ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1591/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1591/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.Circumstanțele

cauzei.

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția

contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1298/42/2008, reclamanta

Camera Medicilor Prahova, prin împuternicit dr. B.M., a chemat în judecată

pe pârâții Ministerul Sănătății Publice, Autoritatea

de Sănătate Publică Prahova, Primarul municipiului

Ploiești, Consiliul local al municipiului Ploiești și Administrația

Centrului de Diagnostic și Tratament, pentru ca prin hotărârea ce se

va pronunța:

- să

oblige pe pârâtul N.E.G. să publice în Monitorul Oficial al României

situația topografică a Centrului de Diagnostic și Tratament;

- să

oblige Primăria municipiului Ploiești, Primarul municipiului A.L.V.,

Consiliul local și consilierii locali să pună în practică

acordarea spațiilor medicale și a spațiilor comune, serviciilor

medicale, astfel cum au fost înaintate la Primăria Ploiești, Autoritatea de Sănătate Publică Prahova și

Ministerul Sănătății Publice;

- să

oblige Autoritatea de Sănătate Publică să înregistreze în

registrul cabinetelor medicale noile cabinete ale medicilor Centrului de

Diagnostic și Tratament;

- să

oblige Administrația Centrului de Diagnostic și Tratament să

emită urgent documentele necesare îndeplinirii Ordinului MS nr. 316 din 30

martie 2006;

- să se

dispună obligarea la plata de daune morale a ministrului N.E.G.. a

directorului executiv al ASP T.G., a directorului adjunct P.C. și a

șefului de serviciu RUNOS C.E., în favoarea medicilor - membri ai Camerei

Medicilor Prahova, care au contract de muncă pe durată

nedeterminată cu Centrul de Diagnostic și Tratament;

- să i se

acorde cheltuieli de judecată.

Ulterior, la solicitarea instanței, reclamanta și-a precizat

acțiunea, arătând că daunele morale la care a cerut să fie

obligați N.E.G., T.G., P.C. și C.E., înțelege să le

pretindă în cuantum de 10 lei pentru fiecare medic membru al Camerei Medicilor

Prahova care are, contract individual de muncă pe durată

nedeterminată cu Centrul de Diagnostic și Tratament (CDT) .

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că medicii,

membri ai Camerei medicilor, au agreat forma de reorganizare sub denumirea de

cabinete medicale grupate, forma care a fost remisă de conducerea

administrativă a CDT conform Ordinului nr. 316/2006 de reorganizare a CDT

în cabinete medicale grupate.

S-a mai susținut că s-a solicitat o reexpertizare a

situației topografice a CDT, care s-a efectuat în mai multe etape de

către Comisia de patrimoniu a Consiliului local, iar îndeplinirea

condițiilor ordinului a fost împiedicată cu rea credință de

către Primăria Ploiești, Consiliul local și consilierii

locali, care nu au fost de acord ca Primăria să repartizeze

spațiile destinate medicinii și efectuării serviciilor medicale.

Reclamanta a mai arătat că îndeplinirea condițiilor

Ordinului nr. 316/2006 nu a fost posibilă din cauza

autorităților care au considerat că "'împroprietăresc

medicii" de la CDT și nu au înregistrat cabinetele medicale

individuale astfel încât acestea să poată trece la Cabinete medicale grupate.

întâmpinarea

formulată de Ministerul Sănătății Publice

au fost invocate:

excepția de litispendență (pentru existența pe rolul

aceleiași instanțe a dosarului nr. 1337/42/2008); excepția

lipsei calității procesuale active a Camerei Medicilor (considerând

că reclamanta acționează în numele unui număr restrâns de

medici): excepția lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Sănătății (ordinul atacat fiind emis de N.E.G.

