ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5230/2013

Soluția instanței de fond 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta D.M.C. a chemat în judecată Ministerul Sănătății și Primarul Municipiului Ploiești și, în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, a formulat plângere împotriva refuzului nejustificat al pârâților de a da curs solicitării sale de a o reintegra în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești, a solicitat reintegrarea sa în funcția arătată anterior și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. 1.

La data de 1 octombrie 2010, reclamanta a completat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâților ca, odată cu reintegrarea, să-i plătească drepturile bănești cuvenite funcției de manager al Spitalului Municipal Ploiești, începând cu data de 27 iunie 2008 și până la reintegrarea efectivă în funcția arătată. 1.

Prin Sentința nr. 27 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată cu ocazia rejudecării în fond după casare, acțiunea a fost admisă în parte, fiind obligați pârâții la reintegrarea reclamantei în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești dobândită prin Ordinul nr. 1499/2006 al Ministerului Sănătății (pentru o perioada de 3 ani) și ulterior a Ordinului Ministerului Sănătății nr. 2259/2009, până la expirarea perioadei rămasă de executat, urmând ca plata drepturilor salariale cuvenite pentru această perioadă să o suporte pârâtul Ministerul Sănătății. A fost respinsă în rest acțiunea, fiind obligat Ministerul Sănătății la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.040 RON către reclamantă. 1.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în ceea ce privește situația de fapt, că prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1499 din 13 decembrie 2006 reclamanta D.M.C. a fost numită manager al Spitalului Municipal Ploiești, între aceasta și Ministerul Sănătății fiind încheiat contractul de management din 14 decembrie 2006, pentru o perioadă de 3 ani. Totodată, urmare a alegerilor locale din iunie 2008, reclamanta a fost aleasă consilier local, iar ulterior, la data de 30 iunie 2008, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 187/2008, a fost aleasă viceprimar al Municipiului Ploiești. Prin Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 1186 din 25 iulie 2008 s-a dispus eliberarea reclamantei din funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești, începând cu data de 28 iulie 2008, pentru "nerespectarea termenului de înlăturare a motivelor de incompatibilitate sau conflict de interese", ordinul în speță fiind anulat prin Sentința nr. 27 din 23 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, irevocabilă prin Decizia nr. 4852 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. S-a mai reținut că, în contextul în care calitatea reclamantei de viceprimar a încetat, Ministrul Sănătății a emis Ordinul nr. 2259 din 24 noiembrie 2009 prin care aceasta a fost repusă în funcția de manager. Prin Dispoziția nr. 5766/2010 a Primarului Municipiului Ploiești a fost numită M.M.F. în funcția de manager interimar al Spitalului Municipal Ploiești, la 9 septembrie 2010, iar, urmare a concursului pentru ocuparea postului de manager al acestui spital, aceasta fiind numită în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești, începând cu data de 10 septembrie 2010. Totodată, s-a constatat că pentru perioada 27 iunie 2008 - 1 iulie 2010, corespunzător căreia reclamanta a solicitat reintegrarea în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești și plata drepturilor bănești aferente, Ministerul Sănătății are calitate procesuală pasivă, existând astfel identitate între persoana chemată în judecată și cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății. Reținând dispozițiile art. 28 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, potrivit cărora pe timpul exercitării mandatului de viceprimar, se suspendă contractul de muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituții ori autorități publice, respectiv la regii autonome sau la societăți comerciale cu capital integral ori majoritar de stat sau ale unităților administrativ-teritoriale, precum și pe cele ale art. 30 alin. (1) care dispun în sensul că la încetarea mandatului de viceprimar, persoanele în cauză își reiau activitatea în executarea acelorași contracte de muncă sau acte de numire, instanța fondului a apreciat că, reclamanta trebuia să își reia activitatea în executarea contractului de management din 14 decembrie 2006, suspendat pe perioada exercitării mandatului, încheiat între minister și aceasta pentru o perioadă de trei ani, până la sfârșitul perioadei. S-a reținut de asemenea că în speță culpa aparține numai pârâtului Ministerul Sănătății, întrucât autoritatea publică centrală a transferat managementul asistenței medicale din cadrul Spitalului Municipal Ploiești către autoritatea administrației publice locale numai începând cu data de 1 iulie 2010, astfel că