ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3455/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3455/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinare lucărilor din
dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe
rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta S.C.H.G. SRL
București a solicitat instanței ca prin hotârârea ce va pronunța să dispună
obligarea pârâtei să evacueze de urgență și fără trecerea unui termen spațiul
situat între axele B-C/20-21 în suprafață de 63.15 m.p. și cel dintre axele
B-C-/18-19 în suprafață de 37,6 m.p. ale parterului imobilului situat în
București.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că pârâta ocupă fără titlu spațiul menționat, întrucât contractul
de închiriere încheiat între părți la data de 15 decembrie 2004, între părți
și-a încheiat efectele la data de 5 iulie 2005, dată la care reclamanta a
denunțat unilateral contractul în baza pactului comisoriu de grad IV, din culpa
pârâtei.
În drept reclamanta a
invocat dispozițiile art. 480 și urm. C. civ.
Prin sentința comercială nr.
9293 din 1 noiembrie 2006, Tribunalul București, secția a-VI-a comercială, a
admis acțiunea formulată de reclamanta S.C.H.G. SRL București și a obligat
pârâta să evacueze spațiul situat între axele B-C/20-21 în suprafată de 63,15
m.p. și cel din axele B-C/18-19 în suprafață de 37,6 m.p. ale parterului
imobilului situat în București.
Pentru a dispune astfel,
tribunalul a reținut că efectele contractului de închiriere încheiat între
părți au încetat în urma denunțării unilaterale a acestuia de către reclamantă.
Prin încheierea pronunțată
în Camera de Consiliu de către Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința nr. 9293/2006,
în sensul că denumirea pârâtei este SC M.M.S.G. SRL.
Împotriva acestei încheieri
a declarat apel pârâta, considerând-o nelegală și netemeinică, deoarece numele
pârâtei ce a fost trecut în dispozitivul sentinței suspuse îndreptării materiale
este același cu numele trecut de reclamantă în cererea de chemare în judecată.
Curtea de Apel București, secția
a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 243 din 10 mai 2007, a respins,
ca nefondat, apelul promovat de pârâta, precum și cererea reclamantei privind
obligarea la plata chetuielilor de judecată.
În considerentele deciziei,
Curtea de Apel a apreciat că în mod legal și corect prima instanță a aplicat
dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. și a corectat denumirea pârâtei.
În ceea ce privește cererea privind obligarea reclamantei la plata
cheltuielilor de judecată, Curtea a reținut că pârâta nu a făcut dovada plății
sumei pretinse cu titlu de onorariu de avocat.
Împotriva deciziei pronunțată
de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304
cpt. 9 C. proc.ă civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a
deciziei atacată în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtei la plata
cheltueielilor de judecată.
Recursul este nefondat:
Potrivit art. 304 pct. 9 C.
proc. pen., modificarea sau casarea unei hotârări se poate cere când hotâtărea
pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau
aplicarea greșită a legii.
Critica invocată vizează cea
de-a doua ipoteză a textului respectiv, încălcarea art. 274 C. proc. pen.
Art. 274 C. proc. pen.,
prevede în adevăr că partea care a câștigat procesul este îndreptățită să
solicite cheltuieli de judecată cu condiția ca aceastea să fie dovedite. Or,
instanța de apel a constatat că înscrisurile depuse de recurentă nu fac dovada
plății onorariului pentru obligarea părții adverse la plată.
În concret, înscrisul depus
de reclamantă în copie conformă cu originalul, existent la fila 9 a dosarului
de apel, respectiv factura nr. 3863566 din 8 mai 2007, nu îndeplinește
condițiile de acordare a sumei reprezentând cheltuieli de judecată, întrucât nu
a fost însoțită de acte doveditoare ale plății onorariului de avocat.
Depunerea dovezilor în
recurs nu infirmă soluția instanței de apel care s-a pronunțat pe actele aflate
la dosar, iar invocarea încălcării articolului 274 C. proc. pen., în aceste
condiții nu atrage nelegalitatea deciziei atacată cu recurs.
În raport de aceste
considerente, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, conform
art. 312 C. proc. pen.
În raport de aceste
considerente, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, conform
art. 312 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta S.C.H.G. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr.
243 din 10 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 noiembrie 2007