ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4593/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 40/7/ CA din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia a fost admisă acțiunea reclamantului D.T.I. în contradictoriu cu C.S.M.

în sensul că a fost anulată Hotărârea nr. 381 din 17 aprilie 2008 a Plenului C.S.M. și a fost obligat pârâtul să recunoască reclamantului vechime în magistratură perioada

cuprinsă între 1 decembrie 1975 – 15 februarie 1985 și să elibereze o

adeverință în acest sens.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a motivat că prin acțiunea introductivă reclamantul

D.T.I. a solicitat anularea Hotărârea C.S.M. indicată, recunoașterea perioadei

indicate ca vechime în magistratură și eliberarea unei adeverințe în acest

sens, întrucât funcția ocupată de reclamant în perioada arătată a fost strâns

legată de activitatea justiției.

Instanța a reținut că

reclamantul a fost încadrat ca procuror după absolvirea facultății de Drept la Procuratura

l

ocală Orăștie și Alba Iulia, iar

în perioada 1 decembrie 1975 - 15 februarie 1985 a fost transferat în interes de serviciu în funcția de șef sector la probleme pentru M.A.P.N.,

M.I, Justiție și Procuratură în fostul Comitet Județean de Partid Alba.

Prin Decretul Președintelui

României nr. 1037 din 9 noiembrie 2005, reclamantul a fost eliberat din funcția

de procuror prin pensionare anticipată.

A reținut instanța că, prin

hotărârea ce face obiectul acțiunii de față, s-a invocat că singura dispoziție

pentru recunoașterea vechimii în magistratură este art. 86 alin. (1) din Legea nr.

303/2004, care nu include și funcția deținută de reclamant în perioada supusă

analizei, situație care nu a fost acceptată de instanța de fond, care a

concluzionat că aplicarea legii noi încalcă principiul neretroactivității legii

consacrat de Constituție în art. 15 alin. (2) și art. 1 C. civ.

Instanța de fond a arătat că

atât literatura de specialitate, cât și practica judiciară în materie au

statuat unanim în sensul că se va aplica legea sub imperiul cărora s-a născut

situația juridică, ce urmează a sancționa juridic și efectele și consumarea

situației juridice, chiar dacă aceste momente se produc după ce legea veche a

fost abrogată.

Astfel, instanța a apreciat

că reclamantul a desfășurat activități legate de activitatea justiției, fiind

aplicabile prevederile Legii nr. 58/1968 privind vechimea în magistratură.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs C.S.M., care a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 20 din

Legea

contenciosului administrativ,

coroborat cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

, admiterea

recursului, modificarea în tot a sentinței

atacate

și, pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamantul D.T.

I.

Apreciază recurentul că intimatul

nu este o persoană vătămată în sensul

dispozițiilor

legale sus-enunțate întrucât răspunsul prin care o autoritate publică dă curs

solicitării de comunicare a modului de interpretare a unor

dispoziții legale nu constituie un act

administrativ în sensul art. 2 alin. (1)

lit. c) din Legea

contenciosului administrativ, ci reprezintă o

corespondență

administrativă.

Recurentul

arată că instanța de fond a interpretat în mod er

onat legea

incidentă, hotărârea emisă de Plenul C.S.M

., ca răspuns la petiția

reclamantului-intimat, fiind în con

formitate

cu legea, în raport de prevederile cuprinse în art. 86, art. 103 alin. (1) din

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și

dispozițiile art. 44 (fostul art. 48), art. 45

(fostul art. 49) și art. 131 din Legea nr. 9

2/1992 privind organizarea

judecătorească.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză,

precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele,

Înalta Curte constată următoarele:

r

eclamantul D.T.I. în

contradictoriu cu pârâtul C.S.M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se

anuleze Hotărârea Plenului

C.S.M. nr. 381 din 17 aprilie 2008 și ca urmare să i se

recunoască

perioada de timp cuprinsă între 1 decembrie 1975 - 15 februarie 1985 ca vechime

în magistratură, identificată în carnetul de muncă între numerele de ordine

18-22, perioadă în care a îndeplinit funcția de șef sector cu probleme pentru M.A.N.,

M.I.J.P. și să i se elibereze o adeverință în acest sens.

