ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3021/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: La data de 18 iunie 2007, reclamantele SC E. SRL Suceava și SC P. SRL Suceava au chemat în judecată pe pârâtele F.A., D.M., SC P.I.C. SRL Suceava și SC B.S. SRL Suceava, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei totale de 311.635 lei reprezentând prejudiciul efectiv suferit cauzat prin culpa acestora prin deprecierea mărfurilor și a dotărilor încredințate în custodie acestora (218.730 lei) și prin lipsa unei părți din mărfurile și bunurile încredințate (68.251 lei), respectiv beneficiul nerealizat în perioada iunie 2003-iunie 2004 (24.654 lei), cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 3262 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a luat act că pârâtele au renunțat la excepția netimbrării, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele la plata în solidar a sumei de 246.052 lei cu titlu de prejudiciu, 74.374 lei reprezentând deprecierea datorată inflației (pentru perioada iulie 2004 - 31 decembrie 2007), precum și suma de 8.800 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență faptul că, după cumpărarea imobilului situat în municipiul Suceava, (contractul autentic de vânzare - cumpărare fiind încheiat la data de 26 martie 2003), pârâtele au promovat în instanță acțiuni pentru evacuarea reclamantelor din cauza de față, obligarea acestora la ridicarea bunurilor depozitate în spațiu, obligarea reclamantelor să le permită accesul în imobil și de a nu efectua lucrări de modificare a spațiului, iar în urma admiterii cererilor de inventariere a bunurilor prin încheierile din 5 iunie 2003 ale Tribunalului Suceava, executorii judecătorești, în prezența reprezentantelor societăților comerciale în litigiu, au constatat starea imobilului și au inventariat bunurile din interior prin enumerare fără a le identifica, pe sortimente, culori, mărimi sau firme producătoare și fără a proceda la evaluarea lor.

Ulterior, la data de 11 iulie 2003 reclamantele au fost somate de executorul judecătoresc să permită accesul în spațiu societăților - pârâte în termen de 5 zile, însă la data de 16 iulie 2003, în lipsa reclamantelor și a apărătorului lor, care nu a fost încunoștințat și înainte de împlinirea termenului acordat prin somație, executorul a intrat în spațiu, a schimbat ușile de la intrare, a aplicat noi încuietori și un nou sistem de alarma, iar bunurile proprietatea reclamantelor au fost predate în custodia pârâtelor F.A. și D.M.

Instanța de fond a opinat că singura probă care exprimă o părere avizată, obiectivă în cauză este cea exprimată de expertul desemnat, ale cărui argumente au fost însușite în totalitate de judecător, fiind înlăturate apărările pârâtelor care au susținut că durata mare de timp a desfășurării custodiei s-a datorat culpei reclamantelor care au refuzat să-și ridice bunurile în litigiu, chiar în condițiile în care în acest sens se pronunțase o hotărâre judecătorească, întrucât, în perioada 8 aprilie 2003 și până la momentul pronunțării prezentei sentințe între părți au existat o serie de litigii, fiecare dintre ele încercând să-și valorifice dreptul pretins. Prin decizia nr. 7 din 1 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și a admis apelul declarat de pârâtele SC P.I.C.

SRL Suceava, F.A., SC B.S. SRL Suceava si D.M. A schimbat în parte sentința nr. 3262 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că: menținând dispoziția de admitere în parte a acțiunii obligat pârâtele SC P.I.C. SRL Suceava, F.A., SC B.S. SRL Suceava, D.M. să plătească reclamantelor SC E. SRL Suceava și SC P.I. SRL Suceava suma de 153.522 lei cu titlu de prejudiciu (in loc de 246.052 lei) actualizată cu rata inflației pentru perioada iunie 2003 - ianuarie 2004 (in loc de suma de 74.374 lei pentru perioada iulie 2004 - decembrie 2007) precum și suma de 4.400 lei cheltuieli de judecată (în loc de 8.800 lei). A obligat reclamantele sa plătească pârâtei SC B.S.

SRL Suceava suma de 1.750 lei, cheltuielile în judecată. A menținut celelalte dispoziții care nu contravin deciziei. A respins, ca nefondat, apelul reclamantelor SC E. SRL Suceava și SC P.I. SRL Suceava. A obligat reclamantele să plătească pârâtei apelante SC B.S. SRL Suceava suma de 25.000 lei cheltuieli de judecată din apel. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că : Potrivit art. 1034 C. civ., „obligația este solidară între mai mulți creditori, când titlul creanței dă anume drept fiecăruia din ei a cere plata în tot a creanței și când plata făcută unuia din creditori eliberează pe debitor", acest tip de solidaritate putând să-și aibă izvorul numai în convenția părților sau în testament.