pentru perioada 27 iunie 2008 - 1 iulie 2010, corespunzător căreia reclamanta solicită reintegrarea în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești și plata drepturilor bănești aferente, răspunzător pentru nerespectarea drepturilor reclamantei este Ministerul Sănătății. Prin Ordinul nr. 1216 din 8 iunie 2010, M.F.M. a fost eliberată din funcția de manager interimar, fiind numit în funcție R.M., prin Ordinul nr. 1275 din 30 iunie 2010 al Ministrului Sănătății. În acest context reclamanta s-a adresat Ministrului Sănătății la data de 10 iunie 2010 prin cererea din 10 iunie 2010 și a solicitat repunerea în funcția de manager, conform Ordinului nr. 2259 din 24 noiembrie 2009. S-a mai reținut că prin O.U.G. nr. 162/2008, modificată prin O.U.G. nr. 48/2010 a fost stabilit cadrul legal privind transferul ansamblului de atribuții și competențe ale Ministerului Sănătății Publice către autoritățile, administrației publice locale, iar prin H.G. nr. 529/2010 a fost aprobată Lista unităților sanitare publice cu paturi pentru care s-a transferat managementul asistenței medicale către autoritățile administrației publice locale, la pct. 256 fiind menționat Spitalul Municipal Ploiești, al cărui management este transferat Consiliului Local Ploiești. Totodată, prin Hotărârea Consiliului Local Ploiești nr. 193 din 1 iulie 2010 s-a luat act de transferul managementului asistenței medicale din cadrul Spitalului Municipal Ploiești către Consiliul Local Ploiești, fiind încheiat ulterior Protocolul de predare-preluare în acest sens între Direcția de Sănătate Publică și Consiliul Local Ploiești. Urmare faptului că pentru Spitalul Municipal Ploiești s-a transferat managementul asistenței medicale de către Ministerul Sănătății către Consiliul Local Ploiești, prin Dispoziția nr. 5691 din 6 iulie 2010 Primarul Municipiului Ploiești a numit pe R.M. în funcția de manager interimar al Spitalului Municipal Ploiești, iar prin Dispoziția nr. 5765/2010 a Primarului Municipiului Ploiești a fost revocată această dispoziție. S-a mai apreciat că pentru opozabilitate acțiunea va fi admisă și față de Primarul Municipiului Ploiești care numește potrivit legii managerii Spitalului Municipal Ploiești. Instanța de rejudecare a constatat de asemenea că reclamanta nu poate beneficia de alte drepturi salariale decât cele ce le va obține în exercitarea contractului de management de la reintegrare până la expirarea acestuia, pentru a nu realiza o îmbogățire fără justă cauză. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Ministerul Sănătății și Primarul Municipiului Ploiești. 2.2. În recursul formulat de Ministerul Sănătății au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9, în condițiile art. 304 1 din C. proc. civ. - 1865, fiind susținute, în esență, următoarele critici: - instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, ca urmare a interpretării și aplicării greșite a prevederilor art. 28 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, confundând suspendarea efectelor contractului de management cu întreruperea cursului perioadei pentru care acesta a fost încheiat; - în acest mod, instanța de fond a ajuns în mod greșit la concluzia că durata contractului nu ar fi expirat la data de 14 decembrie 2009, când s-au împlinit cei 3 ani prevăzuți în contractul de management din 14 decembrie 2006; - instanța de fond a acordat în mod greșit drepturi salariale reclamantei, contractul de management fiind suspendat în perioada iunie 2008 - 23 noiembrie 2009, fără a mai produce efecte, iar la data de 14 decembrie 2009 acesta a expirat. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii integrale a acțiunii, formulată și completată de reclamantă. 2.3. În recursul formulat de Primarul Municipiului Ploiești au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304 1 C. proc. civ. - 1865, fiind invocate, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a dispus în mod nelegal reintegrarea reclamantei în funcția de manager, ignorând că managementul Spitalului Municipal Ploiești a fost transferat prin H.G. nr. 529/2010 și H.C.L. nr. 193/2010; - oricum, reclamanta nu a formulat nicio cerere de reintegrare pe care să o adreseze Municipiului Ploiești/Primarului Municipiului Ploiești, pentru a se putea reține existența unui refuz nejustificat din partea acestei autorități. În concluzie, a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2.4. La termenul din data de 18 aprilie 2013, instanța de recurs a pus în discuția părții prezente, ca motiv de ordine publică de recurs problema respectării termenului prevăzut la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește capătul de cerere formulat la 1 octombrie 2010, în completarea cererii introductive, referitor la plata despăgubirilor privind drepturile salariale începând cu data de 27 iunie 2008. 2.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor, solicitând respingerea acestora și susținând, în esență, legalitatea și temeinicia soluției pronunțate de Curtea de Apel. 2.