în calitate de ministru al sănătății publice, ca

persoană fizică); excepția lipsei de obiect al cererii (cererea

nu se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 554/2004); excepția

inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile și excepția inadmisibilității

primului capăt de cerere al acțiunii introductive (situația

topografică nefăcând parte din categoria actelor a căror

publicare este în sarcina Monitorului Oficial al României). Pe fondul cauzei,

s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Centrului de Diagnostic și Tratament, a fost invocată excepția

de conexitate și s-a solicitat conexarea cauzei la cauza ce face obiectul

dosarului nr. 1337/42/2009 - cele două având același obiect, iar pe

fondul cauzei a solicitat admiterea acțiunii și respingerea cererii

de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere

poziția pe care o are în proces.

cauză la termenul din 2 aprilie 2009, ca urmare a solicitării

reclamantei de obligare a acesteia la plata de daune morale) s-a solicitat

respingerea cererii ca neîntemeiată, iar în cazul în care aceasta ar fi

admisă, să se respingă în ceea ce o privește, cererea

reclamantei de acordare a daunelor morale în valoare de 10 lei pentru fiecare

medic membru al Camerei medicilor Prahova care are contract individual de

muncă pe durată nedeterminată cu Centrul de Diagnostic și

Tratament.

Sănătate Publică (fosta Autoritate de Sănătate

Publică) au fost invocate excepțiile de litispendență,

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei

(nefiind făcută dovada mandatului expres) excepția lipsei de

obiect pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.

554/2004 și inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată. Pe

fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

cauză la termenul din 2 aprilie 2009, ca urmare a solicitării

reclamantei de obligare a acestuia la plata de daune morale) a fost

invocată excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

cauză la termenul din 2 aprilie 2009, ca urmare a solicitării

reclamantei de obligare a acestuia la plata de daune morale) a fost

invocată excepția de litispendență, lipsa de obiect a

cererii (pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.

554/2004), excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei și excepția inadmisibilității acțiunii

pentru lipsa procedurii prealabile. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Instanța, la termenul din 12 februarie 2009 a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea la dosarul cauzei a dosarului nr.

1337/42/2008, al aceleiași instanțe, la termenul din data de 5 martie

2009 a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru

lipsa procedurii prealabile, precum și excepțiile lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului

Sănătății Publice și a lipsei calității

procesuale active a reclamantei și a admis excepția

inadmisibilității primului capăt de cerere, iar la termenul din

2 aprilie 2009 a dispus introducerea în cauză a persoanelor fizice la care

s-a făcut referire în cererea precizatoare și a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului

Ploiești, calitate procesuală având Primarul și Consiliul local.

Prin sentința nr.

116

din

11 iunie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal,

a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului N.E.G. și a respins acțiunea în ceea ce-l

privește pe acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă; a respins excepția de

litispendență invocată de pârâtul G.Ț., precum și

excepțiile inadmisibilității acțiunii, lipsei

calității de reprezentant și a lipsei de obiect; a respins

acțiunile conexe, precizate, formulate de reclamantă precum și

cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

reținute de prima instanță în motivarea soluției sale

În ceea ce

privește excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de pârâtul N.E.G., instanța a constatat că acest pârât

a emis Ordinul nr. 316/2006 în calitate de ministru al

sănătății publice și nu în calitate de persoană

fizică particulară. S-a avut în vedere astfel, faptul că în

îndeplinirea obiectivelor stabilite de lege în sarcina Ministerului

Sănătății, ministrul Sănătății emite

ordine, răspunzător pentru ordin fiind așadar ministerul prin

reprezentant, iar nu persoana fizică ce a deținut funcția de

ministru.

Excepția

de litispendență, invocată de pârâtul G.T., a fost respinsă

ca nefondată, față de faptul că la data de 12 februarie

2009 instanța dispusese deja conexarea dosarului nr. 1337/42/2009 la

dosarul cauzei.

Referitor la

excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea

procedurii

prealabile, instanța a

constatat că la dosarul cauzei (fila 173) se află adresa 91 din 17

aprilie 2008 prin

care reclamanta s-a adresat Ministerului

Sănătății Publice, aducându-i la cunoștință

neaplicarea Ordinului nr. 316/2006, instanța

apreciind astfel că procedura prealabilă prevăzută drept

condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ de

prevederile art. 7 din

Legea nr. 554/2004, a fost dusă la

îndeplinire de reclamantă.

Excepția lipsei calității de reprezentant a dr. M.B.

pentru Camera

Medicilor

Prahova a fost respinsă de instanță, ca neîntemeiată,

față de adresa cu nr. 117 din 05 iunie 2009 în care se

precizează că această persoană este senator al Camerei

Medicilor Prahova, reprezentant permanent în

Senatul CFMR și membru al Consiliului de

conducere al Camerei

Medicilor Prahova.

