ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4846/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 martie 2007 reclamanta L.D.R. a chemat în judecată C.C.S.D. din cadrul Guvernului României, contestând decizia din 28 februarie 2006 prin care s-a hotărât ca ordinea de soluționare a dosarelor de despăgubire să se facă pe cale aleatorie și să se dispună ca pârâta să fie obligată să stabilească valoarea despăgubirilor propuse de primarul municipiului Timișoara prin dispoziția nr. 1042 din 25 aprilie 2006, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței, pentru construcțiile demolate și terenul în suprafață de 838 mp din Timișoara, str.I.V. nr. 26 și să emită decizia pentru plata unor despăgubiri în valoarea de 1.964.132 euro.

De asemenea, solicită ca, în caz de refuz, să fie omologat raport de expertiză tehnică, actualizat, întocmit de expertul A.Ș., pronunțându-se o hotărâre care să țină loc de titlu de plată a despăgubirilor în valoare de 1.964.132 euro, convertibil în acțiuni la Fondul Proprietatea, cu daune morale în sumă de 500.000 euro și penalități de câte 100 euro pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi de înfățișare și până la ultimul act de executare. În motivarea acțiunii reclamanta arată că prin dispoziția nr. 1042/2006 a primarului municipiului Timișoara s-a propus să i se acorde despăgubiri pentru imobilul situat în Timișoara, str.I.V. nr. 26, fără să se menționeze valoarea acestora, cu toate că s-a efectuat o expertiză de evaluare pe cheltuiala sa.

Mai arată că a așteptat suficient timp pentru emiterea titlului de plată a despăgubirilor, dar că în ședința de la 28 februarie 2006 pârâta a decis ca ordinea de soluționare a dosarelor să se facă pe cale aleatorie în baza unui program de calculator, măsură care i se pare stupefiantă, mai ales că este o persoană în vârstă, beneficiază de două hotărâri judecătorești irevocabile, valoarea despăgubirilor este deja stabilită prin expertiză, iar prețurile pe piața imobiliară au explodat în ultimul timp. Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 322/2007 din 6 iunie 2007 a respins excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 2 din 28 februarie 2006, invocată de reclamantă și a admis în parte acțiunea, în sensul că a obligat pârâta să transmită dosarul nr. 19355/CC/2006 unui evaluator autorizat pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului situat în Timișoara, str.I.V.

nr. 26 și să emită în favoarea reclamantei o decizie reprezentând titlul de despăgubire în echivalent pentru acest imobil, raportat la valoarea stabilită, respingând capetele de cerere vizând omologarea raportului de expertiză tehnică, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, obligarea la plata daunelor și la penalități de întârziere. Instanța reține că reclamanta se încadrează în prevederile art. 4 din decizia nr. 2/2006 emisă de pârâtă, având dreptul de a fi tratată cu prioritate în soluționarea dosarului său și că acest dosar trebuia soluționat într-un termen rezonabil, ceea ce nu s-a realizat, astfel că refuzul de rezolvare a dosarului este nejustificat.

Reține și că reclamanta nu dovedește un eventual prejudiciu și nici în ce ar consta acesta, iar cererea de obligare la plata unor penalități nu poate fi primită pentru că nu ne aflăm în situația unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în sensul prevederilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea acorda penalități de întârziere. Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, considerând că este nelegală și netemeinică. Susține că în temeiul Legii nr. 247/2005 soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face pe baza procedurii prevăzute de această lege, nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită.

Menționează că în cadrul acestei proceduri se parcurg mai multe etape, care încep cu transmiterea și înregistrarea dosarelor în care s-au emis decizii sau dispoziții în urma soluționării notificărilor, continuând apoi cu analizarea dosarelor sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire, transmiterea lor pentru a se evalua imobilele notificate pentru care s-au stabilit măsuri reparatorii și numai după întocmirea rapoartelor de evaluare se emit deciziile care constituie titlu de despăgubire. Arată că nu se pot emite decizii în termen de 30 de zile de la primirea dosarelor pentru că numai termenul în care se întocmește raportul de evaluare poate ajunge și la 45 de zile, nici legiuitorul nestabilind un astfel de termen.

Consideră că instanța a reținut greșit că reclamanta poate fi încadrată la art. 4 din decizia nr. 2/2006 a C.C. și că nu s-ar fi verificat de către pârâtă existența cazului excepțional, temeinic motivat, cu toate că s-a procedat în acest sens și numai C.C. este în măsură să aprecieze încadrarea unei anumite cereri în regim de caz excepțional. Menționează că ordinea de soluționare a dosarelor este aleatorie, așa cum a fost stabilită de C.C. prin Decizia nr. 2/2006, urmărindu-se asigurarea unei proceduri unice și corecte pentru toate persoanele aflate în situații similare, cu scopul de a se acorda despăgubiri juste și echitabile în raport de practica jurisdicțională internă și internațională în această materie.