Potrivit art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, „orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un

act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se

poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim”.

Anterior sesizării instanței

de contencios administrativ, reclamantul a parcurs procedura prealabilă

prevăzută de art. 7 din lege.

Având în vedere caracterul

actului atacat, acela de act administrativ unilateral cu caracter individual

emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea

organizării, executării legii sau a executării în concret a legii, care dă

naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, supus controlului

judecătoresc, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, instanța constată ca

nefondată critica formulată de recurent, care susține că intimatul nu este o

persoană vătămată în sensul art. 8 alin. (1) din lege și că actul atacat nu

este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c), ci ar reprezenta

o corespondență administrativă.

În ceea ce privește cererea

având ca obiect recunoașterea ca vechime în magistratură a perioadei în care

intimatul-reclamant a ocupat funcția de șef sector cu probleme pentru M.A.P.N.

M.I.J.P. în fostul Comitet județean de partid Alba, Înalta Curte constată că în

mod corect a fost respinsă prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 381 din 17

aprilie 2008.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 92/1992

privind organizarea

judecătorească, cu modificările ulterioare, inclusiv

cele aduse prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003, constituie vechime în

magistratură perioada în care o

persoană a

îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate

juridică

în M.J., în I.N.M.,

judecător la Curtea Constituțională, judecător financiar ori procuror financiar

la Curtea de Conturi, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție, la Curtea Constituțională sau la Curtea de Conturi, funcții de specialitate juridică în fostele

arbitraje de stat sau departamentale, în laboratoarele de expertize criminalistice,

în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, funcții didactice în

învățământul superior juridic, funcția de

ministru

al justiției, secretar de stat ori de secretar general și secretar general

adjunct

în M.J., funcții de specialitate juridică în instituția

Avocatul Poporului, notar, avocat, jurisconsult sau consilier juridic.

Totodată, timpul cât o

persoană, licențiată în drept sau în drept economic-

administrativ, este senator sau deputat, avocat al poporului, membru al

Curții

de Conturi, personal de

conducere ori de execuție, de specialitate juridică, în

aparatul Parlamentului, Președinției României,

Guvernului, Consiliului

Legislativ,

Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Curții Constituționale,

Direcției juridice și consulare din M.A.E. sau în

cadrul

altor organe ale

administrației publice se consideră vechime în magistratură.

Se

observă că textul enunțat ca de altfel și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

nu include și funcțiile deținute de procurori sau judecători în structurile fostului

Partid Comunist Român, respectiv funcția de șef sector în Comitetul Județean.

Art. 45

din Legea nr. 92/1992 de care se prevalează și reclamantul

stipulează

că

întreruperile de activitate datorate suspendării din funcție,

pensionării pentru

incapacitate temporară de muncă, precum și

trecerii în alte funcții decât

cele prevăzute la art. 44 alin. (2), nu se iau în calculul

vechimii în magistratură,

dacă legea nu prevede altfel.

Art. 78 din Legea nr. 58/1968

privind organizarea judecătorească reglementează într-adevăr asimilarea

perioadei în care judecătorii aleși sau numiți în organizațiile obștești sau în

aparatul de stat în funcții legate de activitatea justiției, ce va fi cuprinsă în

vechimea de judecător, dispoziție ce nu este aplicabilă în speță, pentru a

putea reține ca vechime în magistratură perioada în care intimatul a îndeplinit

funcția

„șef sector cu probleme pentru M.A.P.N., M.I.J.P.

”, funcție

politică, exercitată în fostul Comitet

Județean

Alba al Partidului Comunist Român.

Pentru

toate aceste considerente se constată că recursul este fondat, urmând ca în

baza prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să fie admis, modificată

sentința recurată în sensul respingerii tuturor capetelor de cerere, respectiv

cererea care vizează anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 381 din 17 aprilie

2008 și a solicitărilor cu caracter subsidiar ce decurg din aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

C.S.M. împotriva sentinței nr. 40/F/ CA din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea reclamantului D.T.I., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2009.