ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3455/2007

Asupra recursului de față: Din examinare lucărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta S.C.H.G. SRL București a solicitat instanței ca prin hotârârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei să evacueze de urgență și fără trecerea unui termen spațiul situat între axele B-C/20-21 în suprafață de 63.15 m.p. și cel dintre axele B-C-/18-19 în suprafață de 37,6 m.p. ale parterului imobilului situat în București. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta ocupă fără titlu spațiul menționat, întrucât contractul de închiriere încheiat între părți la data de 15 decembrie 2004, între părți și-a încheiat efectele la data de 5 iulie 2005, dată la care reclamanta a denunțat unilateral contractul în baza pactului comisoriu de grad IV, din culpa pârâtei.

În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 480 și urm. C. civ. Prin sentința comercială nr. 9293 din 1 noiembrie 2006, Tribunalul București, secția a-VI-a comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C.H.G. SRL București și a obligat pârâta să evacueze spațiul situat între axele B-C/20-21 în suprafată de 63,15 m.p. și cel din axele B-C/18-19 în suprafață de 37,6 m.p. ale parterului imobilului situat în București. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că efectele contractului de închiriere încheiat între părți au încetat în urma denunțării unilaterale a acestuia de către reclamantă. Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu de către Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința nr. 9293/2006, în sensul că denumirea pârâtei este SC M.M.S.G.

SRL. Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâta, considerând-o nelegală și netemeinică, deoarece numele pârâtei ce a fost trecut în dispozitivul sentinței suspuse îndreptării materiale este același cu numele trecut de reclamantă în cererea de chemare în judecată. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 243 din 10 mai 2007, a respins, ca nefondat, apelul promovat de pârâta, precum și cererea reclamantei privind obligarea la plata chetuielilor de judecată. În considerentele deciziei, Curtea de Apel a apreciat că în mod legal și corect prima instanță a aplicat dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. și a corectat denumirea pârâtei. În ceea ce privește cererea privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea a reținut că pârâta nu a făcut dovada plății sumei pretinse cu titlu de onorariu de avocat.

Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 cpt. 9 C. proc.ă civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacată în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtei la plata cheltueielilor de judecată. Recursul este nefondat: Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. pen., modificarea sau casarea unei hotârări se poate cere când hotâtărea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Critica invocată vizează cea de-a doua ipoteză a textului respectiv, încălcarea art. 274 C. proc. pen. Art. 274 C. proc. pen., prevede în adevăr că partea care a câștigat procesul este îndreptățită să solicite cheltuieli de judecată cu condiția ca aceastea să fie dovedite.

Or, instanța de apel a constatat că înscrisurile depuse de recurentă nu fac dovada plății onorariului pentru obligarea părții adverse la plată. În concret, înscrisul depus de reclamantă în copie conformă cu originalul, existent la fila 9 a dosarului de apel, respectiv factura nr. 3863566 din 8 mai 2007, nu îndeplinește condițiile de acordare a sumei reprezentând cheltuieli de judecată, întrucât nu a fost însoțită de acte doveditoare ale plății onorariului de avocat. Depunerea dovezilor în recurs nu infirmă soluția instanței de apel care s-a pronunțat pe actele aflate la dosar, iar invocarea încălcării articolului 274 C. proc. pen., în aceste condiții nu atrage nelegalitatea deciziei atacată cu recurs.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, conform art. 312 C. proc. pen. În raport de aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, conform art. 312 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C.H.G. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 243 din 10 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2007