Excepția lipsei de obiect invocată de pârâții Ministerul

Sănătății Publice, Direcția de

Sănătate Publică

și T.G., și motivată în esență pe faptul că

obligarea pârâtei Direcția de Sănătate Publică la

înregistrarea cabinetelor medicale nu se încadrează în dispozițiile Legii

nr. 554/2004, a fost respinsă de instanță ca neîntemeiată,

reținându-se că procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004,

a contenciosului administrativ, poate fi folosită de orice persoană

care se consideră vătămată într-un drept al său sau

într-un interes legitim, or în speță, reclamanta în calitate de

reprezentantă a medicilor se consideră vătămată în

drepturile sale,

prevăzute de Ordinul

nr. 316/2006, urmând ca instanța să stabilească dacă

această vătămare a

fost produsă din vina persoanelor

chemate în judecată de reclamantă.

Asupra fondului

cauzei,

instanța

a reținut, în esență, că imobilul compus din teren și

construcție, în care își desfășoară activitatea

Centrul de Diagnostic și Tratament Ploiești a trecut din domeniul

privat al statului în domeniul public al municipiului Ploiești,

prin H.G. nr. 886/2002 și că, ulterior,

potrivit dispozițiilor HCL Ploiești nr.

135/2004 acest imobil a fost trecut în

administrarea Centrului de Diagnostic și Tratament, cu

recomandarea

ca acesta să procedeze la închirierea către medici a spațiilor

în care aceștia își desfășoară activitatea.

A mai

reținut instanța, că din adresa Centrului de Diagnostic și

Tratament nr.

1661 din 12 august 2008,

reiese faptul că medicii cu drept de liberă practică și

ceilalți specialiști care desfășoară

activități conexe actului medical ce își

desfășoară activitatea în spațiile din cadrul

Centrului,

nu doresc să le fie închiriate spațiile, ci vor să le fie

vândute, însă potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr.

68/2008, vânzarea se poate face numai pentru

spațiile

din proprietatea privată a statului sau a unităților

administrativ teritoriale, nu și pentru spațiile

din

domeniul public al statului sau

unităților administrativ teritoriale.

În considerarea caracterului inalienabil al dreptului de proprietate

publică, garantat de

dispozițiile art. 136 alin. (4) din Constituția

României și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, instanța a

apreciat că nu poate fi reținută vina persoanelor chemate în

judecată de reclamantă, pentru neaducerea la îndeplinire a Ordinului

nr. 316/2006, acestea neavând cum să încheie acte de vânzare pentru

spații din domeniul public și nici cum să înregistreze

cabinetele medicale individuale fără contracte de închiriere aferente

spațiilor folosite.

Constatând,

așadar, netemeinicia acțiunilor conexe, instanța a respins, pe

cale de consecință, ca neîntemeiată și cererea precizatoare

a reclamantei, referitoare la acordarea de daune morale, reținând că

pârâții nu au vătămat niciun interes legitim al reclamantei

și nici nu au lezat-o pe aceasta, în vreun drept recunoscut de lege.

Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de

pârâtul N., prin

apărător,

a fost respinsă ca nedovedită.

5.

Calea de atac exercitată

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs reclamanta Camera

Medicilor Prahova, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta nu

și-a sistematizat criticile în motive de recurs, memoriul de recurs constituind,

de fapt, o reluare integrală a motivelor cererii de chemare în

judecată.

Sintetizând

aspectele învederate de recurentă, prin prisma considerentelor sentinței

atacate, Înalta Curte reține că aceasta combate modul în care Curtea

de apel a interpretat probele administrate și dispozițiile legale

aplicabile, în special prevederile art. 1 și art. 2 din Ordinul ministrului

sănătății nr. 316 din 30 martie 2006.

Mai arată

că Ministerul Sănătății nu a întreprins demersurile necesare

pentru rectificarea poziției din anexa nr. 221 a H.G. nr. 866/2002 care privește imobilul în care își desfășoară activitatea

Centrul de Diagnostic și Tratament. În plus, nici intimata Direcția

de Sănătate Publică a Județului Prahova nu

înregistrează cabinetele medicale individuale în registrul aferent,

considerând că dovezile de spații prezentate de medici, eliberate în

baza contractului de administrare, nu îndeplinesc cerințele legii.

