ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5230/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5230/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Ploiești, reclamanta D.M.C. a chemat în judecată Ministerul

Sănătății și Primarul Municipiului Ploiești și, în temeiul dispozițiilor art. 8

din Legea nr. 554/2004, a formulat plângere împotriva refuzului nejustificat al

pârâților de a da curs solicitării sale de a o reintegra în funcția de manager

al Spitalului Municipal Ploiești, a solicitat reintegrarea sa în funcția

arătată anterior și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată

ocazionate de prezentul litigiu.

1.2. La data de 1

octombrie 2010, reclamanta a completat cererea de chemare în judecată,

solicitând obligarea pârâților ca, odată cu reintegrarea, să-i plătească

drepturile bănești cuvenite funcției de manager al Spitalului Municipal

Ploiești, începând cu data de 27 iunie 2008 și până la reintegrarea efectivă în

funcția arătată.

1.3. Prin Sentința

nr. 27 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, pronunțată cu ocazia rejudecării în fond

după casare, acțiunea a fost admisă în parte, fiind obligați pârâții la

reintegrarea reclamantei în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești

dobândită prin Ordinul nr. 1499/2006 al Ministerului Sănătății (pentru o

perioada de 3 ani) și ulterior a Ordinului Ministerului Sănătății nr.

2259/2009, până la expirarea perioadei rămasă de executat, urmând ca plata

drepturilor salariale cuvenite pentru această perioadă să o suporte pârâtul Ministerul

Sănătății. A fost respinsă în rest acțiunea, fiind obligat Ministerul Sănătății

la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.040 RON către reclamantă.

1.4. Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în ceea ce privește

situația de fapt, că prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1499 din 13

decembrie 2006 reclamanta D.M.C. a fost numită manager al Spitalului Municipal

Ploiești, între aceasta și Ministerul Sănătății fiind încheiat contractul de

management din 14 decembrie 2006, pentru o perioadă de 3 ani.

Totodată, urmare a

alegerilor locale din iunie 2008, reclamanta a fost aleasă consilier local, iar

ulterior, la data de 30 iunie 2008, prin Hotărârea Consiliului Local nr.

187/2008, a fost aleasă viceprimar al Municipiului Ploiești.

Prin Ordinul

Ministrului Sănătății Publice nr. 1186 din 25 iulie 2008 s-a dispus eliberarea

reclamantei din funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești, începând

cu data de 28 iulie 2008, pentru "nerespectarea termenului de înlăturare a

motivelor de incompatibilitate sau conflict de interese", ordinul în speță

fiind anulat prin Sentința nr. 27 din 23 februarie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, irevocabilă prin Decizia nr. 4852 din 4 noiembrie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

S-a mai reținut că,

în contextul în care calitatea reclamantei de viceprimar a încetat, Ministrul

Sănătății a emis Ordinul nr. 2259 din 24 noiembrie 2009 prin care aceasta a

fost repusă în funcția de manager. Prin Dispoziția nr. 5766/2010 a Primarului

Municipiului Ploiești a fost numită M.M.F. în funcția de manager interimar al

Spitalului Municipal Ploiești, la 9 septembrie 2010, iar, urmare a concursului

pentru ocuparea postului de manager al acestui spital, aceasta fiind numită în

funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești, începând cu data de 10

septembrie 2010.

Totodată, s-a

constatat că pentru perioada 27 iunie 2008 - 1 iulie 2010, corespunzător căreia

reclamanta a solicitat reintegrarea în funcția de manager al Spitalului

Municipal Ploiești și plata drepturilor bănești aferente, Ministerul Sănătății

are calitate procesuală pasivă, existând astfel identitate între persoana

chemată în judecată și cel obligat în cadrul raportului juridic dedus

judecății.

Reținând dispozițiile

art. 28 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, potrivit

cărora pe timpul exercitării mandatului de viceprimar, se suspendă contractul

de muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituții ori

autorități publice, respectiv la regii autonome sau la societăți comerciale cu

capital integral ori majoritar de stat sau ale unităților

administrativ-teritoriale, precum și pe cele ale art. 30 alin. (1) care dispun

în sensul că la încetarea mandatului de viceprimar, persoanele în cauză își

reiau activitatea în executarea acelorași contracte de muncă sau acte de

numire, instanța fondului a apreciat că, reclamanta trebuia să își reia

activitatea în executarea contractului de management din 14 decembrie 2006,

suspendat pe perioada exercitării mandatului, încheiat între minister și

aceasta pentru o perioadă de trei ani, până la sfârșitul perioadei.

