ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3560/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3560/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SN T.F.M. C.F.R. M. SA prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC

C.F.R. T. SA la plata sumei de 1.251.957,634 lei reprezentând daune interese

pentru ocuparea abuzivă a unor spații mijloace fixe și terenuri, precum și

pentru a se dispune evacuarea pârâtei din spațiile și terenurile respective și

predarea mijloacelor fixe folosite în mod nelegal.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 15529 din 21 decembrie

2007, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SN T.F.M. C.F.R. M. SA

obligând pârâta SC C.F.R. T. SA să predea reclamantei bunurile care au

constituit obiectul contractului de închiriere din 2004, identificate în

anexele 1 și 2 la acest contract, astfel cum au fost modificate prin actul

adițional nr. 1, respingând cererea privind plata despăgubirilor, cu cheltuieli

de judecată.

Instanța de fond,

pentru a hotărî astfel a reținut că deși noțiunea de evacuare este strict

legată de terenuri și clădiri din termeni folosiți de către reclamantă în

redactarea cererii de chemare în judecată apare cu evidență că aceasta a dorit

să-i fie restituit bunurile pe care pârâta le deține în baza contractului de închiriere

ajuns la termen, iar în lipsa oricărei contestații judiciare a pârâtei cu

privire la situația de fapt invocate, a apreciat că pârâta deține fără titlu

bunurile reclamantei și astfel potrivit art. 1431 C. civ. a dispus în sarcina

pârâtei restituirea bunurilor.

Referitor la daunele

materiale pretinse de către reclamantă tribunalul a reținut că deși temeiul

juridic invocat de către reclamantă a fost corect, aceasta nu a dovedit

întinderea prejudiciului, iar tribunalul a fost în imposibilitate de stabilire

a cuantumului prejudiciului.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel atât reclamanta SN T.F.M. C.F.R. M. SA, cât și pârâta

SC C.F.R. T. SA criticând sentința apelată de netemeinicie și nelegalitate.

Prin Decizia comercială

nr. 257 din 15 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

s-a respins apelul pârâtei SC T.A. C.F.R. T. SA ca nefondat, s-a desființat în

parte sentința atacată și a fost trimisă cauza primei instanțe spre rejudecarea

capătului de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata

daunelor interese.

În motivarea deciziei

pronunțate instanța de apel a reținut, în ceea ce privește apelul pârâtei, că prima

instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor, art. 1431 și art. 1438 C.

civ. dispunând restituirea bunurilor întrucât este în strânsă legătură cu

constatările factuale ale instanței cu privire la încetarea convenției de închiriere

din 2004, iar SC C.F.R. T. SA nefăcând dovada dreptului de a folosi în

continuare bunurile care au făcut obiectul convenției de închiriere din 2004,

în mod corect a fost soluționat acest capăt de cerere de către instanța de

fond.

În ceea ce privește apelul

reclamantei, instanța de apel a reținut că tribunalul a rămas pasiv în

obligația sa de a analiza și soluționa fiecare pretenție dedusă judecății.

Astfel prima instanță nu a soluționat capătul de cerere privind despăgubirile

bănești solicitate pârâtei pentru deținerea și exploatarea abuzivă a bunurilor

închiriate chiar și după încetarea locațiunii și găsind apelul reclamantei

întemeiat l-a admis cu consecința impusă de art. 297 alin. (2) C. proc. civ. a

desființării în parte a sentinței și trimiterii cauzei primei instanțe spre

rejudecarea acestui capăt de cerere.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs pârâta SC C.F.R. T. SA întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei recurate și pe cale de consecință admiterea apelului și

trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Arbitral de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie a municipiului București ori trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivarea recursului

său recurenta pârâtă a susținut că instanța de apel în mod greșit a trimis spre

rejudecare la instanța de fond capătul de cerere privind obligarea la plata

despăgubirilor întrucât așa cum a reținut și instanța de fond acestea nu au

fost dovedite nedepunându-se înscrisuri în sprijinul afirmațiilor din cererea

de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea

depusă intimata-reclamantă SN T.F.M. C.F.R. M. SA a solicitat respingerea

recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.

Înalta Curte în

temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și art. 20 alin.

(1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată a luat în examinare excepția

netimbrării cererii de recurs și a reținut.

Conform art. 1 din

Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și

cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de

timbru prevăzute de acest act normativ, diferențiat după cum obiectul acestora

este sau nu evaluabil în bani.

Taxele judiciare

astfel determinate, potrivit art. 20 alin. (1) din aceeași lege, se plătesc

anticipat, iar dovezile de plată conform art. 302

1

alin. (2) C.

proc. civ. se atașează la cererea de recurs.

Înalta Curte

constatând că taxele nu au fost achitate anticipat i-a pus în vedere recurentei

în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 să plătească taxele de

timbru datorate până la termenul de judecată din 27 noiembrie 2008 fiind citată

cu această mențiune (fila 8 dosar recurs).

Având în vedere că

recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare și nu a depus la dosar

dovezile de plată în cuantumul datorat, Înalta Curte urmează să facă aplicarea

dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997 respectiv art. 35

pct. 1 și pct. 5 din normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din

O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de pârâta SC C.F.R. T. SA București împotriva Deciziei comerciale nr. 257

din 15 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 27 noiembrie 2008.