ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5384/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5384/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 6 martie

2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Statul Român prin Comisia Centrală din cadrul Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților, Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților și al Comisiei Centrale și funcționarii din cadrul Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților ce au în competență analiza și

evaluarea imobilului a cărui contravaloare o revendică reclamantul, obligarea

pârâților la analizarea și întocmirea raportului de evaluare, precum și

obligarea la acordarea efectivă a despăgubirilor privind echivalentul cotei de

½ din imobilul situat în Timișoara, str. S., care formează obiectul

Dosarului nr. 34118/CC al Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100

RON/zi de întârziere, în sarcina fiecărui pârât, daune morale în cuantum de

20.000 RON și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că în anul 2001 a formulat notificare la primăria

Timișoara privind bunul imobil situat în Timișoara, str. S., iar prin

Dispoziția nr. 1547/2005, emisă de Primarul municipiului Timișoara s-a propus

acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru cota de ½ din imobil, în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În anul 2006, dosarul

împreună cu Dispoziția nr. 1547/2005 a fost trimisă la Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, înregistrându-se Dosarul nr. 34118/CC, fără

a fi fost finalizat până în anul 2009, deși reclamantul a făcut numeroase

demersuri pentru a afla stadiul de soluționare, fără a obține un rezultat

favorabil.

Prin întâmpinarea

depusă în cauză, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că în

cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr.

247/2005, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este

învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, excepția

prematurității cererii reclamantului privind acordarea efectivă a

despăgubirilor, motivat de faptul că reclamantul nu deține titlul de despăgubire

a cărui valorificare să fie dispusă și nu a formulat încă cerere de opțiune,

iar în ceea ce privește daunele cominatorii, a susținut că această cerere este

inadmisibilă, față de faptul că în cauză Autoritatea nu are calitatea de

debitor ce refuză executarea unei obligații de a face.

Pârâtul Statul Român

prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare

la data de 21 mai 2009, prin care a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive cu privire la petitul 2 din cererea introductivă de instanță

(acordarea efectivă a despăgubirilor), excepția prematurității solicitării de

acordare efectivă a despăgubirilor, iar în situația în care se va trece peste

excepțiile invocate, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Președintele

Autorității Naționale pentru Restituirea a Proprietăților și al Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - A.G.O. a invocat, prin întâmpinarea

formulată la data de 19 mai 2008, excepția lipsei calității procesuale pasive,

excepția prematurității cererii de acordare efectivă a despăgubirilor prin

echivalent, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâții E.A. și V.G.,

citați în cauză în calitate de funcționari publici cu atribuții în procedura de

soluționare a Dosarului nr. 34118/CC au formulat întâmpinare prin care au

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de solicitările

reclamantului de întocmire a raportului de evaluare și de acordare efectivă a

despăgubirilor, au solicitat respingerea petitului 1 al cererii introductive de

instanță, ca fiind rămas fără obiect și respingerea capetelor de cerere cu

privire la daunele morale și cheltuielile de judecată, ca neîntemeiate.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 1101 din data de 3 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și

Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea a Proprietăților în ceea

ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea la întocmirea

raportului de evaluare și a respins acest capăt de cerere, față de acești

pârâți, ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală

pasivă; a admis excepția prematurității capătului de cerere având ca obiect

acordarea efectivă a despăgubirilor și a respins acest capăt de cerere, ca

fiind prematur formulat; a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere

privind obligarea la întocmirea raportului de evaluare și a respins ca

neîntemeiate capetele de cerere privitoare la daunele cominatorii, daunele

morale și cheltuielile de judecată.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța de fond a reținut că, pe parcursul soluționării cauzei, la

data de 03 august 2009, a fost finalizat raportul de evaluare întocmit de SC C.

SA, Dosarul nr. 34118/CC a parcurs toate etapele prevăzute de Titlul VII al

Legii nr. 247/2005 și a fost emisă în favoarea reclamantului Decizia nr. 6595

din 18 august 2009.