S-a reținut de

asemenea că în speță culpa aparține numai pârâtului Ministerul Sănătății,

întrucât autoritatea publică centrală a transferat managementul asistenței

medicale din cadrul Spitalului Municipal Ploiești către autoritatea

administrației publice locale numai începând cu data de 1 iulie 2010, astfel că

pentru perioada 27 iunie 2008 - 1 iulie 2010, corespunzător căreia reclamanta

solicită reintegrarea în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești și

plata drepturilor bănești aferente, răspunzător pentru nerespectarea

drepturilor reclamantei este Ministerul Sănătății.

Prin Ordinul nr. 1216

din 8 iunie 2010, M.F.M. a fost eliberată din funcția de manager interimar,

fiind numit în funcție R.M., prin Ordinul nr. 1275 din 30 iunie 2010 al

Ministrului Sănătății.

În acest context

reclamanta s-a adresat Ministrului Sănătății la data de 10 iunie 2010 prin

cererea din 10 iunie 2010 și a solicitat repunerea în funcția de manager,

conform Ordinului nr. 2259 din 24 noiembrie 2009.

S-a mai reținut că

prin O.U.G. nr. 162/2008, modificată prin O.U.G. nr. 48/2010 a fost stabilit

cadrul legal privind transferul ansamblului de atribuții și competențe ale

Ministerului Sănătății Publice către autoritățile, administrației publice

locale, iar prin H.G. nr. 529/2010 a fost aprobată Lista unităților sanitare

publice cu paturi pentru care s-a transferat managementul asistenței medicale

către autoritățile administrației publice locale, la pct. 256 fiind menționat

Spitalul Municipal Ploiești, al cărui management este transferat Consiliului

Local Ploiești.

Totodată, prin

Hotărârea Consiliului Local Ploiești nr. 193 din 1 iulie 2010 s-a luat act de

transferul managementului asistenței medicale din cadrul Spitalului Municipal

Ploiești către Consiliul Local Ploiești, fiind încheiat ulterior Protocolul de

predare-preluare în acest sens între Direcția de Sănătate Publică și Consiliul

Local Ploiești.

Urmare faptului că

pentru Spitalul Municipal Ploiești s-a transferat managementul asistenței

medicale de către Ministerul Sănătății către Consiliul Local Ploiești, prin

Dispoziția nr. 5691 din 6 iulie 2010 Primarul Municipiului Ploiești a numit pe

R.M. în funcția de manager interimar al Spitalului Municipal Ploiești, iar prin

Dispoziția nr. 5765/2010 a Primarului Municipiului Ploiești a fost revocată

această dispoziție.

S-a mai apreciat că

pentru opozabilitate acțiunea va fi admisă și față de Primarul Municipiului

Ploiești care numește potrivit legii managerii Spitalului Municipal Ploiești.

Instanța de

rejudecare a constatat de asemenea că reclamanta nu poate beneficia de alte

drepturi salariale decât cele ce le va obține în exercitarea contractului de

management de la reintegrare până la expirarea acestuia, pentru a nu realiza o

îmbogățire fără justă cauză.

exercitată

2.1. Împotriva

acestei hotărâri au formulat recurs Ministerul Sănătății și Primarul

Municipiului Ploiești.

2.2. În recursul

formulat de Ministerul Sănătății au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8

și pct. 9, în condițiile art. 304

1

din C. proc. civ. - 1865, fiind

susținute, în esență, următoarele critici:

- instanța a

pronunțat o hotărâre nelegală, ca urmare a interpretării și aplicării greșite a

prevederilor art. 28 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali,

confundând suspendarea efectelor contractului de management cu întreruperea

cursului perioadei pentru care acesta a fost încheiat;

- în acest mod,

instanța de fond a ajuns în mod greșit la concluzia că durata contractului nu

ar fi expirat la data de 14 decembrie 2009, când s-au împlinit cei 3 ani

prevăzuți în contractul de management din 14 decembrie 2006;

- instanța de fond a

acordat în mod greșit drepturi salariale reclamantei, contractul de management

fiind suspendat în perioada iunie 2008 - 23 noiembrie 2009, fără a mai produce

efecte, iar la data de 14 decembrie 2009 acesta a expirat.

