ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 424/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta S.C.E. a chemat în

judecată A.N.P.M., solicitând instanței ca în contradictoriu cu

pârâta, să dispună suspendarea executării deciziei nr. 334 din

23 aprilie 2009, emisă de aceasta din urmă, prin care s-a dispus preavizarea

sa în vederea revocării din funcția de Director executiv al A.R.P.M. Galați.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că revocarea sa din funcție este nelegală, atâta

vreme cât funcția publică de conducere a dobândit-o prin concurs. Pe

de altă parte, consideră că este bine justificată cererea

sa prin aceea că există o puternică îndoială asupra

legalității actului criticat, atâta vreme cât se tinde ca în mod

unilateral să se desființeze un contract bilateral.

Referitor la paguba suferită,

aceasta constă în imposibilitatea exercitării funcției

câștigate prin concurs, și în privarea de drepturile salariale

cuvenite.

Curtea de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 120 din 19 mai 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării deciziei

nr. 334 din 23 aprilie 2009 emisă de A.N.P.M. până la

soluționarea pe fond a cauzei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut în legătură cu cazul bine justificat

că există puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului

administrativ contestat pornind chiar de la premisa revocării unilaterale

a acestuia.

În privința pagubei iminente s-a

reținut că afectarea dreptului la muncă al reclamantei precum

și imposibilitatea obținerii veniturilor salariale din funcția

deținută, pot fi considerate de natură a-i produce reclamantei

un prejudiciu viitor și sigur, fără a mai fi necesară

dovedirea lui.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs A.N.P.M.

Recurenta a susținut, în

esență, că hotărârea atacată a fost dată cu

aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât decizia

Președintelui A.N.P.M. nr. 334 din 23 aprilie 2009 este emisă în

conformitate cu prevederile legale, respectiv O.U.G. nr. 37/2009 privind unele

măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice.

Pe fondul cauzei, a susținut că

A.N.P.M., în procedura de emitere a deciziei nr. 334 din 23 aprilie 2009, nu a

acționat în mod discreționar, neexistând o marjă de apreciere în

alegerea soluției ce trebuia adoptată, ci pur și simplu a

aplicat legea (O.U.G. nr. 37/2009), care este de strictă și

imediată aplicabilitate pentru o instituție publică.

Recurenta a mai susținut și

faptul că reclamanta nu dovedește producerea unei pagube și

cuantumul acesteia, ci solicită instanței să prezume

această pagubă iminentă, reclamanta având posibilitatea să

opteze pentru o funcție publică vacantă, iar instituția

publică având obligația să-i ofere această funcție

potrivit pregătirii sale.

Analizând sentința atacată în

raport cu motivele de recurs formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

În cauză, obiectul acțiunii

dedusă judecății îl reprezintă suspendarea executării

deciziei nr. 334 din 23 aprilie 2009, decizie întemeiată pe

dispozițiile art. III alin. (1) și alin. (11) din O.U.G. nr. 37/2009

și în baza căreia reclamantului i s-a acordat un termen de preaviz

până la 22 mai 2009, dată de la care acesta să fie eliberat din

funcția publică de conducere de Director Executiv al A.R.P.M. .

Totodată, instanța de control

judiciar apreciază că nu este fondat nici motivul de recurs,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a

emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana

vătămată poate să ceară instanței competente

să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond.

Așa cum am amintit mai sus, o

condiție impusă de legiuitor pentru a se dispune această

măsură este aceea a existenței unui caz bine justificat.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004, modificată, cazurile bine justificate presupun

împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ.

Prin urmare, pentru a interveni

suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie

să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

În speța de față, Înalta

Curte constată că suntem în prezența unui caz bine justificat în

raport de împrejurarea că O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată

neconstituțională, prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009

pronunțată de Curtea Constituțională.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș)

din Legea nr. 554/2004, modificată, prin noțiunea de pagubă

iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil

sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a

funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public.

În concepția instanței de

control judiciar, și această condiție legală este

îndeplinită în speță, fiind vorba de privarea de drepturile

salariale cuvenite; acest prejudiciu material este viitor și previzibil cu

evidență.

Pe de altă parte, se poate afirma

faptul că măsura adoptată în privința intimatului,

datorită, pe de-o parte, caracterului său imprevizibil iar, pe de

altă parte, funcției de conducere deținute de aceasta, poate

genera o perturbare previzibilă gravă a funcționării serviciului

public.

Față de cele ce preced

soluția instanței de fond este temeinică și legală,

recursul declarat urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.P.M.

împotriva sentinței civile nr. 120 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.