ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2785/2008

Deliberând asupra recursului de față;

Reclamanta SC B.C.I. SRL a solicitat obligarea pârâtelor SC I.D. SA și

SC B.C. SRL, în solidar, la restituirea bunurilor proprietatea sa, lăsate în

custodie conform procesului verbal de executare din 7 iunie 2002 sau obligarea

acestora la plata contravalorii bunurilor, în sumă de 50.000 dolari S.U.A., în

lei la data plății, cât și obligarea pârâtelor la plata sumei de 60.000 dolari

S.U.A. reprezentând despăgubiri pentru folosința utilajelor, instalațiilor și

bunurilor.

Tribunalul București, prin sentința

comercială nr. 6341 din 9 mai 2007 a respins acțiunea reclamantei împotriva

pârâtei SC B.C. SRL ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de

calitate procesuală pasivă.

S-a admis, în parte, acțiunea reclamantei

împotriva pârâtei SC I.D. SA și a fost obligată pârâta să restituie reclamantei

bunurile găsite de expert și să plătească acesteia bunurile care nu au fost

găsite, respingându-se celelalte pretenții ca nefondate.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut că lăsarea bunurilor găsite de executorul judecătoresc, în

imobilul din care s-a dispus evacuarea reclamantei, în păstrarea pârâtei

conform art. 580 C. proc. civ., generează, în sarcina pârâtei SC I.D. SA obligația

de restituire a bunurilor către debitorul supus executării silite respectiv SC

B.C.I. SRL și, corelativ, dreptul reclamantei de a cere de la detentorul SC

I.D. SA aceste bunuri.

în ce o privește pe pârâta SC B.C. SRL,

aceasta nu are calitate procesuală pasivă întrucât bunurile nu au fost lăsate

și în păstrarea sa de executorul judecătoresc.

Dobândirea de către pârâta SC B.C. SRL a

dreptului de folosință asupra spațiului în litigiu de la pârâta SC I.D. SA,

prin contractul de închiriere din 17 octombrie 2002, nu îi conferă calitate

procesuală pasivă deoarece nu mai exercită un drept de folosință asupra

patinoarului.

Pe fond a fost avut în vedere cel de al doilea

raport de expertiză fiind întocmit de un expert evaluator.

În apelul pârâtei SC I.D. SA, Curtea de Apel

București, prin decizia comercială nr. 68 din 20 februarie 2008 a respins ca

nefondat, apelul pârâtei SC I.D. SA reținând că, instanța de fond a reținut o

situație de fapt corectă și a aplicat adecvat dispozițiile legale în materie,

respectiv art. 108 alin. final C. proc. civ, în sensul că pârâtele nu au

formulat cereri reconvenționale pentru bunurile care susțin că le-ar aparține.

Decizia a fost atacată cu recurs de către

pârâta SC I.D. SA invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Se susține că instanța de apel nu a indicat

niciun motiv de drept ca argument pentru respingerea apelului.

Recurenta arată că, în opinia sa, semnarea

procesului - verbal de custodie fără obiecțiuni nu reprezintă o recunoaștere a

dreptului de proprietate al SC B.C.I. SRL asupra acestor bunuri.

Se mai invocă și faptul, ignorat de instanțe,

că în contractul de locație de gestiune din 17 iulie 1991 încheiat între SC

I.D. SA și SC A.C.I.I. SA, se prevede, la art. 4 lit. b) și d) și art. 5 lit.

a), b), c) și d) că lucrările de conservare și dezvoltare a patrimoniului, de

investiții, reparații și de amenajare, intră și rămân în proprietatea

locatorului SC I.D. SA.

Așadar recurenta insistă asupra excepției

lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei calității

procesuale pasive a SC I.D. SA.

Se arată că, simpla invocare a art. 1909 C.

civ. pentru respingerea excepției lipsei calității procesuale active a SC

B.C.I. SRL cât și a lipsei calității procesuale pasive a SC I.D. SA este

neîntemeiată.