Speța de față reprezintă însă un caz particular, întrucât între societățile reclamante SC E. SRL si SC P.I. SRL exista o comunitate de interese economice evidențiate prin contractele de custodie a mărfurilor, încheiate la 16 decembrie 2002, 31 decembrie 2002 și 31 mai 2003 (la care a făcut trimitere expertul C.G.) necontestate, precum și faptul că ambele societăți au același reprezentant în persoana doamnei B.M., astfel ca în mod legal instanța de fond a reținut obligația de plată în favoarea reclamantelor.

Referitor la respingerea nemotivată a probei cu o contraexpertiză contabilă, corect instanța de fond a reținut în considerentele sentinței atacate, că pârâtele nu au dovedit că cifrele finale propuse de expert nu au la bază un calcul ori expertiza nu a avut la bază documentele contabile justificative ci doar balanțe de verificare, situație infirmată de conținutul raportului de expertiză, la întocmirea căruia au constituit material documentar piesele dosarului, actele infățișate de reclamante și de pârâte și respectiv arhiva contabilă a reclamantelor - balanțe de verificare contabilă, inventare . Pe fondul cauzei Curtea a reținut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, al cărei temei juridic îi constituie dispozițiile art. 998 si art. 999 C. civ., se cere a fi întocmite cumulativ anumite condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Caracterul cert al prejudiciului invocat de reclamante, contestat de pârâte presupune că acesta este sigur atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Ori, în cauză, reclamantele au estimat inițial valoarea prejudiciului la nivelul sumei de 311.635 lei în raport de expertiza merceologica efectuată de expert L.I., sumă care ulterior a fost majorată la 558.899 lei, cuantum ce se regăsește în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expertul C.G. De subliniat în acest sens este faptul că la stabilirea întinderii prejudiciului suferit de reclamante o importanță deosebită o prezintă caracterul obiectiv al faptei ilicite, analizate prin prisma acțiunii pozitive dar și a inacțiunii, precum și gradul de vinovăție a tuturor părților implicate în proces.

Astfel, urmare a refuzului reclamantelor de a elibera spațiul la data de 8 martie 2003, dată convenită de foștii proprietari prin procesul verbal de predare primire încheiat la 26 martie 2003, pârâtele au inițiat acțiuni în justiție pentru evacuarea, ridicare bunuri dar și pentru inventarierea bunurilor aflate în spațiul comercial pe care l-au cumpărat. Împrejurarea că inventarierea bunurilor nu s-a făcut conform procedurilor legale, iar predarea ulterioară a bunurilor în custodia pârâtelor s-a realizat în mod formal, nu exonerează pârâtele - apelante de răspunderea stipulată în art. 422 C. proc. civ., întrucât pe de o parte, pârâtele au fost reprezentate de administratori atât la data inventarierii (6 iunie 2003) cât și la primirea custodiei (16 iulie 2003) așa încât nu-și pot invoca propria culpă de vreme ce nu au semnalat neregularitățile ivite, iar pe de altă parte, aveau obligația de a se comporta diligent cu bunurile reclamantelor.

Pe de altă parte, reprezentanta societăților reclamante a refuzat justificat și continuu să elibereze spațiul comercial cumpărat de pârâte și să-și ridice bunurile, situație ce demonstrează o atitudine șicanatoare și de rea-credință cu atât mai mult cu cât a nesocotit și a ignorat hotărâri judecătorești care implicit consfințeau dreptul de proprietate al pârâtelor, încălcat în mod abuziv de către reclamante. În acest context nu poate fi reținută motivarea instanței de fond potrivit căreia nu este dată culpa reclamantelor manifestată prin pasivitate, atâta timp cât din probatoriul administrat rezultă că reclamantele nu s-au conformat dispozițiilor instanțelor, procedând chiar la contestarea oricărei măsuri, fiind lipsite de relevanță demersurile juridice pe care le-au întreprins fără a urmări un scop bine determinat.

