Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.12.2010
partial

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5384/2010

HOTĂRÂRE
03.12.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5384/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 6 martie 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.I.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Comisia Centrală din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și al Comisiei Centrale și funcționarii din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților ce au în competență analiza și evaluarea imobilului a cărui contravaloare o revendică reclamantul, obligarea pârâților la analizarea și întocmirea raportului de evaluare, precum și obligarea la acordarea efectivă a despăgubirilor privind echivalentul cotei de ½ din imobilul situat în Timișoara, str. S., care formează obiectul Dosarului nr. 34118/CC al Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere, în sarcina fiecărui pârât, daune morale în cuantum de 20.000 RON și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 2001 a formulat notificare la primăria Timișoara privind bunul imobil situat în Timișoara, str. S., iar prin Dispoziția nr. 1547/2005, emisă de Primarul municipiului Timișoara s-a propus acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru cota de ½ din imobil, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. În anul 2006, dosarul împreună cu Dispoziția nr. 1547/2005 a fost trimisă la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, înregistrându-se Dosarul nr. 34118/CC, fără a fi fost finalizat până în anul 2009, deși reclamantul a făcut numeroase demersuri pentru a afla stadiul de soluționare, fără a obține un rezultat favorabil.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, excepția prematurității cererii reclamantului privind acordarea efectivă a despăgubirilor, motivat de faptul că reclamantul nu deține titlul de despăgubire a cărui valorificare să fie dispusă și nu a formulat încă cerere de opțiune, iar în ceea ce privește daunele cominatorii, a susținut că această cerere este inadmisibilă, față de faptul că în cauză Autoritatea nu are calitatea de debitor ce refuză executarea unei obligații de a face.

Pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare la data de 21 mai 2009, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la petitul 2 din cererea introductivă de instanță (acordarea efectivă a despăgubirilor), excepția prematurității solicitării de acordare efectivă a despăgubirilor, iar în situația în care se va trece peste excepțiile invocate, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea a Proprietăților și al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - A.G.O. a invocat, prin întâmpinarea formulată la data de 19 mai 2008, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prematurității cererii de acordare efectivă a despăgubirilor prin echivalent, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâții E.A. și V.G., citați în cauză în calitate de funcționari publici cu atribuții în procedura de soluționare a Dosarului nr. 34118/CC au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de solicitările reclamantului de întocmire a raportului de evaluare și de acordare efectivă a despăgubirilor, au solicitat respingerea petitului 1 al cererii introductive de instanță, ca fiind rămas fără obiect și respingerea capetelor de cerere cu privire la daunele morale și cheltuielile de judecată, ca neîntemeiate.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1101 din data de 3 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea a Proprietăților în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea la întocmirea raportului de evaluare și a respins acest capăt de cerere, față de acești pârâți, ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția prematurității capătului de cerere având ca obiect acordarea efectivă a despăgubirilor și a respins acest capăt de cerere, ca fiind prematur formulat; a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea la întocmirea raportului de evaluare și a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privitoare la daunele cominatorii, daunele morale și cheltuielile de judecată.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că, pe parcursul soluționării cauzei, la data de 03 august 2009, a fost finalizat raportul de evaluare întocmit de SC C. SA, Dosarul nr. 34118/CC a parcurs toate etapele prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a fost emisă în favoarea reclamantului Decizia nr. 6595 din 18 august 2009. Curtea a mai reținut că dosarul aferent Dispoziției nr. 1547/2005, înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 34118/CC, nu a fost soluționat definitiv prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire și nu a fost parcursă procedura de valorificare a titlului de despăgubire prevăzută de Cap. V 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, motiv pentru care cererea de plată a despăgubirilor apare ca prematur formulată.

Instanța de fond a arătat că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nu au calitate procesuală pasivă în litigiile privitoare la procedura administrativă de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în condițiile Titlului VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are ca atribuții: analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în baza Legii nr. 10/2001, desemnarea evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților E.A. și V.G., având în vedere că prima a îndeplinit atribuții de verificare sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și de transmitere a Dosarului nr. 34118/CC către un evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare, iar cel de-al doilea a procedat la verificarea raportului de evaluare întocmit de SC C. SA, motiv pentru care este justificată legitimarea procesuală pasivă a acestora. Capetele de cerere având ca obiect obligarea la plata daunelor cominatorii și a daunelor morale au fost respinse ca neîntemeiate, cu motivarea că obligația de soluționare a Dosarului nr. 34118/CC a fost adusă la îndeplinire ulterior sesizării instanței, iar cu probatoriile administrate în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 998 - 999 C. civ.

pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților pentru prejudiciul moral invocat de reclamant. Cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă față de faptul că în cauză nu au fost depuse documente justificative care să probeze realitatea și cuantumul acestora. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P.I., pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că drepturile sale au fost încălcate prin tergiversarea soluționării cererii sale din culpa pârâților, fiind neîntemeiată respingerea cererii sale privind acordarea de daune morale, că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are calitate procesuală în cauză și că instanța de fond a greșit când a respins capătul de cerere privind acordarea efectivă a despăgubirilor ca prematur introdus, soluție bazată pe un formalism excesiv care se îndepărtează de la rațiunea legii.

