ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 289/2009

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului rezultă următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. 1385/30/2006 F.S. a solicitat în

contradictoriu cu Primarul Municipiului Timișoara, anularea dispoziției nr. 1747

din 20 iunie 2006 emisă de pârât, prin care i s-a respins cererea de restituire

în natură a imobilului din Timișoara, iar în subsidiar, în situația în care nu

este posibilă restituirea acestuia pârâtul să fie obligat la despăgubiri prin

compensarea cu un alt teren egal ca valoare și suprafață, sub sancțiunea

achitării unor daune cominatorii de 10.000 lei pe zi de întârziere.

În motivarea cererii

contestatoarea a arătat că prin dispoziția nr. 1747/2006 Primarul Municipiului

Timișoara i-a refuzat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. 7475 Timișoara,

top 9310 în suprafață de 820 mp, deoarece casa este demolată iar terenul este

ocupat de un bloc de locuințe și de rețele, utilități publice.

Drept urmare arată

reclamanta, prin dispoziția nr. 1747/2006 i-au fost acordate măsuri reparatorii

prin echivalent în condițiile art. 16 titlul VII din Legea nr. 247/2005, fără a

preciza suma ce urmează a fi acordată ca despăgubiri, deși în preambulul

deciziei se menționează că valoarea imobilului revendicat este de 250.000 Euro.

De asemenea reclamanta arată

că decizia contestată este în contradicție cu dispozițiunile art. 26 din Legea

nr. 10/2001, deoarece pârâtul a procedat direct la acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent, fără a-i oferi mai întâi în compensare alte bunuri

sau servicii, respectiv un teren de aceeași valoare și în aceeași suprafață,

deși acesta dispune de un excedent de terenuri intravilane și extravilane.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, pârâtul a solicitat respingerea contestației. S-a precizat pe baza

referatului comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, că reclamanta are

calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 10/2001 coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că imobilul

revendicat a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului de

expropriere nr. 168/1977 și că în prezent terenul fiind ocupat de construcții

și rețele, aparținând SC E., SC C. și E.O.G. România, nu poate fi retrocedat în

natură.

Prin precizarea de acțiune,

reclamanta a solicitat în subsidiar restituirea în natură a imobilului înscris

pe lista spațiilor ce urmează a fi acordate prin compensare potrivit Legii nr. 10/2001

pentru imobilul din Timișoara, înscris în C.F. nr. 1124 Timișoara și obligarea

pârâtului de a-i acorda în compensare acest imobil în conformitate cu art. 26

din lege precum și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra

acestui imobil în C.F.

După repunerea cauzei pe

rol, suspendată la 28 noiembrie 2006 și depunerea rezoluției de începere a

urmăririi penale privind falsul invocat de reclamantă referitor la

procesul-verbal de afișare, pârâtul, la cererea de probațiune formulată de

reclamantă, a comunicat că imobilul înscris în C.F. 1124 Timișoara nu poate fi

acordat în compensare, deoarece fiind inclus în domeniul public de interes

local prin H.C.L.M. nr. 313/2005 și 321/2005 dar neatestat prin hotărâre de

guvern, nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001.

În mod similar s-a solicitat

pârâtului să comunice situația imobilelor înscrise în C.F. 1 Timișoara top 8654

nr. top 13493/4, respectiv dacă aparțin domeniului public sau privat al

municipiului și motivul pentru care acestea nu au fost incluse în lista

bunurilor ce pot fi acordate în compensare.

Prin sentința civilă nr. 290/PI

din 13 februarie 2008, Tribunalul Timiș a admis acțiunea formulată și precizată

de reclamanta F.S. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Timișoara și în

consecință a fost anulată dispoziția nr.1747 din 20 iunie 2006 a primarului

Municipiului Timișoara dispunându-se înscrierea reclamantei pe lista spațiilor

ce urmează a fi acordate în compensare conform Legii nr. 10/2001 a imobilului

înscris în C.F. nr. 1 Timișoara, top 8654, în suprafață de 780 mp. Pârâtul a

fost obligat să acorde reclamantei în compensare acest imobil, urmând să se

aprecieze cu ocazia emiterii noii dispoziții dacă se impune și restituirea unei

sume de bani de către o parte sau cealaltă, în cazul în care imobilele nu sunt

echivalente valoric.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a stabilit că imobilul revendicat este ocupat de construcții

autorizate și rețele de utilități, restituirea în natură a acestuia nefiind

posibilă.