Astfel, așa cum s-a arătat, deși reclamantele au susținut în mod constant că au urmărit doar recuperarea bunurilor, acțiunile formulate pentru suspendarea provizorie a executării și respectiv anularea formelor de executare a sentințelor comerciale nr. 172 și 173/2004 ale Tribunalului Suceava infirmă acest aspect, aceste acțiuni fiind respinse de Judecătoria Suceava prin sentințele civile nr. 1943 și 1944 din 10 iunie 2004, în considerarea faptului că, contravin în mod flagrant intereselor lor. Având în vedere faptul că prin sentințele comerciale nr. 172 și 173 din 31 ianuarie 2004 Tribunalul Suceava a dispus evacuarea reclamantei SC E. SRL Suceava, obligând-o să-și ridice bunurile deținute în spațiu, hotărâri judecătorești executorii față de care reclamanta nu s-a conformat și nu a procedat la executarea de bună - voie, Curtea de Apel a apreciat că data pronunțării sentințelor poate fi considerat termenul limită până la care se justifică pretențiile solicitate.

Împotriva deciziei Curții de Apel au declarat recurs atât reclamantele SC E. SRL Suceava și SC P.I. SRL Suceava, cât și pârâtele SC B.S. SRL Suceava și SC P.I.C. SRL Suceava - după cum urmează: Recursul declarat de SC B.S. SRL și SC P.I.C. SRL este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurentele formulează următoarele critici: 1. Critici subsumate art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Instanța de fond a obligat pârâtele SC B.S. SRL Suceava și SC P.I.C. SRL Suceava la plata sumei de 246.052 lei cu titlu de prejudiciu, 74.374 lei depreciere datorată inflației (iulie 2004 – 31 decembrie 2007), precum și cheltuielile de 8.800 lei în condițiile în care reclamantele au solicitat prin acțiune beneficiul nerealizat în perioada iunie 2003 – iunie 2007. În concluzie, recurentele consideră că s-a acordat ce nu s-a cerut atât de Tribunal, cât și de Curtea de Apel unde pârâtele SC B.S.

SRL Suceava și SC P.I.C. SRL Suceava au fost obligate la plata sumei de 153.522 lei cu titlu de prejudiciu suma actualizată cu indicele de inflație. 2. Recurentele, deși au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu le-au dezvoltat. 3. Critici subsumate art. 304 pct. 8 C. proc. civ. În speță, prin apelul formulat, SC B.S. SRL a invocat o serie de excepții si a solicitat prin notele de susținere depuse la dosarul cauzei la termenul din iunie 2009 si ulterior din decembrie 2009 să fie puse în discuția părților excepțiile invocate. Instanța investită cu soluționarea apelului la termenul din 25 ianuarie 2010 a refuzat nejustificat sa pună în discuția părților excepțiile invocate și a trecut la dezbaterea în fond a cauzei.

Consideră că în mod nelegal, instanța a procedat la judecarea cauzei în fond, fără a se pronunța și pune în discuție părtilor excepțiile invocate, motiv de casare cu trimitere spre rejudecarea cauzei pentru necercetarea fondului cauzei (apelului). 4. Crtitici subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În cauză, încălcarea legii vizează extinderea unei norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică, prin analogie la o situație ce nu cade sub incidența ei, art. 422 C. proc.

civ., "custodele va fi răspunzător de orice pagubă va aduce creditorului din cauza neglijenței sale ", în condițiile în care reclamanta SC E. SRL nu avea calitatea de creditor, în iunie 2003 bunurile nu au fost sechestrate (ci inventariate de executorii judecătorești), iar predarea bunurilor către pârâtele apelante s-a făcut motivat de faptul că reclamanta SC E. SRL a refuzat să se prezinte să-și ridice bunurile din spațiul pe care îi ocupa abuziv, fără temei legal, deși i se notificase obligația de a parasi spațiul. Față de cele arătate mai sus, recurentele solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii în totalitate a apelului formulat și respingerea acțiunii formulate ca nefondată.

Recursul declarat de SC B.S. SRL și SC P.I.C. SRL (separat), este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. proc. civ. Crtitici subsumate art. 304 pct. 7 C. proc. civ.: - există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că, într-o parte a hotărârii rezultă netemeinicia acțiunii reclamantelor care și-au manifestat pasivitate, care "nu au respectat dispozițiile instanțelor, procedând la contestarea oricărei măsuri" (prin acțiuni în suspendarea executării și anularea formelor de executare ), precum și plângerile penale formulate pentru distrugere, fals și uz de fals, sustragere de sub sechestru, abuz de încredere, etc (...), iar, prin dispozitiv SC B.S. SRL și SC P.I.C.