Intimata-reclamantă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea motivului de ordine publică de recurs și, implicit, a excepției prescrierii dreptului de a mai cere drepturile salariale aferente perioadei 27 iunie 2008 și reintegrarea sa. Astfel, a susținut că instanța de recurs nu putea invoca prescripția în raport cu prevederile art. 19 din Legea nr. 554/2004, din moment ce părțile adverse nu au făcut acest lucru, iar prescripția nu este de ordine publică. Pe de altă parte, a susținut intimata-reclamantă, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză, temeiul acțiunii fiind dispozițiile art. 8 din această lege, referitoare la refuzul autorității de a o integra în funcția de manager. În fine, mai argumentează intimata-reclamantă, în raport cu data când a fost repusă în funcția de manager prin Ordinul nr. 2259 din 24 noiembrie 2009, cererea de acordare a drepturilor bănești depusă la data de 1 octombrie 2010, apare ca fiind formulată cu respectarea termenului de 1 an prevăzut la art. 19 din Legea nr. 554/2004. 3. Soluția instanței de recurs Recursurile formulate sunt întemeiate pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. 3.1. În ceea ce privește cererea de reintegrare în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești; Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă de la pct. 1 al acestor considerente, în cauză, este necontestat că intimata-reclamanta a fost numită în funcția de manager prin Ordinul nr. 1499 din 14 decembrie 2006, iar, în urma alegerilor locale din anul 2008, aceasta a fost aleasă în funcția de viceprimar al Municipiului Ploiești, prin H.C.L. nr. 178 din 30 iunie 2008. De asemenea, este necontestat că Ordinul nr. 1186 din 25 iulie 2008, prin care a fost eliberată din funcția de manager ca urmare a nerespectării termenului de înlăturare a incompatibilității dintre cele două funcții, a fost anulat irevocabil prin Sentința civilă nr. 27 din 23 februarie 2009 și Decizia nr. 4852 din 4 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, fiind repusă în funcția de manager prin Ordinul nr. 2259 din 24 noiembrie 2009. Totodată, este necontestat că Ministerul Sănătății, constatând expirarea duratei de 3 ani a contractului de management din 14 decembrie 2006, a emis Ordinul nr. 2500 din 15 decembrie 2009 prin care a numit un manager interimar. Aspectul litigios al cauzei este în legătură cu interpretarea dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, potrivit cărora "pe timpul exercitării mandatului de primar, viceprimar [...], se suspendă contractul de muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituții ori autorități publice ...". În interpretarea acestui text, instanța de fond a ajuns la concluzia că durata contractului de management nu a expirat la data de 14 decembrie 2009 și că aceasta, potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, trebuie să-și reia activitatea pentru o durată egală cu cea în care contractul de management a fost suspendat, interpretare care este greșită. Astfel, instanța de fond a ignorat faptul că intimata-reclamantă s-a aflat în executarea unui contract de management, ca specie a contractului de mandat, care are o durată strict limitată, iar nu în executarea unui contract de muncă pe durata nedeterminată, ori a unei funcții cu durată nedeterminată, când, într-adevăr, sunt incidente dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 393/2004. Pe de altă parte, instanța de fond a considerat, în mod neîntemeiat, că suspendarea contractului de muncă și, respectiv, a actului de numire, la care se referă art. 28 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, nu se limitează la suspendarea exercitării drepturilor și obligațiilor părților, ci că ar avea ca efect și întreruperea duratei, când aceasta există (exemplu un contract de muncă pe perioadă determinată, sezonieră, sau un contract de mandat, etc.). Cu alte cuvinte, dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 sunt incidente și în cazul unui contract de muncă pe durată determinată/sezonieră, etc., precum și în cazul unui contract de mandat, precum este contractul de management, în cauza de față, dar numai pentru perioada rămasă și în măsura în care durata nu a expirat între timp. Astfel fiind, instanța de fond a dispus reintegrarea intimatei-reclamante fără temei legal, contractul de management expirând la data de 14 decembrie 2009. 3.2. În ceea ce privește cererea referitoare la drepturile salariale, calificată de instanța de recurs ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, rezultă că a fost formulată cu nerespectarea termenului legal. În cauză este necontestat că, la data de 1 octombrie 2010, intimata-reclamantă a formulat cererea referitoare la drepturile salariale pierdute ca urmare a emiterii Ordinului nr. 1186 din 25 iulie 2008 prin care a fost eliberată din funcția de manager al Spitalului Municipiului Ploiești. Este adevărat că Ordinul nr. 1186/2008 a fost anulat prin hotărârile pronunțate în cauza în care a avut ca obiect, exclusiv, anularea acestui ordin, în timp ce cererile de reintegrare și, respectiv, pentru plata drepturilor salariale pierdute au fost formulate în cauza de față. Potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei", astfel încât temeiul acestui capăt de cerere îl constituie dispozițiile legale citate. În conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (2) din aceeași lege, termenul prevăzut la alin. (1) este de 1 an, iar potrivit unei jurisprudențe constante a acestei secții, în materia drepturilor salariale, data când persoana intimată a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei coincide cu data când a fost emis actul administrativ care a avut ca urmare pierderea drepturilor salariale. Astfel fiind, având în vedere că Ordinul nr. 1186/2008 a fost emis la data de 25 iulie 2008, iar capătul de cerere privind plata drepturilor salariale a fost formulat la data de 1 octombrie 2010, rezultă că dispozițiile art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 nu a fost respectat, dreptul reclamantei fiind prescris. În ceea ce privește prima critică din concluziile scrise depuse de intimata-reclamantă, instanța de recurs amintește că, potrivit art. 306 alin. (2) din C. proc. civ. - 1865, motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar, în cauză, cererea de despăgubiri nu vizează resursele financiare ale unui angajator privat, ci fondurile bugetare ale unor autorități publice. Astfel fiind, problema pusă de instanță în discuția părții vătămate, intimata-reclamantă, reprezintă un motiv de ordine publică în sensul art. 306 alin. (2) din C. proc. civ. - 1865, iar nu unul de ordine privată, cum a susținut intimata prin concluziile scrise. În concluzie, admițând recursurile, pentru considerentele prezentate mai sus, soluția instanței de fond va fi desființată, iar acțiunea formulată va fi respinsă ca atare.