Curtea a mai reținut

că dosarul aferent Dispoziției nr. 1547/2005, înregistrat la Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 34118/CC, nu a fost

soluționat definitiv prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire

și nu a fost parcursă procedura de valorificare a titlului de despăgubire

prevăzută de Cap. V

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, motiv

pentru care cererea de plată a despăgubirilor apare ca prematur formulată.

Instanța de fond a

arătat că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și

Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nu au

calitate procesuală pasivă în litigiile privitoare la procedura administrativă

de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în condițiile

Titlului VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005, ci Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, care are ca atribuții: analizarea, sub aspectul

legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul

pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în baza Legii

nr. 10/2001, desemnarea evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare

și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Instanța de fond a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților E.A. și V.G.,

având în vedere că prima a îndeplinit atribuții de verificare sub aspectul

legalității respingerii cererii de restituire în natură și de transmitere a

Dosarului nr. 34118/CC către un evaluator în vederea întocmirii raportului de

evaluare, iar cel de-al doilea a procedat la verificarea raportului de evaluare

întocmit de SC C. SA, motiv pentru care este justificată legitimarea procesuală

pasivă a acestora.

Capetele de cerere

având ca obiect obligarea la plata daunelor cominatorii și a daunelor morale au

fost respinse ca neîntemeiate, cu motivarea că obligația de soluționare a

Dosarului nr. 34118/CC a fost adusă la îndeplinire ulterior sesizării instanței,

iar cu probatoriile administrate în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii

condițiilor prevăzute de art. 998 - 999 C. civ. pentru angajarea răspunderii

civile delictuale a pârâților pentru prejudiciul moral invocat de reclamant.

Cererea de obligare a

pârâților la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă față de faptul că

în cauză nu au fost depuse documente justificative care să probeze realitatea

și cuantumul acestora.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul P.I., pentru motive pe care le-a

încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că drepturile sale au fost

încălcate prin tergiversarea soluționării cererii sale din culpa pârâților,

fiind neîntemeiată respingerea cererii sale privind acordarea de daune morale,

că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are calitate

procesuală în cauză și că instanța de fond a greșit când a respins capătul de

cerere privind acordarea efectivă a despăgubirilor ca prematur introdus,

soluție bazată pe un formalism excesiv care se îndepărtează de la rațiunea

legii.

Prin întâmpinările

depuse, intimatele C.N.D., Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au solicitat

respingerea recursului ca neîntemeiat, descriind procedura stabilită de lege în

vederea acordării despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv și

argumentând, în esență, că recurentul nu deține un titlul de plată în baza

căruia Autoritatea să poată efectua o plată a despăgubirilor în numerar, deși

acesta a depus cerere de opțiune, invocând dispozițiile pct. 18

2

.4

din H.G. nr. 128/2008, iar, în ceea ce privește daunele morale, reclamantul nu

a făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului suferit.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în

întâmpinările depuse, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Având în vedere

motivele de fapt și de drept ale acțiunii prezentate la pct. I.1 din decizie,

Înalta Curte reține că obiectul acțiunii judiciare, potrivit art. 8 din Legea

nr. 554/2004, vizează constatarea refuzului nejustificat al pârâților de

efectuare a operațiunilor administrative prevăzute de art. 16 din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005 și obligarea acestora la acordarea de despăgubiri

reclamantului într-un termen rezonabil.

Înalta Curte constată

că recurentul-reclamant are calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri

pentru imobilul preluat abuziv, reprezentând cota de ½ din imobilul

situat în municipiul Timișoara, str. S., în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

această calitate fiindu-i recunoscută prin Dispoziția nr. 1547 din 13 iunie

2005, emisă de Primarul Municipiului Timișoara.

Prin această

dispoziție au fost soluționate notificările reclamantului înregistrate sub nr.

2615/2001 și 2616/2001, dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor,

emisă în 2005, împreună cu documentația aferentă, fiind înregistrat de către

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 34118/CC la 20

martie 2007.

În anul 2009,

întrucât cererea sa de acordare a despăgubirilor pentru imobilul preluat abuziv

nu fusese încă soluționată, reclamantul-recurent s-a adresat instanței de

contencios administrativ.