SRL - au fost obligate la plata sumei de 153.522 lei cu titlu de prejudiciu. - motivarea soluției este superficială, nu are la bază susținerile formulate de SC B.S. SRL și SC P.I.C. SRL și nu răspunde motivelor de critică; - motivarea instanței că în cauză reclamanta SC P.I. SRL "avea marfă în custodia reclamantei SC E. SRL" este contrazisă de existența facturilor de vânzare-cumpărare către această societate, vânzarea neputand fi asimilată cu custodia. - în decizia recurată nu s-a făcut nicio referire la proba cu expertiza contabilă admisă în apel, efectuată de expert contabil A.D.; - nepronunțarea asupra unei probe administrate echivalează cu necercetarea fondului cauzei - deși, pe cale de excepție, la data de 25 iunie 2009 s-a invocat timbrajul insuficient al reclamantelor, lipsa calității procesuale active a reclamantei SC P. SRL, lipsa efectuării procedurii prealabile conform art. 720 indice 1 C. proc.

civ. și lipsa răspunderii persoanelor fizice D.M. si F.A., în condițiile în care acestea aveau calitatea de administratori ai societăților comerciale (acestea au semnat procesele-verbale întocmite de executorul judecătoresc, în calitate de administratori ai SC B.S. SRL și SC P.I.C. SRL) și nu au preluat bunurile în calitate de persoane fizice, instanța de apel a refuzat să pună în discuția părților excepțiile invocate, în condițiile în care, trebuia să se pronunțe întâi asupra excepțiilor și apoi asupra fondului cauzei, sau să unească excepțiile cu fondul, nerespectând principiul oralității și contradictorialității.

- instanța de apel, nu a răspuns tuturor argumentelor pârtilor astfel: -ca înlăturat în mod nejustificat expertiza contabilă efectuată în apel de A.D., fără să motiveze înlăturarea ei și fără să facă vorbire de această probă; - a înlaturat în mod nejustificat, hotărârile penale care au stabilit, fără putința de tăgadă, definitiv și irevocabil, lipsa de vinovăție a pârâtelor administratori D.M. de la SC B.S. SRL și SC P.I.C. SRL. Nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea absolută a expertizei contabile efectuate de expertul C.G., care, a fost suspendat prin hotărârea nr. 58 din 4 septembrie 2009 a C.E.C.C.A.R. București -pentru încalcarea normelor profesionale, la efectuarea expertizei dispuse în dosarul nr. 4491/86/2007, (expertiza bazându-se pe estimări și nu pe documente), în aceste condiții, a solicitat să se constate nulitatea absolută a expertizei contabile,calculul prejudiciului, fără vizionarea mărfii neputând fi luat în considerare.

Critici subsumate art. 304 pet. 8 C. proc. civ. Instanța de fond și de apel - aveau obligația să constate că, D.M. și F.A. - nu au calitatea procesuală pasivă, ca persoane fizice, ele pot răspunde eventual, în calitate de administratori ai societăților SC B.S. SRL si SC P.I.C. SRL. - în același context, se înscrie ca lipsită de calitate procesuală activă în ceea ce privește formularea acțiunii de către SC P. SRL Suceava care, în condițiile în care, a încredințat în custodie marfa SC E. SRL, aceasta era în drept în calitate de custode, în baza unui contract legal de custodie, să promoveze acțiunea în numele și pentru ea. Critici subsumate art. 304.9 C. proc. civ. Recurenta consideră că instanțele de fond și apel nu pot reține existența temeiului legal prevăzut de art. 998 și art. 999 C. civ.

în condițiile în care nu este dată vinovăția având în vedere că reprezentanta reclamantelor, este cea care a refuzat nejustificat și continuu, să elibereze spațiul comercial cumpărat de pârâtele SC B.S. SRL și SC P.I.C. SRL și să-și ridice marfa, în condițiile în care, nu avea contract de închiriere pentru spațiul în litigiu, nu avea înregistrat spațiul, la registrul comerțului – ca sediu de firmă, și, prin acțiunea formulată de pârâte (de evacuare și ridicare bunuri, din spațiul ocupat fără drept), se procedase la o veritabilă atenționare asupra consecințelor ce le va suporta. În cauză, nu este aplicabil nici art. 422 C. proc. civ., recurentele pârâte neavând niciun raport juridic încheiat cu reclamantele, în calitate de creditoare, pentru a putea răspunde, pentru o eventuală neglijență în păstrarea bunurilor.