Concluzionând,

recurenta afirmă că toți intimații sunt în culpă

întrucât au întârziat mai mult de trei ani aducerea la îndeplinire a Ordinului ministrului

sănătății nr. 316/2006, motiv pentru care consideră întemeiată

și cererea de acordare a daunelor morale.

6.

Apărările formulate de intimați

În cauză

au formulat întâmpinări intimații Direcția de Sănătate

Publică Prahova, Ministerul Sănătății, C.E. și T.G.

6.1.

Întâmpinarea Direcției de Sănătate Publică Prahova

Intimata

solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că refuzul său

de a înregistra cabinetele medicale ale medicilor care își desfășoară

activitatea în Centrul de Diagnostic și Tratament Cina Ploiești, este

justificat prin neîndeplinirea de către solicitanți a condiției

impuse prin art. 20 lit. f) din Ordinul ministrului

sănătății nr. 153/2003. În esență, susține

că nu există temei legal pentru a se considera că actul denumit

„contract de administrare” reprezintă dovada de spațiu pentru cabinete.

Mai afirmă că medicii din centru au refuzat închirierea spațiilor

respective, comunicându-și poziția adoptată prin adresele nr.

880 din 18 aprilie 2008 și nr. 1661 din 12 august 2008.

6.2.

Întâmpinarea Ministerului Sănătății

Intimatul

și-a structurat apărările formulate în două componente,

vizând, pe de o parte, soluționarea recursului pe cale de excepție

dar realizând, pe de altă parte, și o analiză a considerentelor sentinței

atacate.

Intimatul

arată că recurenta nu și-a evidențiat motivele de recurs

prin raportare la sentința atacată, solicitând Înaltei Curți

să constate că recursul este nemotivat.

Pe fondul

cauzei, arată că soluția Curții de apel este legală,

întrucât atribuțiile ministerului privesc numai emiterea actului de

reorganizare: Ordinul nr. 316/2006, în concordanță cu Ordinul nr.

933/2003, nu și reorganizarea în sine. Această din urmă

activitate trebuie desfășurată de medicii care funcționează

în spațiul respectiv.

6.3. Întâmpinarea

formulată de C.E.

Această intimată, în calitate

de șef birou resurse umane, normare, organizare, salarizare în cadrul

Direcției de Sănătate Publică Prahova consideră

că nu i se poate reține nicio culpă în îndeplinirea

atribuțiilor de serviciu, ea fiind persoana care a solicitat Ministrului

Sănătății Publice reorganizarea Centrului de Diagnostic

și Tratament Ploiești, în cabinete medicale grupate. Mai arată

că biroul în care își desfășoară activitatea nu are nicio

atribuție legată de înregistrarea cabinetelor medicale.

6.4. Întâmpinarea formulată de T.G.

Intimatul solicită constatarea nulității

recursului declarat, în temeiul art. 306 C. proc. civ., reiterând excepția

invocată de intimatul Ministerul Sănătății, cu

aceeași motivare.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Analizând cu prioritate condițiile

învestirii sale, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

consideră că nu este cazul să constate nulitatea recursului

Camerei Medicilor Prahova pentru nemotivare, conform dispozițiilor art.

306 din același cod.

Este real, după cum s-a arătat

în partea introductivă a pct. I.5 din decizie, că recursul de

față nu este structurat în motive de recurs și nu conține critici

punctuale la adresa sentinței atacate.

Totuși, Înalta Curte a putut decela din

memoriul de recurs criticile expuse la același pct. I.5, așa încât calea

de atac va fi soluționată pe fondul ei.

Examinând sentința atacată prin

prisma recursului declarat, a apărărilor cuprinse în întâmpinări,

cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că este legală, așa încât va fi menținută.

În esență,

recurenta-reclamantă Camera Medicilor Prahova a supus controlului de

legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul intimatei-pârâte

Direcția de Sănătate Publică Prahova de a înregistra în Registrul

Unic al Cabinetelor Medicale, cabinetele medicale ale medicilor care își desfășoară

activitatea în Centrul de Diagnostic și Tratament Ploiești.

Centrul de Diagnostic si Tratament

Ploiești a fost

înființat în baza Ordinului ministrului sănătății

nr. 90 din 20 decembrie 1999, începând cu data de 01 ianuarie 2000 având ca obiect

de activitate tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor din municipiul

Ploiești, cât și din Județul Prahova.

