ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 289/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. 1385/30/2006 F.S. a solicitat în contradictoriu cu Primarul Municipiului Timișoara, anularea dispoziției nr. 1747 din 20 iunie 2006 emisă de pârât, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului din Timișoara, iar în subsidiar, în situația în care nu este posibilă restituirea acestuia pârâtul să fie obligat la despăgubiri prin compensarea cu un alt teren egal ca valoare și suprafață, sub sancțiunea achitării unor daune cominatorii de 10.000 lei pe zi de întârziere. În motivarea cererii contestatoarea a arătat că prin dispoziția nr. 1747/2006 Primarul Municipiului Timișoara i-a refuzat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F.

7475 Timișoara, top 9310 în suprafață de 820 mp, deoarece casa este demolată iar terenul este ocupat de un bloc de locuințe și de rețele, utilități publice. Drept urmare arată reclamanta, prin dispoziția nr. 1747/2006 i-au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art. 16 titlul VII din Legea nr. 247/2005, fără a preciza suma ce urmează a fi acordată ca despăgubiri, deși în preambulul deciziei se menționează că valoarea imobilului revendicat este de 250.000 Euro. De asemenea reclamanta arată că decizia contestată este în contradicție cu dispozițiunile art. 26 din Legea nr. 10/2001, deoarece pârâtul a procedat direct la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, fără a-i oferi mai întâi în compensare alte bunuri sau servicii, respectiv un teren de aceeași valoare și în aceeași suprafață, deși acesta dispune de un excedent de terenuri intravilane și extravilane.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea contestației. S-a precizat pe baza referatului comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului de expropriere nr. 168/1977 și că în prezent terenul fiind ocupat de construcții și rețele, aparținând SC E., SC C. și E.O.G. România, nu poate fi retrocedat în natură. Prin precizarea de acțiune, reclamanta a solicitat în subsidiar restituirea în natură a imobilului înscris pe lista spațiilor ce urmează a fi acordate prin compensare potrivit Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din Timișoara, înscris în C.F.

nr. 1124 Timișoara și obligarea pârâtului de a-i acorda în compensare acest imobil în conformitate cu art. 26 din lege precum și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestui imobil în C.F. După repunerea cauzei pe rol, suspendată la 28 noiembrie 2006 și depunerea rezoluției de începere a urmăririi penale privind falsul invocat de reclamantă referitor la procesul-verbal de afișare, pârâtul, la cererea de probațiune formulată de reclamantă, a comunicat că imobilul înscris în C.F. 1124 Timișoara nu poate fi acordat în compensare, deoarece fiind inclus în domeniul public de interes local prin H.C.L.M. nr. 313/2005 și 321/2005 dar neatestat prin hotărâre de guvern, nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001.

În mod similar s-a solicitat pârâtului să comunice situația imobilelor înscrise în C.F. 1 Timișoara top 8654 nr. top 13493/4, respectiv dacă aparțin domeniului public sau privat al municipiului și motivul pentru care acestea nu au fost incluse în lista bunurilor ce pot fi acordate în compensare. Prin sentința civilă nr. 290/PI din 13 februarie 2008, Tribunalul Timiș a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta F.S. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Timișoara și în consecință a fost anulată dispoziția nr.1747 din 20 iunie 2006 a primarului Municipiului Timișoara dispunându-se înscrierea reclamantei pe lista spațiilor ce urmează a fi acordate în compensare conform Legii nr. 10/2001 a imobilului înscris în C.F.

nr. 1 Timișoara, top 8654, în suprafață de 780 mp. Pârâtul a fost obligat să acorde reclamantei în compensare acest imobil, urmând să se aprecieze cu ocazia emiterii noii dispoziții dacă se impune și restituirea unei sume de bani de către o parte sau cealaltă, în cazul în care imobilele nu sunt echivalente valoric. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a stabilit că imobilul revendicat este ocupat de construcții autorizate și rețele de utilități, restituirea în natură a acestuia nefiind posibilă. Prin extrasul de C.F. nr. 1 Timișoara, reclamanta a probat că pârâtul avea posibilitatea de a include în lista bunurilor ce se acordă în compensare, imobilele cu nr. top 8654 și top 13493/4, întrucât acestea nu sunt incluse în domeniul public.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 115 A din 12 mai 2008 a respins ca nefondat apelul Primarului Municipiului Timișoara împotriva sentinței nr. 290 din 13 februarie 2008. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că art. 26 din Legea nr. 10/2001 stabilește o ordine a acordării măsurilor reparatorii, restituirea în natură urmată de compensarea cu alte bunuri și servicii și ca ultimă variantă, propunerea acordării de despăgubiri. În acest cadru legal, instanța a concluzionat că solicitarea reclamantei de a i se acorda în compensare un alt imobil este nu numai legală dar în speță și posibilă, deoarece așa cum a rezultat din adresa S.C. 2008 – 1363 din 5 februarie 2002 emisă de Consiliul Local al Municipiului Timișoara imobilele indicate de reclamantă, identificate prin C.F.