În timpul

procedurilor judiciare dosarul reclamantului a fost selectat și transmis unui

evaluator autorizat, fiind evaluat la 21 mai 2009, evaluare completată la 03

august 2009, iar la 18 august 2009 pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a emis Decizia nr. 6595 din 18 august 2009 reprezentând titlul

de despăgubire la care se referă art. 13 lit. a) din Titlul VII al Legii nr.

247/2005.

La 19 noiembrie

2009, deci înainte de a se pronunța instanța de fond, recurentul-reclamant a

formulat cererea de opțiune nr. 14357 din 19 noiembrie  2009, optând pentru

valorificarea titlului de despăgubire sub formă de despăgubiri în numerar, în

sensul că a solicitat emiterea unui titlu de plată.

În acest context,

soluția instanței de fond este criticabilă sub aspectul respingerii cererii

reclamantului privind acordarea efectivă a despăgubirilor ca prematur formulată.

Principiul

soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale are

drept efect necesar și faptul că o cerere întemeiată pe dispozițiile Capitolului

V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, având ca obiect

obținerea despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, trebuie să fie

soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării

autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare

și până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunțarea

hotărârii judecătorești irevocabile.

În condițiile în care

recurentul-reclamant a parcurs procedura impusă de Capitolul V, Titlul VII al

Legii nr. 247/2005, și față de obiectul cererii sale, în aplicarea efectivă a

principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, instanței naționale

îi revine obligația de a dispune acele măsuri necesare realizării dreptului

invocat de către reclamant, în a cărui apărare a fost consacrat principiul

sus-menționat, în sensul parcurgerii etapelor implicate de realizarea efectivă

a dreptului, în speță a obligării autorității pârâte la emiterea titlului de

plată pentru despăgubirile ce fac obiectul cererii recurentului-reclamant.

Soluția contrară ar

greva de un formalism excesiv dispozițiile unei legi al cărei scop nu poate fi

altul decât despăgubirea efectivă, eficientă și cu celeritate a unor persoane

prejudiciate prin preluarea abuzivă a unor bunuri.

În ceea ce privește

argumentele recursului referitoare la îndreptățirea recurentului la daune

morale și calitatea procesuală activă în cauză a Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților, Înalta Curte arată că sunt neîntemeiate.

Astfel, în cauză nu

au fost prezentate dovezi de natură a substanția prejudiciul moral suferit de

către reclamantul-recurent.

Înalta Curte nu neagă

impactul psihologic al tergiversării pârâților în soluționarea cererii legitime

a reclamantului-recurent, dar apreciază că soluția adoptată în prezenta cauză

este de natură a constitui o reparație suficientă pentru eventualul prejudiciu

suferit de către reclamant, acesta nedovedind existența unor suferințe morale

sau a unui prejudiciu mai grav care ar impune acordarea de compensații

pecuniare.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților este parțial întemeiată, în ceea ce privește întocmirea raportului

de evaluare, așa cum a constatat și instanța de fond, și emiterea deciziei

conținând titlul de despăgubire, aceste atribuții revenind pârâtei-intimate

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit dispozițiilor art.

16 din Titlul VII, Capitolul V al Legii nr. 247/2005.

Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților are însă calitatea de autoritate ce poate fi

obligată la emiterea titlului de plată pentru despăgubirile ce fac obiectul

cererii recurentului-reclamant, potrivit art. 18 din Titlul VII, Capitolul V

din Legea nr. 247/2005, Înalta Curte constatând că instanța de fond nu s-a

pronunțat asupra acestui aspect în constatarea lipsei calității procesuale a

acestui pârât, și în consecință nu este necesară modificarea sentinței recurate

în această privință.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ. raportat la

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul de

față și va modifica în parte sentința recurată în sensul admiterii acțiunii

reclamantului și obligării autorității pârâte să emită decizia privind titlul

de plată pentru despăgubirile acordate pentru imobilul ce face obiectul

dosarului de despăgubire 34118/CC.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de P.I. împotriva Sentinței civile nr. 1101 din data de 3 martie 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând

titlul de despăgubire pentru imobilul ce face obiectul dosarului de despăgubire

34118/CC.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2010.