Prin extrasul de C.F. nr. 1

Timișoara, reclamanta a probat că pârâtul avea posibilitatea de a include în

lista bunurilor ce se acordă în compensare, imobilele cu nr. top 8654 și top

13493/4, întrucât acestea nu sunt incluse în domeniul public.

Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia nr. 115 A din 12 mai 2008 a respins ca nefondat apelul Primarului

Municipiului Timișoara împotriva sentinței nr. 290 din 13 februarie 2008.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că art. 26 din Legea nr. 10/2001 stabilește o ordine

a acordării măsurilor reparatorii, restituirea în natură urmată de compensarea

cu alte bunuri și servicii și ca ultimă variantă, propunerea acordării de

despăgubiri.

În acest cadru legal,

instanța a concluzionat că solicitarea reclamantei de a i se acorda în

compensare un alt imobil este nu numai legală dar în speță și posibilă,

deoarece așa cum a rezultat din adresa S.C. 2008 – 1363 din 5 februarie 2002

emisă de Consiliul Local al Municipiului Timișoara imobilele indicate de

reclamantă, identificate prin C.F. 1 Timișoara top nr.8654 și 13493/4 sunt în

proprietatea privată a Municipiului Timișoara și nu sunt incluse în domeniul

public.

Instanța a înlăturat

susținerea pârâtului referitoare la plenitudinea de competență a Comisiei de

aplicare a Legii nr. 10/2001 în a stabili existența sau inexistența bunurilor

sau serviciilor ce pot fi acordate în compensare, cu motivarea că o atare

interpretare a dispozițiunilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 ar pune în

discuție accesul la justiție, dreptul la un proces echitabil al cărui scop este

garantarea unor drepturi concrete și efective, obiectivate prin observațiile

concrete pe care părțile le consideră pertinente cauzelor supuse examinării

instanței.

Împotriva deciziei nr. 115 A

din 12 mai 2008 a declarat recurs motivat în drept pe dispozițiunile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., Primarul Municipiului Timișoara.

În motivarea recursului, se

arată că prin dispoziția nr. 1747 din 20 iunie 2006 s-a procedat la acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilul proprietatea

contestatoarei, expropriat în temeiul Decretului nr. 168/1977, deoarece așa cum

s-a constatat prin procesul-verbal, coroborat cu Avizul Unic 605/V/2006 și

Referatul Direcției de Urbanism, terenul notificat nu poate fi retrocedat în

natură, fiind ocupat de un bloc de locuințe, iar terenul liber de construcții,

este afectat de rețele aparținând SC E., SC C. și E.O.G. România.

Greșit instanța a reținut

încălcarea dispozițiunilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, deoarece Primăria

Timișoara nu deține terenuri disponibile sau servicii ce pot fi acordate în

compensare. Ca urmare, în mod nelegal și prin violarea plenitudinii de

competență a comisiei de aplicarea Legii nr. 10/2001 instanțele au obligat

Primăria Municipiului Timișoara la acordarea în compensare reclamantei, a

imobilului înscris în C.F. nr. 1 Timișoara top 865 arabil, în suprafață de 780

mp.

Având în vedere aceste

considerente, Primarul Municipiului Suceava a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei și sentinței iar pe fond respingerea contestației formulată de

F.S.

Recursul este nefondat.

Prin dispoziția nr. 1747 din

20 iunie 2006 Primarul Municipiului Timișoara a respins cererea reclamantei de

restituire în natură a imobilului, teren situat în Timișoara, înscris în C.F.

7475 Timișoara, top 3910 în suprafață de 820 mp, cu motivarea că după

expropriere intervenienta prin Decretul nr. 168/1977 și demolarea construcției,

terenul a fost ocupat de construcții și rețele de utilitate publică. Ca urmare

prin dispoziția contestată reclamantei i-au fost acordate măsuri reparatorii

prin echivalent, în condițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și s-a

dispus trimiterea dosarului Secretariatului Comisiei Centrale pentru aplicarea

Legii nr. 10/2001.

Corect s-a stabilit pe baza

procesului-verbal de constatare, a Referatului Direcției de Urbanism și a

Avizului Unic nr. 605/2006 că imobilul, teren, nu poate fi retrocedat în natură,

deoarece este ocupat de un bloc de locuințe, iar terenul liber de construcții

este afectat de rețele aparținând SC E., SC C. și E.O.G. România.

Măsura acordării în

compensare contestatoarei a unui alt teren este legală și se înscrie în

prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, care conferă măsurilor reparatorii

prin echivalent valoarea unei soluții extreme, atunci când retrocedarea

imobilului în natură nu este posibilă iar acordarea în compensare a altor

bunuri sau servicii nu este acceptată de persoana îndreptățită sau nu este

posibilă.

Așadar, textul de referință

stabilește o ordine, o succesiune a măsurilor reparatorii ce pot fi acordate,

dacă restituirea în natură, care este prioritară nu este posibilă.

Cu extrasul C.F. nr. 1 reclamanta

a probat posibilitatea pârâtului de a include în lista imobilelor ce se acordă

în compensare a acelora indicate de aceasta, cu top nr. 8654 și 13493/4, care

nu sunt incluse în domeniul public. În acest sens este atât adresa S.C.

2008-1365 din 5 februarie 2008 a Consiliului Local al Municipiului Timișoara

(fila 142 dosar fond) cât și extrasul de carte funciară (fila 147 dosar fond)

care atestă că imobilul cu numărul top 8654 și 13493/4 face parte din domeniul

privat al municipiului Timișoara, contrazicând astfel conținutul adreselor

S.J.2007-16470 din 11 decembrie 2007 și S.C. 2007-027267 din 10 decembrie 2007,

prin care se arată că Primăria Timișoara nu deține bunuri sau servicii care pot

fi acordate în compensare, imobilele în discuție fiind incluse în domeniul

public al municipiului.

Afirmațiile pârâtului sunt

infirmate de chiar instituția prefectului în adresa nr. 2836 din 22 februarie 2007

care atestă că imobilele propuse a fi trecute în domeniul public al

municipiului, prezintă inexactități și neconcordanțe și că hotărârea

Consiliului Local nr. 321/2006 nu relevă pentru nici un imobil destinația ori

natura de uz sau de interes public. Mai mult, adresa sesizează includerea în

listă a terenurilor pe care sunt edificate construcții aparținând unor proprietari

de locuințe, terenuri agricole sau intravilane care pot și trebuie să facă

obiectul reconstituirii dreptului de proprietate funciară sau a celorlalte

norme cu caracter reparator, pentru atribuire în compensare.

Prin motivele de apel și

acelea de recurs, pârâtul nu a formulat critici privind terenul acordat în

compensare și așa cum rezultă din întâmpinarea depusă de reclamantă la dosar,

Primăria Municipiului Timișoara a emis și dispoziția de retrocedare a terenului

acordat reclamantei în compensare, care s-a și intabulat în C.F. 200745

Timișoara, cu suprafața de 780 mp, ceea ce evidențiază încă odată că hotărârile

pronunțate în cauză sunt legale.

Nu se poate reține apărarea

pârâtului potrivit căreia stabilirea bunurilor ce pot fi acordate în compensare

ține de atributul exclusiv al entității deținătoare, întrucât imposibilitatea

instanței de a cenzura acest atribut or nega dreptul constituțional al

accesului la justiție și ar contraveni prevederilor art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, care include printre altele dreptul părților de

a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente cauzei lor, ca o

garanție a efectivității drepturilor și obligația instanței de a proceda la un

examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, pentru a

le aprecia pertinența.

Întrucât niciuna din

criticile pârâtului împotriva deciziei nr. 115/A din 12 mai 2008 nu sunt

întemeiate, recursul acestuia va fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

În temeiul art. 274 alin. (3)

C. proc. civ. recurentul va fi obligat să plătească reclamantei-intimate F.S.

suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge a nefondat recursul declarat de

pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 115/A din 12 mai

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Obligă pe recurent să plătească

intimatei-reclamante F.S. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs cu

aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.