În concluzie, a

solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii integrale a acțiunii,

formulată și completată de reclamantă.

2.3. În recursul

formulat de Primarul Municipiului Ploiești au fost invocate prevederile art.

304 pct. 9, în condițiile art. 304

1

C. proc. civ. - 1865, fiind

invocate, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a

dispus în mod nelegal reintegrarea reclamantei în funcția de manager, ignorând

că managementul Spitalului Municipal Ploiești a fost transferat prin H.G. nr.

529/2010 și H.C.L. nr. 193/2010;

- oricum, reclamanta

nu a formulat nicio cerere de reintegrare pe care să o adreseze Municipiului

Ploiești/Primarului Municipiului Ploiești, pentru a se putea reține existența

unui refuz nejustificat din partea acestei autorități.

În concluzie, a

solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

2.4. La termenul din

data de 18 aprilie 2013, instanța de recurs a pus în discuția părții prezente,

ca motiv de ordine publică de recurs problema respectării termenului prevăzut

la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește capătul de

cerere formulat la 1 octombrie 2010, în completarea cererii introductive,

referitor la plata despăgubirilor privind drepturile salariale începând cu data

de 27 iunie 2008.

2.5.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor,

solicitând respingerea acestora și susținând, în esență, legalitatea și

temeinicia soluției pronunțate de Curtea de Apel.

2.6.

Intimata-reclamantă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea

motivului de ordine publică de recurs și, implicit, a excepției prescrierii

dreptului de a mai cere drepturile salariale aferente perioadei 27 iunie 2008

și reintegrarea sa.

Astfel, a susținut că

instanța de recurs nu putea invoca prescripția în raport cu prevederile art. 19

din Legea nr. 554/2004, din moment ce părțile adverse nu au făcut acest lucru,

iar prescripția nu este de ordine publică.

Pe de altă parte, a

susținut intimata-reclamantă, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 nu

sunt incidente în cauză, temeiul acțiunii fiind dispozițiile art. 8 din această

lege, referitoare la refuzul autorității de a o integra în funcția de manager.

În fine, mai

argumentează intimata-reclamantă, în raport cu data când a fost repusă în

funcția de manager prin Ordinul nr. 2259 din 24 noiembrie 2009, cererea de

acordare a drepturilor bănești depusă la data de 1 octombrie 2010, apare ca

fiind formulată cu respectarea termenului de 1 an prevăzut la art. 19 din Legea

nr. 554/2004.

de recurs

Recursurile formulate

sunt întemeiate pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.1. În ceea ce

privește cererea de reintegrare în funcția de manager al Spitalului Municipal

Ploiești;

Așa cum s-a arătat și

în expunerea rezumativă de la pct. 1 al acestor considerente, în cauză, este

necontestat că intimata-reclamanta a fost numită în funcția de manager prin

Ordinul nr. 1499 din 14 decembrie 2006, iar, în urma alegerilor locale din anul

2008, aceasta a fost aleasă în funcția de viceprimar al Municipiului Ploiești,

prin H.C.L. nr. 178 din 30 iunie 2008.

De asemenea, este

necontestat că Ordinul nr. 1186 din 25 iulie 2008, prin care a fost eliberată

din funcția de manager ca urmare a nerespectării termenului de înlăturare a

incompatibilității dintre cele două funcții, a fost anulat irevocabil prin

Sentința civilă nr. 27 din 23 februarie 2009 și Decizia nr. 4852 din 4

noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, fiind repusă în funcția de manager prin Ordinul nr.

2259 din 24 noiembrie 2009.

Totodată, este

necontestat că Ministerul Sănătății, constatând expirarea duratei de 3 ani a

contractului de management din 14 decembrie 2006, a emis Ordinul nr. 2500 din

15 decembrie 2009 prin care a numit un manager interimar.

Aspectul litigios al

cauzei este în legătură cu interpretarea dispozițiilor art. 28 din Legea nr.

393/2004 privind Statutul aleșilor locali, potrivit cărora "pe timpul

exercitării mandatului de primar, viceprimar [...], se suspendă contractul de

muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituții ori autorități

publice ...".

