ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6453/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 613/PI din 25 februarie 2008, Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis în parte contestația completată și precizată de reclamanții H.A.C. și H.I. în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara prin Primar. A dispus anularea parțială a Dispoziției 2 nr. 2506 din 17 octombrie 2006 și a Dispoziției nr. 1049 din 19 martie 2007 ambele emise de Primarul municipiului Timișoara. A obligat pârâții să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură reclamanților cele două magazii din imobilul situat administrativ în Timișoara, județul Timiș, înscrise în C.F.

col. 8559 Timișoara și C.F. ind. nr. 138777 Timișoara, nr. top 16929/XI, situate în corpul de clădire E, cu 2,3% din părțile comune indivize generale și 28,29% părți comune indivize ale corpului E, precum și a terenului aferent acestora, de 39/1340 mp, cu acordarea dreptului de folosință special pentru notificatorul H.I., corespunzător cotelor de ½ pe care aceștia le dețin în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari. A obligat pârâții ca prin noua dispoziție să completeze actele atacate prin prezenta, în sensul de a propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și pentru terenul aferent apartamentelor vândute, care nu pot fi restituite în natură reclamanților.

A respins capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâților la restituirea restului anexelor, a subsolului corpului de clădire A și a terenului aferent imobilului notificat, restituirea sumelor plătite pentru pretinsele investiții la apartamentul nr. 10 și constatarea nulității absolute a documentației de apartamentare și dezmembrare. A obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 700 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 249 din 6 noiembrie 2008 a admis apelul declarat de reclamanții H.A.C. și H.I. împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis contestația în parte și a obligat pârâții Primarul municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara prin Primar să restituie reclamanților întreaga suprafață de teren de 1340 mp din C.F.

8559 Timișoara, nr. top 16929, ca și spațiul „subsol" corp A, ca element al construcției „pivniță" din imobilul în litigiu situat în Timișoara, precum și magaziile, șoproanele și cotețele din scândură, în stare de paragină și fără fundație și a terenului aferent, magaziile fiind identificate prin expertiză ca fiind magazia nr. 3 (aferentă 16929/11), magaziile nr. 4 și 5 (aferente top 16929/111) și magazia nr. 6 (aferentă top 16929/IX). A menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate. A respins apelul declarat de pârâtul Municipiul Timișoara prin Primar împotriva aceleiași sentințe civile. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Timișoara prin Primar, arătând că reclamanții nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, a dreptului de proprietate invocat și nici a preluării abuzive.

Recursul este nul. Potrivit art. 302 1 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 2 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 2 C. proc.

civ. , iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat. Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 2 C. proc. civ. Or, în speță, recurentul - pârât nu s-a conformat cerințelor impuse de art. 302 1 2 și art. 304 2 C. proc. civ., deoarece prin cererea de recurs nu a invocat vreunul din motivele prevăzute de textul de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea în vreunul din acestea.

Astfel, deși a precizat formal că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pârâtul s-a limitat a face istoricul cauzei și a susținut că instanța de fond în mod eronat l-a obligat la emiterea unei noi dispoziții, având în vedere faptul că reclamanții nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, a dreptului de proprietate invocat și nici a preluării abuzive. Prin urmare, întrucât susținerile recurentului - pârât nu fac posibilă încadrarea în unul din motivele prevăzute de art. 304 2 C. proc. civ., în baza art. 306 alin. (1) din același cod, se va constata nul recursul declarat de acesta.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul Timișoara prin Primar împotriva deciziei nr. 249 din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009.