Recurenta susține că reclamanta trebuia să

dovedească proprietatea prin acte justificative privind proveniența tuturor

bunurilor având în vedere că este contestată această proprietate.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Este adevărat că instanța de apel nu a

indicat temeiul de drept substanțial pentru respingerea acțiunii ci doar pe cel

procedural, respectiv art. 108 C. proc. civ., subliniind că era necesar ca

pârâtele să formuleze cereri reconvenținale pentru a putea pretinde că bunurile

le aparțin.

Cum aspectele procedurale sunt prioritare

instanța de apel s-a rezumat să constate că pârâtele fac apărări fără acoperire

probatorie și formulează pretenții de a li se recunoaște un drept de

proprietate asupra unor bunuri mobile fără să fi apelat la calea legală a

cererii reconvenționale.

Critica referitoare la valoarea probatorie a

procesului-verbal de custodie este neîntemeiată.

Aprecierea recurentei că semnarea procesului -

verbal de custodie fără obiecțiuni nu reprezintă o recunoaștere a dreptului de

proprietate al SC B.C. SRL asupra acestor bunuri nu este fondată.

Menținând sentința de fond, instanța de apel

a reconfirmat soluția și argumentarea acesteia.

Principalul motiv pentru care s-a admis

acțiunea l-a reprezentat obligația de restituire a bunurilor lăsate în custodie

conform art. 580 C. proc. civ. și despre care executorul judecătoresc a

menționat că aparțin reclamantei.

În aceste condiții este evident că recurenta -

pârâtă trebuia să aibă aceeași atitudine de la stabilirea custodiei și până la

soluționarea prezentului litigiu, respectiv să conteste dreptul de proprietate

al reclamantei asupra bunurilor și să afirme dreptul său.

Nici critica referitoare la ignorarea contractului

de locație de gestiune din 17 iulie 1991 dintre SC I.D. SA și SC A.C.I.I. SA nu

este întemeiată.

Reclamanta a invocat ca temei al acțiunii

procesul - verbal de executare din 7 iunie 2002 prin care bunurile au fost

lăsate în custodie pârâtei SC I.D. SA și aceasta a fost obligată să le

restituie pornind de la ideea că în acest act s-a menționat expres acordul

părților că toate bunurile mobile găsite aparțin SC B.C.I. SRL.

Invocarea contractului de asociere și

analizarea unei eventuale desocotiri între SC B.C.I. SRL și SC A.C.I.I. SA  depășește

cu mult limitele acțiunii de față, motiv pentru care nu a fost ignorat

contractul de asociere ci s-au respectat dispozițiile art. 294 și art. 295 C.

proc. civ.

Cu privire la excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei a fost reținut corect de instanța de apel că,

față de obiectul acțiunii - restituirea unor bunuri lăsate în custodie se

analizează doar aparența dreptului și nu însuși dreptul de proprietate și față

de aceste limite atât reclamanta cât și pârâta au calitate procesuală activă și

respectiv pasivă.

Cerându-se restituirea unor bunuri mobile

este suficientă invocarea art. 1909 C. civ. repectiv a prezumției că posesia

bunurilor mobile valorează proprietate.

Reclamanta beneficiază de această prezumție

chiar în condițiile încredințării bunurilor în custodie, în raport de procesul -

verbal ce consemnează recunoașterea chiar a proprietății acestor bunuri.

Nu reclamanta trebuia să mai dovedească

proprietatea întrucât acțiunea nu era de revendicare ci pârâta, dacă contestă

proprietatea trebuia să formuleze cerere reconventională conform dispozițiilor art.

119 C. proc. civ. și să o dovedească potrivit art. 1169 C. civ.

Negăsindu-se întemeiate criticile formulate

de recurentă, urmează a fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC I.D.

SA București împotriva deciziei comerciale nr. 68 din 20 februarie 2008

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8

octombrie 2008.