ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6453/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin sentința nr. 613/PI din 25 februarie

2008, Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis în parte contestația completată

și precizată de reclamanții H.A.C. și H.I. în contradictoriu cu pârâții Primarul

municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara prin Primar. A dispus anularea

parțială a Dispoziției 2

nr. 2506 din 17

octombrie 2006 și a Dispoziției nr. 1049 din 19 martie 2007 ambele emise

de

Primarul municipiului Timișoara. A obligat pârâții să emită o nouă dispoziție

prin care să restituie în natură reclamanților cele două magazii din imobilul

situat administrativ în Timișoara, județul Timiș, înscrise în C.F. col. 8559

Timișoara și C.F. ind. nr. 138777 Timișoara, nr. top

16929/XI, situate în corpul de clădire E,

cu 2,3% din părțile comune indivize

generale și 28,29% părți comune indivize ale corpului E, precum și a terenului

aferent acestora, de 39/1340 mp, cu acordarea dreptului de folosință special

pentru notificatorul H.I., corespunzător cotelor de ½ pe care aceștia le

dețin în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari. A obligat pârâții ca

prin noua dispoziție să completeze actele atacate prin prezenta, în sensul de a

propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și pentru terenul

aferent apartamentelor vândute, care nu pot fi restituite în natură

reclamanților. A respins capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâților

la restituirea restului anexelor, a subsolului corpului de clădire A și a

terenului aferent imobilului notificat, restituirea sumelor plătite pentru pretinsele

investiții la apartamentul nr. 10 și constatarea nulității absolute a

documentației de apartamentare și dezmembrare. A obligat pârâții să plătească

reclamanților suma de 700 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând

onorariu de expert.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin

decizia nr. 249 din 6 noiembrie 2008 a admis apelul declarat de reclamanții H.A.C.

și H.I. împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în

sensul că a admis contestația în parte și a obligat pârâții Primarul

municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara prin Primar să restituie

reclamanților întreaga suprafață de teren de 1340 mp din C.F. 8559 Timișoara,

nr. top 16929, ca și spațiul „subsol" corp A, ca element al construcției

„pivniță" din imobilul în litigiu situat în Timișoara, precum și

magaziile, șoproanele și cotețele din scândură, în stare de paragină și fără

fundație și a terenului aferent, magaziile fiind identificate prin

expertiză ca fiind magazia nr. 3 (aferentă

16929/11), magaziile nr. 4 și 5 (aferente top

16929/111) și magazia nr. 6 (aferentă top 16929/IX). A menținut în rest

celelalte dispoziții

ale sentinței

civile apelate. A respins apelul declarat de pârâtul Municipiul Timișoara prin

Primar

împotriva aceleiași sentințe civile.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat

recurs pârâtul Municipiul Timișoara prin Primar, arătând că reclamanții nu au

făcut dovada calității de persoane îndreptățite, a dreptului de proprietate

invocat și nici a preluării abuzive.

Recursul

este nul.

Potrivit

art. 302

1

2

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie

să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 C.

proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs,

motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304

2

C. proc.

civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu

a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2),

care se referă la motivele de ordine publică.

Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții

poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva

recursul înseamnă, pe de o parte,

indicarea

motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304

2

C.

proc. civ.

, iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul

formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat la

motivul de recurs invocat.

Indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea

acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul

că

face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304

2

C. proc. civ.

Or, în speță, recurentul - pârât nu s-a

conformat cerințelor impuse de

art. 302

1

2

și art. 304

2

C. proc. civ., deoarece prin cererea de recurs nu a

invocat vreunul din motivele prevăzute de textul de lege și nu a formulat

critici care să permită încadrarea în vreunul din acestea. Astfel, deși a

precizat formal că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ., pârâtul s-a limitat a face istoricul cauzei și a susținut că

instanța de fond în mod eronat l-a obligat la emiterea unei noi dispoziții,

având în vedere faptul că reclamanții nu au făcut dovada calității de persoane

îndreptățite, a dreptului de proprietate invocat și nici a preluării abuzive.

Prin urmare, întrucât susținerile recurentului

- pârât nu fac posibilă încadrarea în unul din motivele prevăzute de art. 304

2

C. proc. civ., în baza art. 306 alin. (1) din același cod, se va constata nul

recursul declarat de acesta.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul

Timișoara prin Primar împotriva deciziei nr. 249 din 6 noiembrie 2008 a Curții

de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2009.