Ca atare, susține pârâta, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de soluționare a dosarului reclamantei, pentru că i s-a răspuns la cererile formulate, exprimându-se intenția de a i se soluția cererea de acordare a despăgubirilor cu respectarea dispozițiilor legale. Printr-un alt motiv de recurs invocă faptul că cererea de înaintare a dosarului la un evaluator autorizat pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului și emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, este prematură, deoarece nu există la dosarul de despăgubire actele necesare evaluării pretențiilor și anume documente care să cuprindă detalii cu privire la construcțiile demolate, prin adresa din 05 iulie 2007 solicitându-i-se aceste acte.

Apreciază că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin obligarea la transmiterea dosarului reclamantei unui evaluator autorizat pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului. Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare, susținând că recurenta nu mai are un interes legitim în susținerea și admiterea recursului pentru că prin decizia nr. 711889 din 28 iunie 2007 a hotărât, cu majoritate de voturi, soluționarea cu prioritate a dosarului său și înaintarea acestuia la un evaluator, decizie care nu a fost contestată, rămânând definitivă și irevocabilă. Mai susține că recurenta dă dovadă de rea-credință cu privire la conținutul real al adresei din 05 iulie 2007, iar în ce privește documentele cerute prin acea adresă, ele se aflau deja la dosar.

Referitor la fondul cauzei, consideră că instanța a reținut corect că acțiunea sa este întemeiată în ce privește transmiterea dosarului către un evaluator și emiterea după aceea a deciziei care să reprezinte titlu de despăgubire, apreciind just că a făcut dovada existenței unor motive temeinice care justifică soluționarea dosarului cu prioritate. Analizând motivele de recurs invocate de recurentă, Instanța reține că sunt nefondate. Are în vedere că instanța de fond a apreciat corect că intimata-reclamantă îndeplinește condițiile prevăzute de art. 4 din decizia nr. 2/2006 emisă de recurenta-pârâtă, în sensul că avea dreptul de a i se soluționa dosarul cu prioritate, făcând dovada unui caz excepțional, temeinic motivat, aceste motive fiind reținute judicios de către instanță.

De altfel, după pronunțarea sentinței s-a aprobat de către C.C., în ședința de la 28 iunie 2007, soluționarea dosarului cu prioritate, prin înaintarea acestuia către un evaluator autorizat pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului. Numai după ce a apreciat că intimata-reclamantă îndeplinește condițiile prevăzute de art. 4 din decizia nr. 2/2006, instanța de fond a dispus obligarea recurentei-pârâte să trimită dosarul unui evaluator autorizat, iar apoi să se emită decizia reprezentând titlu de despăgubire după efectuarea expertizei, prin astfel de dispoziții nedepășindu-se atribuțiile puterii judecătorești, cum eronat susține recurenta. Este adevărat că era de resortul C.C.

să aprecieze dacă intimata se încadrează în regim de caz excepțional, dar în măsura în care nu a procedat astfel, instanța investită putea să verifice dacă intimata îndeplinea condițiile necesare încadrării sale în prevederile art. 4 din decizia nr. 2/2006 și în caz afirmativ - să dispună luarea măsurilor ce se impuneau. Referitor la motivul de recurs privind prematuritatea înaintării dosarului către un evaluator autorizat în vederea stabilirii valorii de circulație a imobilului, ținându-se cont că intimata nu depusese toate actele cerute de recurentă, se reține că acesta este nejustificat. Pe de altă parte, intimata susține că la dosarul său se aflau toate înscrisurile pretinse de recurentă prin adresa din 05 iulie 2005, susținere necombătută de recurentă, iar pe de altă parte se aprobase de către aceasta ca dosarul să fie trimis unui evaluator înainte de a i se trimite intimatei respectiva adresă.

Chiar dacă legiuitorul nu a stabilit un anumit termen în interiorul căruia să se soluționeze astfel de dosare, iar în cauză nu este aplicabil nici termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru că nu se află în situațiile prevăzute de această lege, trebuie avut în vedere un termen rezonabil pe soluționarea unui astfel de dosar, așa cum prevede art. 6 din C.E.D.O. Or, în cauză se constată că s-a întârziat mult peste un astfel de termen rezonabil în soluționarea dosarului intimatei. Cum se reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 299 și art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.R.C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 322/2007 din 6 iunie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2007.