ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2890/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentința nr. 225 din 18 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de Camera

Medicilor Prahova în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Sănătății,

Centrul de Diagnostic și tratament Ploiești, Centrul de Sănătate Bălțești, Serviciul

de Ambulanță Prahova, Spitalul de Obstratică și Ginecologie Ploiești, Spitalul de

Pediatrie Ploiești, Spitalul Județean de Urgență Ploiești, Spitalul Municipal Ploiești,

Spitalul Orășenesc Vălenii de Munte, Spitalul Orășenesc Sinaia, Spitalul Orășenesc

Băicoi, Spitalul de Pneumoftiziologie Drajna.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită

cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că prin O.U.G. nr. 233/2008 privind

unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare s-a suspendat ocuparea prin

examen sau concurs până la 31 decembrie 2009 a posturilor vacante la 31

decembrie 2008.

S-a constatat că efectele

acestei dispoziții au condus la blocarea unui număr de 23.615 posturi din sistemul

sanitar public, dintre care 5519 erau posturi de medici, ceea ce reprezintă 28%

din numărul total.

Având în vedere că dreptul

la sănătate este un drept constituțional, Ministerul Sănătății a inițiat Memorandumul

pentru aprobarea organizării de concursuri/examene pentru ocuparea posturilor vacante

de medici din unitățile sanitare publice de către medici specialiști și medici rezidenți,

ultimul an. Astfel, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 223/2008, pentru posturile

care nu sunt unice, dar care sunt absolut necesare, întrucât neîncadrarea în aceste

posturi ar produce dificultăți majore în desfășurarea activității specifice, organizarea

concursurilor/examenelor în vederea încadrării acestora urma să se facă cu avizul

Ministerului Finanțelor Publice și al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale cu avizul Guvernului.

Ca urmare a aprobării

acestui Memorandum, Ministerul Sănătății a organizat la data de 29 iunie 2009, concurs

național pentru ocuparea posturilor vacante de medici din unitățile sanitare publice,

de către specialiști și rezidenți ultimul an.

Instanța de fond a reținut

că obiectul acțiunii introductive vizează anularea Memorandumului aprobat în ședința

de guvern din data de 18 februarie 2009 pentru deblocarea posturilor vacante de

medici din unitățile sanitare publice.

Analizând actele dosarului,

instanța de fond a reținut că încheierea acestui memorandum apare ca o situație

de excepție și în favoarea cadrelor medicale, astfel încât nu se poate reține că

prin încheierea acestui act s-a produs o vătămare a cadrelor medicale.

De asemenea, în privința

capetelor de cerere subsecvente, instanța a reținut că actele care se solicită a

fi anulate nu îndeplinesc condițiile legale pentru a fi considerate acte administrative,

ci reprezintă acte premergătoare îndeplinite pentru organizarea unui concurs.

Instanța a reținut că

nefiind adus un prejudiciu reclamantei, sancțiunea de anulare a concursului organizat

nu poate fi aplicată, astfel că și acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.

Cu privire la daunele

cominatorii solicitate, instanța a constatat că reclamantul nu este îndreptățit

a solicita aceste daune, întrucât în cauza de față nu a intervenit o hotărâre definitivă,

care să poată fi pusă în executare și a cărei neexecutare să fie culpa autorităților

intimate.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală.

Recurenta a precizat că

instanța de fond prin hotărârea pronunțată a anulat dreptul la opinie și dreptul

de a decide în domeniul de competență sindicală, drepturi care sunt garantate de

contractele colective de muncă și de Constituția României.

Recurenta a precizat că

este vătămată într-un drept prevăzut de lege, căci neparticipând la concursul arătat

ca observator s-a creat posibilitatea ca unii membri de sindicat, medici, care au

o bună pregătire profesională, dat sunt lipsiți de „protecție”, să fie defavorizați

față de alții.

Arată recurenta că este

adevărat că memorandumul apare ca o situație de excepție în favoarea cadrelor medicale,

însă acesta nu trebuie să se facă cu încălcarea dispozițiilor legale.

De asemenea, s-a criticat

faptul că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, întrucât

ele sunt acte administrative în sensul dispozițiilor legale, iar instanța de fond

în mod greșit a reținut că nu întrunesc cerințele unui act administrativ, fiind

acte preparatoare.

Recurenta a criticat în

ansamblu hotărârea pronunțată ca nelegală și netemeinică, arătând că toate capetele

de cerere ale acțiunii introductive sunt întemeiate pe dispoziții legale.

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de

recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză va admite recursul și va casa hotărârea atacată, dispunând

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile

art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin

toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Principiul disponibilității,

ce guvernează procesul civil, lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului

procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege

să-și dispute obiectul procesului.

Înalta Curte, după analizarea

cererii introductive, a constatat că instanța de fond nu a dispus citarea în cauză

a pârâtei- chemată în judecată- Direcția de Sănătate Publică Prahova și a pronunțat

o hotărâre fără ca aceasta să fi stat în proces ca pârât, ceea ce constituie o încălcare

a dispozițiilor legale și o nesocotire a principiului disponibilității în procesul

civil.

Pentru aceste considerente,

văzând că sunt motive de casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 din C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat și va trimite cauza instanței

de fond pentru rejudecarea cauzei în contradictoriu cu toate părțile chemate în

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat

de Camera Medicilor Prahova împotriva sentinței nr. 225 din 18 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal

.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2010.