ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului civil de

față;

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 20/90 din 2 ianuarie 2009, reclamanta P.P.F.

a chemat în judecată pe pârâta SC B.G. SA, solicitând instanței ca, prin

sentința ce o va pronunța, să se anuleze dispoziția nr. 110 din 9 decembrie

2008 emisă de pârâtă, prin care s-a declinat soluționarea contestației în

favoarea A.V.A.S. București și, totodată, să se dispună restituirea în natură a

imobilului situat în B.G., str. Tudor Vladimirescu, județul Vâlcea alcătuit din

construcție cunoscută sub denumirea „V.Z.” și teren în suprafață de 464,92 m.p.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 348 din 6 martie 2007 a

Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin decizia nr. 241 din 14 septembrie

2007 a Curții de Apel Alba Iulia și irevocabilă prin decizia nr. 5503 din 30

septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus obligarea

pârâtei să emită în favoarea reclamantei decizie motivată de restituire în

natură a imobilului respectiv.

Prin sentința civilă nr. 333

din 24 martie 2009 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, a fost respinsă

excepția autorității de lucru judecat, a fost disjunsă cererea de chemare în

garanție, a fost admisă cererea formulată de reclamantă, a fost anulată

dispoziția nr. 110 din 9 decembrie 2008 emisă de pârâtă și s-a dispus restituirea

în natură a imobilului proprietatea reclamantei alcătuit din construcție și

teren în suprafață de 464,92 m.p. cu următoarele vecinătăți: la N – drum acces dispensar, la E – dispensar, la S – str. Tudor Vladimirescu și la V – proprietate S. și C., pârâta fiind obligată și la 4.000 lei cheltuieli de judecată către

reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC B.G. S.A., criticând-o sub următoarele aspecte:

disjunsă cererea de chemare în garanție, deoarece judecarea cererii principale

nu era întârziată prin judecarea cererii de chemare în garanție.

lucru judecat a fost soluționată în mod greșit, deoarece prin sentința civilă

nr. 348 din 6 martie 2007 a Tribunalului Sibiu s-a dispus retrocedarea în

natură a aceluiași imobil și ea este executorie ca atare.

în mod greșit, deoarece, în speță, erau aplicabile dispozițiile art. 29 din

Legea nr. 10/2001, republicată și modificată, societatea pârâtă fiind integral

privatizată încă din anul 1999.

Prin încheierea din 11 iunie

2009, instanța de apel a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art. 244

alin. (1) C. proc. civ., până la rămânerea irevocabilă a cererii de îndreptare

și completare a dispozitivului sentinței civile nr. 348 din 6 martie 2007

pronunțată de Tribunalul Sibiu, prorogând discutarea cererii de suplimentare a

probatoriului cu expertiză tehnică de identificare a suprafeței reale a

terenului solicitat de către reclamantă.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs reclamanta, aducându-i următoarele critici:

aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ., deoarece pe rolul Tribunalului Sibiu nu există o cerere de

îndreptare și completare a dispozitivului sentinței civile nr. 348/2007.

Sibiu a existat totuși o cerere pentru lămurirea dispozitivului sentinței

civile nr. 348/2007, însă aceasta nu era o cerere de completare a

dispozitivului, ci o cerere formulată în temeiul art. 281

1

C. proc.

civ., iar instanța de apel nici nu a avut la îndemână copia acestei cereri ca

să fie în măsură să decidă cu privire la suspendarea judecării cauzei.

Sentința nr. 348/2007 a

Tribunalului Sibiu a rămas definitivă și irevocabilă, astfel că nu se mai poate

dispune suspendarea judecății în prezenta cauză, pentru a se pronunța o altă

hotărâre irevocabilă.

de chemare în judecată din cauza de față, nu sunt îndeplinite condițiile

suspendării facultative a judecății, atâta timp cât pârâta a emis dispoziția a

cărei anulare se cerere, prin care propune acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent de către autoritatea implicată în privatizarea societății, în loc să

dispună restituirea în natură a imobilului.

Instanța învestită cu

cererea pentru lămurirea dispozitivului titlului va decide dacă titlul

executoriu este clar sau nu, respectiv dacă privește construcția și terenul sau

numai terenul, însă nu se va mai pronunța încă odată dacă se impune restituirea

în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

apel încalcă dreptul reclamantei la o judecată a pricinii într-un termen

rezonabil

Analizând decizia recurată,

prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Deși recurenta susține în

prima critică faptul că nu ar exista pe rolul Tribunalului Sibiu o cerere de

completare a dispozitivului sentinței civile nr. 348/2007 a Tribunalului Sibiu,

totuși, în continuarea criticilor sale, arată că pe rolul Tribunalului Sibiu

există o cerere pentru lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 348/2007

care trebuie să clarifice dacă, prin sentința al cărei dispozitiv se cere a fi

lămurit, s-a dispus restituirea în natură atât a construcției cât și a

terenului, sau numai a terenului,

primul capăt al cererii formulate de către reclamantă se referă la anularea

dispoziției nr. 110 din 9 decembrie 2008 emisă de pârâtă, totuși, există și un

al doilea capăt de cerere prin care se solicită a se dispune tocmai restituirea

în natură a imobilului respectiv, compus din construcție și teren, or, prin

lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 348/2007 a Tribunalului Sibiu, în

sensul dacă s-a dispus deja restituirea în natură atât a construcției cât și a

terenului sau numai a terenului, s-ar putea dezlega excepția ridicată de

apelanta-pârâtă cu privire la existența autorității de lucru judecat.

pricinii din cauza de față atârnă, cel puțin în parte, de soluționarea pricinii

ce face obiectul cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.

348/2007 a Tribunalului Sibiu, astfel că instanța de apel a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

critica cu privire la inexistența dreptului reclamantei de a se bucura de un

proces soluționat într-un termen rezonabil, atâta timp cât ea este cea care a

generat atât pricina de față cât și pricina de a cărei soluționare irevocabilă

depinde soluționarea cauzei de față.

Având în vedere cele de mai

sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta P.P.F. împotriva încheierii din 11 iunie a

Curții de Apel Pitești, secția civilă și pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2010.