În interpretarea

acestui text, instanța de fond a ajuns la concluzia că durata contractului de

management nu a expirat la data de 14 decembrie 2009 și că aceasta, potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, trebuie să-și reia activitatea pentru

o durată egală cu cea în care contractul de management a fost suspendat,

interpretare care este greșită.

Astfel, instanța de

fond a ignorat faptul că intimata-reclamantă s-a aflat în executarea unui

contract de management, ca specie a contractului de mandat, care are o durată

strict limitată, iar nu în executarea unui contract de muncă pe durata

nedeterminată, ori a unei funcții cu durată nedeterminată, când, într-adevăr,

sunt incidente dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 393/2004.

Pe de altă parte,

instanța de fond a considerat, în mod neîntemeiat, că suspendarea contractului

de muncă și, respectiv, a actului de numire, la care se referă art. 28 alin.

(1) din Legea nr. 393/2004, nu se limitează la suspendarea exercitării

drepturilor și obligațiilor părților, ci că ar avea ca efect și întreruperea

duratei, când aceasta există (exemplu un contract de muncă pe perioadă

determinată, sezonieră, sau un contract de mandat, etc.).

Cu alte cuvinte,

dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 sunt incidente și în

cazul unui contract de muncă pe durată determinată/sezonieră, etc., precum și

în cazul unui contract de mandat, precum este contractul de management, în

cauza de față, dar numai pentru perioada rămasă și în măsura în care durata nu

a expirat între timp.

Astfel fiind,

instanța de fond a dispus reintegrarea intimatei-reclamante fără temei legal,

contractul de management expirând la data de 14 decembrie 2009.

3.2. În ceea ce

privește cererea referitoare la drepturile salariale, calificată de instanța de

recurs ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004,

rezultă că a fost formulată cu nerespectarea termenului legal.

În cauză este

necontestat că, la data de 1 octombrie 2010, intimata-reclamantă a formulat

cererea referitoare la drepturile salariale pierdute ca urmare a emiterii

Ordinului nr. 1186 din 25 iulie 2008 prin care a fost eliberată din funcția de

manager al Spitalului Municipiului Ploiești.

Este adevărat că

Ordinul nr. 1186/2008 a fost anulat prin hotărârile pronunțate în cauza în care

a avut ca obiect, exclusiv, anularea acestui ordin, în timp ce cererile de

reintegrare și, respectiv, pentru plata drepturilor salariale pierdute au fost

formulate în cauza de față.

Potrivit prevederilor

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "când persoana vătămată a cerut

anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri,

termenul de prescripție pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care

acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei", astfel

încât temeiul acestui capăt de cerere îl constituie dispozițiile legale citate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 19 alin. (2) din aceeași lege, termenul prevăzut la alin. (1)

este de 1 an, iar potrivit unei jurisprudențe constante a acestei secții, în

materia drepturilor salariale, data când persoana intimată a cunoscut sau ar fi

trebuit să cunoască întinderea pagubei coincide cu data când a fost emis actul

administrativ care a avut ca urmare pierderea drepturilor salariale.

Astfel fiind, având

în vedere că Ordinul nr. 1186/2008 a fost emis la data de 25 iulie 2008, iar

capătul de cerere privind plata drepturilor salariale a fost formulat la data

de 1 octombrie 2010, rezultă că dispozițiile art. 19 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 554/2004 nu a fost respectat, dreptul reclamantei fiind prescris.

În ceea ce privește

prima critică din concluziile scrise depuse de intimata-reclamantă, instanța de

recurs amintește că, potrivit art. 306 alin. (2) din C. proc. civ. - 1865,

motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs,

iar, în cauză, cererea de despăgubiri nu vizează resursele financiare ale unui

angajator privat, ci fondurile bugetare ale unor autorități publice.

Astfel fiind,

problema pusă de instanță în discuția părții vătămate, intimata-reclamantă,

reprezintă un motiv de ordine publică în sensul art. 306 alin. (2) din C. proc.

civ. - 1865, iar nu unul de ordine privată, cum a susținut intimata prin

concluziile scrise.

În concluzie,

admițând recursurile, pentru considerentele prezentate mai sus, soluția

instanței de fond va fi desființată, iar acțiunea formulată va fi respinsă ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Ministerul Sănătății și de Primarul Municipiului Ploiești

împotriva Sentinței nr. 27 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată.

Respinge acțiunea

formulată de reclamanta D.M.C..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2013.

Procesat de GGC - CL