În contextul în care reclamantele nu și-au înregistrat prejudiciul în evidențele contabile, nu există prejudiciu. Față de cele învederate, recurenta solicită admiterea recursului, constatarea nulității absolute, a expertizelor contabile efectuate de 2 experți incompatibili – L.I. și C.G., casarea deciziei recurate și a sentinței de fond, și în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantelor ca netemeinică și nelegală, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată și onorariu de avocat din ambele cicluri procesuale. Recursul declarat de reclamantele SC E. SRL si SC P.I. SRL este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. proc. civ. Critici subsumate art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Recurenta consideră că în speță, instanța de apel nu a răspuns deloc apărării sale, în sensul că valoarea prejudiciului care i s-a cauzat urmare a deprecierii mărfurilor și a dotărilor proprietății sale pe perioada custodiei este de 558.899 lei, egală cu valoarea stocului de marfă evidențiat în balanța contabilă la 31 mai 2003, care are la bază facturi de aprovizionare și care este certificat de inventarele făcute la 31 decembrie 2002, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii. Instanța de apel nu s-a preocupat în motivarea hotărârii să expună considerentele care în opinia să justifice respingerea pretenției, ca la stabilirea prejudiciului să fie avută în vedere valoarea stocului de marfă încredințat pârâtelor în custodie, de 558.899 lei.

În raport de această împrejurare, sub un prim aspect recurenta apreciază că hotărârea este nemotivată. Pe de altă parte, deși instanța de apel a reținut că la stabilirea intinderii prejudiciului suferit de reclamante o importanță deosebită o prezintă caracterul obiectiv al faptei ilicite, analizată prin prisma acțiunii pozitive, dar și a inacțiunii, precum și gradul de vinovăție a tuturor părtilor implicate în proces, în final apreciază că prejudiciul care i s-a cauzat este de 153.222 lei, pentru ca de la data la care au fost obligate să ridice bunurile deținute în spațiul în litigiu nu mai puteau să le impute pârâtelor vreo faptă ilicită, de natură să le prejudicieze.

Din această perspectivă, nu au fost deloc verificate apărările lor (nici nu s-a răspuns la argumentele decisive invocate de ele), în sensul că au încercat de la data preluării bunurilor în custodia pârâtelor să reintre în posesia acestor bunuri, respectiv la 11 iunie 2003, la 3 octombrie 2003, la 24 decembrie 2003 si la 29 decembrie 2003 etc. - statuarea instanței de apel, în sensul că după data de 31 ianuarie 2004 discutam despre o culpă a reclamantelor manifestată prin pasivitate, este eronată. Critici subsumate art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de apel a reținut că inventarierea bunurilor nu s-a făcut conform procedurilor legale, că predarea ulterioară a bunurilor în custodia pârâtelor s-a făcut formal, că pârâtele, atât cu prilejul inventarierii (6 iunie 2003), cât și cu prilejul primirii custodiei (16 iulie 2003), nu au semnalat nicio neregularitate și că aveau obligația de a se comporta diligent cu bunurile proprietatea lor numai că "în final nesocotește faptul că ceea ce în fapt s-a predat în custodie este un stoc de marfa de 558.899 lei, înregistrat în contabilitate și care are la bază documente justificative - răspunsul la obiectivul CI raportul de expertiză C.G. Calculele instanței trebuiau să pornească de la stocurile din contabilitatea lor pentru că expertul C.G.

arată explicit că inventarul de predare a mărfii în custodie nu este corect, fiind în schimb justificate și corecte toate datele de evidență contabilă care conduc la determinarea exitenței și a valorii stocului de marfă. Cum prin interpretarea greșită a actului juridic al custodiei s-a determinat eronat valoarea prejudiciului care li s-a cauzat, consideră cât sunt incidente disp. art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Critici subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - recurentele consideră că prejudiciul reținut de instanța de apel a fost stabilit greșit, cuantumul real al prejudiciului fiind de 558.899 lei.