1 Timișoara top nr.8654 și 13493/4 sunt în proprietatea privată a Municipiului Timișoara și nu sunt incluse în domeniul public. Instanța a înlăturat susținerea pârâtului referitoare la plenitudinea de competență a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 în a stabili existența sau inexistența bunurilor sau serviciilor ce pot fi acordate în compensare, cu motivarea că o atare interpretare a dispozițiunilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 ar pune în discuție accesul la justiție, dreptul la un proces echitabil al cărui scop este garantarea unor drepturi concrete și efective, obiectivate prin observațiile concrete pe care părțile le consideră pertinente cauzelor supuse examinării instanței. Împotriva deciziei nr. 115 A din 12 mai 2008 a declarat recurs motivat în drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., Primarul Municipiului Timișoara. În motivarea recursului, se arată că prin dispoziția nr. 1747 din 20 iunie 2006 s-a procedat la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilul proprietatea contestatoarei, expropriat în temeiul Decretului nr. 168/1977, deoarece așa cum s-a constatat prin procesul-verbal, coroborat cu Avizul Unic 605/V/2006 și Referatul Direcției de Urbanism, terenul notificat nu poate fi retrocedat în natură, fiind ocupat de un bloc de locuințe, iar terenul liber de construcții, este afectat de rețele aparținând SC E., SC C. și E.O.G. România. Greșit instanța a reținut încălcarea dispozițiunilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, deoarece Primăria Timișoara nu deține terenuri disponibile sau servicii ce pot fi acordate în compensare.

Ca urmare, în mod nelegal și prin violarea plenitudinii de competență a comisiei de aplicarea Legii nr. 10/2001 instanțele au obligat Primăria Municipiului Timișoara la acordarea în compensare reclamantei, a imobilului înscris în C.F. nr. 1 Timișoara top 865 arabil, în suprafață de 780 mp. Având în vedere aceste considerente, Primarul Municipiului Suceava a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței iar pe fond respingerea contestației formulată de F.S. Recursul este nefondat. Prin dispoziția nr. 1747 din 20 iunie 2006 Primarul Municipiului Timișoara a respins cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului, teren situat în Timișoara, înscris în C.F. 7475 Timișoara, top 3910 în suprafață de 820 mp, cu motivarea că după expropriere intervenienta prin Decretul nr. 168/1977 și demolarea construcției, terenul a fost ocupat de construcții și rețele de utilitate publică.

Ca urmare prin dispoziția contestată reclamantei i-au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și s-a dispus trimiterea dosarului Secretariatului Comisiei Centrale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001. Corect s-a stabilit pe baza procesului-verbal de constatare, a Referatului Direcției de Urbanism și a Avizului Unic nr. 605/2006 că imobilul, teren, nu poate fi retrocedat în natură, deoarece este ocupat de un bloc de locuințe, iar terenul liber de construcții este afectat de rețele aparținând SC E., SC C. și E.O.G. România.

Măsura acordării în compensare contestatoarei a unui alt teren este legală și se înscrie în prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, care conferă măsurilor reparatorii prin echivalent valoarea unei soluții extreme, atunci când retrocedarea imobilului în natură nu este posibilă iar acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii nu este acceptată de persoana îndreptățită sau nu este posibilă. Așadar, textul de referință stabilește o ordine, o succesiune a măsurilor reparatorii ce pot fi acordate, dacă restituirea în natură, care este prioritară nu este posibilă. Cu extrasul C.F. nr. 1 reclamanta a probat posibilitatea pârâtului de a include în lista imobilelor ce se acordă în compensare a acelora indicate de aceasta, cu top nr. 8654 și 13493/4, care nu sunt incluse în domeniul public.

În acest sens este atât adresa S.C. 2008-1365 din 5 februarie 2008 a Consiliului Local al Municipiului Timișoara (fila 142 dosar fond) cât și extrasul de carte funciară (fila 147 dosar fond) care atestă că imobilul cu numărul top 8654 și 13493/4 face parte din domeniul privat al municipiului Timișoara, contrazicând astfel conținutul adreselor S.J.2007-16470 din 11 decembrie 2007 și S.C. 2007-027267 din 10 decembrie 2007, prin care se arată că Primăria Timișoara nu deține bunuri sau servicii care pot fi acordate în compensare, imobilele în discuție fiind incluse în domeniul public al municipiului. Afirmațiile pârâtului sunt infirmate de chiar instituția prefectului în adresa nr. 2836 din 22 februarie 2007 care atestă că imobilele propuse a fi trecute în domeniul public al municipiului, prezintă inexactități și neconcordanțe și că hotărârea Consiliului Local nr. 321/2006 nu relevă pentru nici un imobil destinația ori natura de uz sau de interes public.

Mai mult, adresa sesizează includerea în listă a terenurilor pe care sunt edificate construcții aparținând unor proprietari de locuințe, terenuri agricole sau intravilane care pot și trebuie să facă obiectul reconstituirii dreptului de proprietate funciară sau a celorlalte norme cu caracter reparator, pentru atribuire în compensare. Prin motivele de apel și acelea de recurs, pârâtul nu a formulat critici privind terenul acordat în compensare și așa cum rezultă din întâmpinarea depusă de reclamantă la dosar, Primăria Municipiului Timișoara a emis și dispoziția de retrocedare a terenului acordat reclamantei în compensare, care s-a și intabulat în C.F. 200745 Timișoara, cu suprafața de 780 mp, ceea ce evidențiază încă odată că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale.

Nu se poate reține apărarea pârâtului potrivit căreia stabilirea bunurilor ce pot fi acordate în compensare ține de atributul exclusiv al entității deținătoare, întrucât imposibilitatea instanței de a cenzura acest atribut or nega dreptul constituțional al accesului la justiție și ar contraveni prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente cauzei lor, ca o garanție a efectivității drepturilor și obligația instanței de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, pentru a le aprecia pertinența. Întrucât niciuna din criticile pârâtului împotriva deciziei nr. 115/A din 12 mai 2008 nu sunt întemeiate, recursul acestuia va fi respins în temeiul art. 312 C. proc.

civ. În temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. recurentul va fi obligat să plătească reclamantei-intimate F.S. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge a nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 115/A din 12 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Obligă pe recurent să plătească intimatei-reclamante F.S. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.