ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 720/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 720/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
Hotărârea nr. 452 din 17 mai 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii
a respins solicitarea formulată de doamna P.G., judecător la Curtea de Apel
Alba Iulia, privind emiterea unei hotărâri de completarea vechimii sale în
magistratură cu perioada de 1 an, 7 luni și 25 de zile, în care a exercitat
funcția de secretar de primărie.
Pentru
a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut în
esență, că doamna P.G. a solicitat emiterea unei hotărâri de completare a vechimii
sale în magistratură cu perioada de 1 an, 7 luni și 25 de zile, în care a
exercitat funcția de secretar de primărie.
Consiliul
Superior al Magistraturii, având în vedere că, așa cum s-a stabilit prin
ședința din 12 martie 2009, nu are competența de a se pronunța asupra cererilor
privitoare la recunoașterea ca vechime în magistratură a perioadei exercitate
într-o anumită funcție, aceste cereri adresându-se Casei de Pensii, a respins
cererea formulată.
Împotriva
Hotărârii nr. 452 din 17 mai 2012 a Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii a formulat recurs petenta P.G., solicitând desființarea hotărârii
atacate și obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să-i fie
completată vechimea în magistratură cu perioada de 1 an, 7 luni și 25 de zile.
Prin motivele de
recurs recurenta susține, în esență, că în mod greșit a fost respinsă cererea
sa, în condițiile în care prin sentința nr. 1827/2010, rămasă irevocabilă,
Tribunalul Alba a constatat că această perioadă este utilă deschiderii
dreptului la pensie.
Examinând
cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,
excepția necompetenței materiale invocată de intimatul Consiliul Superior al
Magistraturii, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru
care o va admite și, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ.,
va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios
administrativ și fiscal.
Pentru
a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele expuse
anterior, precum și următoarele aspecte:
Prin
Decretul Președintelui României nr. 380 din 15 mai 2012, doamna P.G. a fost
eliberată din funcția de judecător, prin pensionare.
Potrivit prevederilor
art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, hotărârile adoptate de
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile
judecătorilor și procurorilor, prevăzute la art. 29 alin. (5), pot fi atacate
cu recurs de către orice persoană interesată, în termen de 15 zile de
comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal
a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Art. 29 alin. (7) din
Legea nr. 317/2004 este o normă de excepție, pentru că stabilește competența în
recurs a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, în comparație cu situația altor acte ale Consiliului
Superior al Magistraturii care sunt supuse controlului de legalitate exercitat
în condițiile Legii nr. 554/2004.
Prin urmare, întrucât
textul este de strictă interpretare, nu orice hotărâre a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii poate fi atacată cu recurs, ci exclusiv hotărârile
jurisdicționale care privesc cariera ori drepturile judecătorilor și
procurorilor, în funcție, astfel cum a stabilit în mod constant și instanța
supremă.
În speță, hotărârea
atacată de recurentă este o hotărâre supusă controlului instanței competente de
contencios administrativ în condițiile Legii nr. 554/2004, nefiind o hotărâre
ce face parte din categoria celor ce privesc cariera și drepturile
judecătorilor și procurorilor în funcție, pentru a atrage competența specială a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu
modificări.
Față de împrejurarea
că hotărârea atacată nu are ca obiect drepturile și cariera judecătorilor sau
procurorilor în funcție, având natura și caracterele juridice ale unui act
administrativ supus controlului de legalitate exercitat în condițiile Legii nr.
554/2004, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare
aparține curții de apel, ca instanță competentă material potrivit prevederilor art.
10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 republicată.
În consecință, pentru
considerentele expuse și în conformitate cu prevederile art. 158 alin. (3) și art.
159 pct. 2 C. proc. civ. precum și cu cele ale art. art. 10 alin. (3) din Legea
nr. 554/2004 republicată, se va admite excepția necompetenței materiale a
Înaltei Curți, iar cauza va fi trimisă spre competentă soluționare Curții de
Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza având
ca obiect recursul formulat de P.G. împotriva Hotărârii nr. 452 din 17 mai 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, spre competentă soluționare la Curtea de Apel
Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 februarie 2013.