ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3560/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SN T.F.M. C.F.R. M. SA prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC C.F.R. T. SA la plata sumei de 1.251.957,634 lei reprezentând daune interese pentru ocuparea abuzivă a unor spații mijloace fixe și terenuri, precum și pentru a se dispune evacuarea pârâtei din spațiile și terenurile respective și predarea mijloacelor fixe folosite în mod nelegal. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 15529 din 21 decembrie 2007, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SN T.F.M.

C.F.R. M. SA obligând pârâta SC C.F.R. T. SA să predea reclamantei bunurile care au constituit obiectul contractului de închiriere din 2004, identificate în anexele 1 și 2 la acest contract, astfel cum au fost modificate prin actul adițional nr. 1, respingând cererea privind plata despăgubirilor, cu cheltuieli de judecată. Instanța de fond, pentru a hotărî astfel a reținut că deși noțiunea de evacuare este strict legată de terenuri și clădiri din termeni folosiți de către reclamantă în redactarea cererii de chemare în judecată apare cu evidență că aceasta a dorit să-i fie restituit bunurile pe care pârâta le deține în baza contractului de închiriere ajuns la termen, iar în lipsa oricărei contestații judiciare a pârâtei cu privire la situația de fapt invocate, a apreciat că pârâta deține fără titlu bunurile reclamantei și astfel potrivit art. 1431 C. civ.

a dispus în sarcina pârâtei restituirea bunurilor. Referitor la daunele materiale pretinse de către reclamantă tribunalul a reținut că deși temeiul juridic invocat de către reclamantă a fost corect, aceasta nu a dovedit întinderea prejudiciului, iar tribunalul a fost în imposibilitate de stabilire a cuantumului prejudiciului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta SN T.F.M. C.F.R. M. SA, cât și pârâta SC C.F.R. T. SA criticând sentința apelată de netemeinicie și nelegalitate. Prin Decizia comercială nr. 257 din 15 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a respins apelul pârâtei SC T.A. C.F.R. T. SA ca nefondat, s-a desființat în parte sentința atacată și a fost trimisă cauza primei instanțe spre rejudecarea capătului de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor interese.

În motivarea deciziei pronunțate instanța de apel a reținut, în ceea ce privește apelul pârâtei, că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor, art. 1431 și art. 1438 C. civ. dispunând restituirea bunurilor întrucât este în strânsă legătură cu constatările factuale ale instanței cu privire la încetarea convenției de închiriere din 2004, iar SC C.F.R. T. SA nefăcând dovada dreptului de a folosi în continuare bunurile care au făcut obiectul convenției de închiriere din 2004, în mod corect a fost soluționat acest capăt de cerere de către instanța de fond. În ceea ce privește apelul reclamantei, instanța de apel a reținut că tribunalul a rămas pasiv în obligația sa de a analiza și soluționa fiecare pretenție dedusă judecății.

Astfel prima instanță nu a soluționat capătul de cerere privind despăgubirile bănești solicitate pârâtei pentru deținerea și exploatarea abuzivă a bunurilor închiriate chiar și după încetarea locațiunii și găsind apelul reclamantei întemeiat l-a admis cu consecința impusă de art. 297 alin. (2) C. proc. civ. a desființării în parte a sentinței și trimiterii cauzei primei instanțe spre rejudecarea acestui capăt de cerere. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta SC C.F.R. T. SA întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pe cale de consecință admiterea apelului și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a municipiului București ori trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivarea recursului său recurenta pârâtă a susținut că instanța de apel în mod greșit a trimis spre rejudecare la instanța de fond capătul de cerere privind obligarea la plata despăgubirilor întrucât așa cum a reținut și instanța de fond acestea nu au fost dovedite nedepunându-se înscrisuri în sprijinul afirmațiilor din cererea de chemare în judecată. Prin întâmpinarea depusă intimata-reclamantă SN T.F.M. C.F.R. M. SA a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate. Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut.

Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani. Taxele judiciare astfel determinate, potrivit art. 20 alin. (1) din aceeași lege, se plătesc anticipat, iar dovezile de plată conform art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. se atașează la cererea de recurs. Înalta Curte constatând că taxele nu au fost achitate anticipat i-a pus în vedere recurentei în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 să plătească taxele de timbru datorate până la termenul de judecată din 27 noiembrie 2008 fiind citată cu această mențiune (fila 8 dosar recurs).

Având în vedere că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare și nu a depus la dosar dovezile de plată în cuantumul datorat, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997 respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC C.F.R. T. SA București împotriva Deciziei comerciale nr. 257 din 15 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 noiembrie 2008.