Prin

H.G. nr. 886/2002 privind

trecerea

unor imobile din domeniul privat al

statului și din administrarea Ministerului Sănătății și

Familiei

în domeniul

public

al

municipiilor,

orașelor și comunelor și în

administra

rea consiliilor

locale

respective, imobilul compus din construcție și

teren aferent

în care își desfășoară activitatea Centrul de Diagnostic

ș

i Tratament

Ploiești, a

trecut din domeniul privat al

statului

și administrarea Ministerului

Sănătății și

Familiei,

în

domeniul

public

al

municipiului Ploiești.

În baza Hotărârii

Consiliului Local Ploiești

nr.

135

/2004 privind transm

iterea bunurilor

(clădiri și terenuri) ce aparțin domeniului public al

municipiului

Ploiești

în care

își

desfășoară activitatea

unitățile

sanitare

de interes local î

n administrarea

acestora,

imobilul

în care

funcționa Centrul

de Diagnostic și Tratament a fost trecut în administrarea acestuia.

Ulterior, prin Ordinul ministrului

sănătății nr. 316 din 30 martie 2006 privind reorganizarea unei

unități sanitare din județul Prahova a fost apr

obată reorganizarea Centrului

de Diagnostic

și Tratament în cabinete medicale grupate cu respectarea prevederilor

Ordinului

ministrului

sănătății nr. 933/2003.

Pentru punerea în aplicare a acestui din

urmă ordin, invocat de recurentă în susținerea demersurilor sale

administrative, era necesară înregistrarea cabinetelor medicale în

Registrul unic al cabinetelor medicale, dar această operațiune nu a

fost posibilă pentru că medicii reprezentați de recurentă nu

au prezentat documentația prevăzută la art. 20 din Normele

metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea

cabinetelor medicale aprobate prin Ordinul ministrului sănătății

și familiei nr. 153/2003.

În concret, nu s-a depus documentul prevăzut

la lit. f) a art. 20 din Norme, text introdus prin Ordinul nr. 560/2003, al

aceluiași ministru potrivit cu care:

„Certificatul de înregistrare se

eliberează în baza următoarelor documente:

…

f) dovada îndeplinirii condițiilor

minime de spațiu și circuite funcționale în

concordanță cu serviciile medicale furnizate pe specialități”.

Cum imobilul în care își

desfășoară activitatea Centrul de Diagnostic și Tratament

Ploiești aparține domeniului public al municipiului Ploiești, el

nu poate fi înstrăinat către medici sub nicio formă, opunându-se

dispozițiile legale corect indicate de judecătorul fondului,

respectiv art. 136 alin. (4) din Constituție și art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al

acesteia.

Așa fiind, reținând că din

pricina opoziției exprimate de medici nu au putut fi încheiate contracte

de închiriere, iar autoritatea publică locală nu este de acord

să încheie contracte de folosință gratuită (comodat),

rezultă că în cauză recurenta nu a probat că este în

posesia unei dovezi de spațiu, și, deci, refuzul exprimat de intimata-pârâtă

Direcția de Sănătate Publică Prahova, apare ca justificat.

Documentele prezentate de medici cu titlu

de „dovadă de spațiu” (filele 93-111, dosar fond) nu pot avea o atare

semnificație întrucât reprezintă de fapt o adeverință-tip

(„se adeverește prin prezenta că …”) eliberată în baza

contractului de administrare nr. 15936 din 28 decembrie 2006 încheiat între

Municipiul Ploiești și Centrul de Diagnostic și Tratament, care indică

spațiile ocupate de fiecare medic solicitant, multe dintre acestea fiind folosite

în comun de mai multe persoane, fără a întruni cerințele art. 20

lit. f) din Norme, precitat.

Potrivit definiției legale cuprinse în

art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a

soluționa o cerere reprezintă „exprimarea explicită

, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva

cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și

nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a

soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii

prealabile”

În cauză nu s-a demonstrat că

autoritățile publice chemate în judecată au acționat cu exces

de putere, ci, dimpotrivă, că recurenta-reclamantă, prin modul în

care a gestionat interesele medicilor pe care îi reprezintă nu a ales

căile administrative și procedurale cele mai adecvate.

Pentru toate considerentele expuse la

pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art.

20 alin.(1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Camera

Medicilor Prahova împotriva sentinței civile nr. 116 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 martie 2010.