Aceasta, deoarece la stabilirea prejudiciului trebuie luate în considerare stocurile evidențiate în balanța contabilă a societății lor, care au la bază facturi de aprovizionare și care sunt certificate de inventarele făcute de ele la 31 decembrie 2002, toate aceste aspecte trebuind să fie coroborate și cu constatarea expertului că nu a fost posibilă o apreciere a prejudiciului decât pe baza valorilor contabile. Recursurile reclamantelor SC E. SRL Suceava, SC P.I. SRL Suceava și pârâtelor SC B.S. SRL și SC P.I.C. SRL vor fi admise pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel cum rezultă din actele dosarului, prin „notele de susținere” depuse la termenul din 25 iunie 2009, cât și prin concluziile scrise depuse pentru termenul din 18 ianuarie 2010, apelantele-pârâte au invocat trei excepții procesuale și anume: Excepția prematurității acțiunii, în sensul că reclamantele nu au respectat dispozițiile art. 7201 C. proc.

civ., excepția lipsei calității procesuale active a SC P.I. SRL Suceava cu motivarea că această societate nu a fost parte în procesele în care s-au pronunțat hotărâri judecătorești irevocabile ce au constituit titluri executorii doar față de SC E. SRL Suceava și, în fine, excepția insuficientei timbrări. În ce privește excepțiile prematurității și lipsei calității procesuale active, se constată că instanța de apel a făcut referire la acestea în considerentele hotărârii, dar nu s-a pronunțat asupra lor și în dispozitivul deciziei. Or, atât timp cât considerentele cuprind motivele de fapt și de drept ce formează convingerea instanței, iar dispozitivul hotărârii cuprinde soluția dispusă de instanță, în mod evident instanța de apel avea obligația de a se pronunța asupra excepțiilor procesuale invocate de apelantele pârâte prin dispozitivul hotărârii pronunțate.

Tot astfel, se observă și că instanța de apel nu s-a pronunțat în niciun fel, nici prin considerente și nici prin dispozitiv cu privire la excepția netimbrării acțiunii și apelului, or, este știut că excepția timbrajului primează oricărei alte excepții procedurale, instanța examinând-o primordial și pronunțându-se mai întâi asupra acesteia. De asemenea, se constată că decizia curții de apel nu cuprinde motivele care au determinat respingerea excepțiilor prematurității și lipsei calității procesuale active, invocate de pârâte în fața instanței de apel, întrucât se impunea a fi menționate argumentele care au condus la această soluție, cu referire la apărările părților.

Se mai constată pe aceeași linie de idei, respectiv a modului în care instanța a înțeles să soluționeze excepțiile, că, pe lângă faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestora, nemenționându-le în dispozitivul deciziei, nu a respectat nici principiile contradictorialității și a dreptului la apărare, întrucât nu a acordat cuvântul părților asupra acestor excepții, în ordinea procedurală firească. Ca atare, trebuie avut în vedere că procesul judiciar, indiferent de natură, presupune prin esența sa caracterul contradictoriu, iar contradictorialitatea ca „principiu impune ca fiecare parte să fie informată și să poată discuta în ședință, de pe o poziție de egalitate, ansamblul elementelor aduse la cunoștința judecătorului” C.E.D.O.

R.M. contra S. De asemenea, părților trebuie să li se ofere posibilitatea de a acționa în contradictoriu nu numai în raporturile dintre ele, ci și în raporturile cu judecătorul, în acest sens ele având dreptul de a-și expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței, iar judecătorul are obligația de a nu dispune nicio măsură înainte de a o pune în discuția contradictorie a părților. Totodată, dreptul la apărare, apreciat ca un imperativ categoric al statului de drept, simbolizează transpunerea în planul dreptului a importanței dialogului și a respectului argumentelor celuilalt. În concluzie, se poate spune că dreptul la apărare și contradictorialitatea semnifică respectul persoanei, al adversarului în procesul civil și al acuzatorului în materie penală.

Prin urmare, în cauză, instanța avea obligația să pună excepțiile în discuția părților, cu respectarea principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil mai sus menționate, să se pronunțe asupra acestora și abia apoi, fiind îndeplinite cerințele imperative ale art. 137 C. proc. civ., să pășească la dezbaterea fondului cauzei, - în caz contrar, cum este cazul în speță, hotărârea fiind lovită de nulitate conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., și atrăgând casarea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. În consecință, Înalta Curte apreciind că sunt fondate criticile întemeiate de recurentele pârâte pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc.

civ., pentru motivele mai sus arătate, va admite ambele recursuri declarate de părți, va casa decizia Curții de Apel și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, ocazie cu care, instanța va avea în vedere și va examina odată cu întregul material probator existent la dosar și celelelalte critici formulate de reclamante și pârâte în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantele SC E. SRL Suceava și SC P.I. SRL Suceava și pârâtele SC B.S. SRL Suceava și SC P.I.C. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 7 din 1 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.