgere a etapelor

prevăzute de lege pentru procedura administrativă și de finalizare a acesteia,

prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri.

Aprobarea

rapoartelor de evaluare întocmite în cele două dosare în ședințele Comisiei

Centrale din 23 aprilie 2009 și din 30 iunie 2009, precum și emiterea

deciziilor de despăgubire reprezintă împrejurări ulterioare datei la care a

fost formulată cererea de chemare în judecată și care, nu au fost comunicate

instanței de fond, astfel că la data judecării pricinii nu se poate reține că

acțiunea intimatei reclamante era lipsită de obiect.

Soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și în privința Dosarului

de despăgubire înregistrat sub nr. 43660/ CC, întrucât autoritatea recurentă nu

și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în fiecare etapă a procedurii

administrative reglementate de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

după înregistrarea dosarului depus de intimata-reclamantă.

În

raport de data înregistrării acestui ultim dosar, instanța de fond a constatat corect

că recurenta nu a efectuat demersuri pentru urgentarea soluționării dosarului

depus de intimată, deși acesta s-a dovedit a fi complet și legal întocmit, sub

aspectul propunerii de acordare de despăgubiri.

Recurenta

a invocat neîntemeiat Decizia nr. 2815/2008 cu privire la ordinea de

soluționare a dosarelor, deoarece folosirea metodei alese pentru soluționarea dosarelor

poate crea inechități prin soluționarea unor dosare înregistrate ulterior în

defavoarea celor intrate la comisie anterior acestora, în raport de un singur

criteriu și anume, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007.

Pentru

considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare

a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 171 din 27 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2009.