Prin întâmpinările depuse, intimatele C.N.D., Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, descriind procedura stabilită de lege în vederea acordării despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv și argumentând, în esență, că recurentul nu deține un titlul de plată în baza căruia Autoritatea să poată efectua o plată a despăgubirilor în numerar, deși acesta a depus cerere de opțiune, invocând dispozițiile pct. 18 2 .4 din H.G. nr. 128/2008, iar, în ceea ce privește daunele morale, reclamantul nu a făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului suferit. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinările depuse, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Având în vedere motivele de fapt și de drept ale acțiunii prezentate la pct. I.1 din decizie, Înalta Curte reține că obiectul acțiunii judiciare, potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, vizează constatarea refuzului nejustificat al pârâților de efectuare a operațiunilor administrative prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și obligarea acestora la acordarea de despăgubiri reclamantului într-un termen rezonabil. Înalta Curte constată că recurentul-reclamant are calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv, reprezentând cota de ½ din imobilul situat în municipiul Timișoara, str. S., în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, această calitate fiindu-i recunoscută prin Dispoziția nr. 1547 din 13 iunie 2005, emisă de Primarul Municipiului Timișoara.

Prin această dispoziție au fost soluționate notificările reclamantului înregistrate sub nr. 2615/2001 și 2616/2001, dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor, emisă în 2005, împreună cu documentația aferentă, fiind înregistrat de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 34118/CC la 20 martie 2007. În anul 2009, întrucât cererea sa de acordare a despăgubirilor pentru imobilul preluat abuziv nu fusese încă soluționată, reclamantul-recurent s-a adresat instanței de contencios administrativ. În timpul procedurilor judiciare dosarul reclamantului a fost selectat și transmis unui evaluator autorizat, fiind evaluat la 21 mai 2009, evaluare completată la 03 august 2009, iar la 18 august 2009 pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 6595 din 18 august 2009 reprezentând titlul de despăgubire la care se referă art. 13 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

La 19 noiembrie 2009, deci înainte de a se pronunța instanța de fond, recurentul-reclamant a formulat cererea de opțiune nr. 14357 din 19 noiembrie 2009, optând pentru valorificarea titlului de despăgubire sub formă de despăgubiri în numerar, în sensul că a solicitat emiterea unui titlu de plată. În acest context, soluția instanței de fond este criticabilă sub aspectul respingerii cererii reclamantului privind acordarea efectivă a despăgubirilor ca prematur formulată. Principiul soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale are drept efect necesar și faptul că o cerere întemeiată pe dispozițiile Capitolului V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, având ca obiect obținerea despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, trebuie să fie soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare și până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile.

În condițiile în care recurentul-reclamant a parcurs procedura impusă de Capitolul V, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, și față de obiectul cererii sale, în aplicarea efectivă a principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, instanței naționale îi revine obligația de a dispune acele măsuri necesare realizării dreptului invocat de către reclamant, în a cărui apărare a fost consacrat principiul sus-menționat, în sensul parcurgerii etapelor implicate de realizarea efectivă a dreptului, în speță a obligării autorității pârâte la emiterea titlului de plată pentru despăgubirile ce fac obiectul cererii recurentului-reclamant. Soluția contrară ar greva de un formalism excesiv dispozițiile unei legi al cărei scop nu poate fi altul decât despăgubirea efectivă, eficientă și cu celeritate a unor persoane prejudiciate prin preluarea abuzivă a unor bunuri.

În ceea ce privește argumentele recursului referitoare la îndreptățirea recurentului la daune morale și calitatea procesuală activă în cauză a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, Înalta Curte arată că sunt neîntemeiate. Astfel, în cauză nu au fost prezentate dovezi de natură a substanția prejudiciul moral suferit de către reclamantul-recurent. Înalta Curte nu neagă impactul psihologic al tergiversării pârâților în soluționarea cererii legitime a reclamantului-recurent, dar apreciază că soluția adoptată în prezenta cauză este de natură a constitui o reparație suficientă pentru eventualul prejudiciu suferit de către reclamant, acesta nedovedind existența unor suferințe morale sau a unui prejudiciu mai grav care ar impune acordarea de compensații pecuniare.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este parțial întemeiată, în ceea ce privește întocmirea raportului de evaluare, așa cum a constatat și instanța de fond, și emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, aceste atribuții revenind pârâtei-intimate Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit dispozițiilor art. 16 din Titlul VII, Capitolul V al Legii nr. 247/2005. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are însă calitatea de autoritate ce poate fi obligată la emiterea titlului de plată pentru despăgubirile ce fac obiectul cererii recurentului-reclamant, potrivit art. 18 din Titlul VII, Capitolul V din Legea nr. 247/2005, Înalta Curte constatând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui aspect în constatarea lipsei calității procesuale a acestui pârât, și în consecință nu este necesară modificarea sentinței recurate în această privință.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul de față și va modifica în parte sentința recurată în sensul admiterii acțiunii reclamantului și obligării autorității pârâte să emită decizia privind titlul de plată pentru despăgubirile acordate pentru imobilul ce face obiectul dosarului de despăgubire 34118/CC.

D E C I D E Admite recursul formulat de P.I. împotriva Sentinței civile nr. 1101 din data de 3 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul ce face obiectul dosarului de despăgubire 34118/CC. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-05-25
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3019/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 15 martie 2010
ÎCCJ 2011-05-04
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2513/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Prin Sentința nr. 370 din 09 septembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contenci
ÎCCJ 2010-12-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5684/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ, reclamantul N.M
ÎCCJ 2010-12-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5401/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 14 decembrie 2009 pe rolul Curții de Apel Craiova
ÎCCJ 2011-12-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5795/2011
Asupra recursului de față; Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă