ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 424/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C.E. a chemat în judecată A.N.P.M., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună suspendarea executării deciziei nr. 334 din 23 aprilie 2009, emisă de aceasta din urmă, prin care s-a dispus preavizarea sa în vederea revocării din funcția de Director executiv al A.R.P.M. Galați. În motivarea cererii reclamanta a arătat că revocarea sa din funcție este nelegală, atâta vreme cât funcția publică de conducere a dobândit-o prin concurs. Pe de altă parte, consideră că este bine justificată cererea sa prin aceea că există o puternică îndoială asupra legalității actului criticat, atâta vreme cât se tinde ca în mod unilateral să se desființeze un contract bilateral.

Referitor la paguba suferită, aceasta constă în imposibilitatea exercitării funcției câștigate prin concurs, și în privarea de drepturile salariale cuvenite. Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 120 din 19 mai 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării deciziei nr. 334 din 23 aprilie 2009 emisă de A.N.P.M. până la soluționarea pe fond a cauzei. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în legătură cu cazul bine justificat că există puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ contestat pornind chiar de la premisa revocării unilaterale a acestuia. În privința pagubei iminente s-a reținut că afectarea dreptului la muncă al reclamantei precum și imposibilitatea obținerii veniturilor salariale din funcția deținută, pot fi considerate de natură a-i produce reclamantei un prejudiciu viitor și sigur, fără a mai fi necesară dovedirea lui.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs A.N.P.M. Recurenta a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât decizia Președintelui A.N.P.M. nr. 334 din 23 aprilie 2009 este emisă în conformitate cu prevederile legale, respectiv O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Pe fondul cauzei, a susținut că A.N.P.M., în procedura de emitere a deciziei nr. 334 din 23 aprilie 2009, nu a acționat în mod discreționar, neexistând o marjă de apreciere în alegerea soluției ce trebuia adoptată, ci pur și simplu a aplicat legea (O.U.G. nr. 37/2009), care este de strictă și imediată aplicabilitate pentru o instituție publică.

Recurenta a mai susținut și faptul că reclamanta nu dovedește producerea unei pagube și cuantumul acesteia, ci solicită instanței să prezume această pagubă iminentă, reclamanta având posibilitatea să opteze pentru o funcție publică vacantă, iar instituția publică având obligația să-i ofere această funcție potrivit pregătirii sale. Analizând sentința atacată în raport cu motivele de recurs formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. În cauză, obiectul acțiunii dedusă judecății îl reprezintă suspendarea executării deciziei nr. 334 din 23 aprilie 2009, decizie întemeiată pe dispozițiile art. III alin. (1) și alin. (11) din O.U.G.

nr. 37/2009 și în baza căreia reclamantului i s-a acordat un termen de preaviz până la 22 mai 2009, dată de la care acesta să fie eliberat din funcția publică de conducere de Director Executiv al A.R.P.M. . Totodată, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat nici motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Așa cum am amintit mai sus, o condiție impusă de legiuitor pentru a se dispune această măsură este aceea a existenței unui caz bine justificat. Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Prin urmare, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate. În speța de față, Înalta Curte constată că suntem în prezența unui caz bine justificat în raport de împrejurarea că O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională, prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin noțiunea de pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. În concepția instanței de control judiciar, și această condiție legală este îndeplinită în speță, fiind vorba de privarea de drepturile salariale cuvenite; acest prejudiciu material este viitor și previzibil cu evidență. Pe de altă parte, se poate afirma faptul că măsura adoptată în privința intimatului, datorită, pe de-o parte, caracterului său imprevizibil iar, pe de altă parte, funcției de conducere deținute de aceasta, poate genera o perturbare previzibilă gravă a funcționării serviciului public.

Față de cele ce preced soluția instanței de fond este temeinică și legală, recursul declarat urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.P.M. împotriva sentinței civile nr. 120 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.